ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 934/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3439 din 30 aprilie 2002 la Tribunalul Arad, reclamantul C.N. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 2298 din 18 aprilie 2002 dată de Primăria municipiului Arad prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Str. Iancului. În cauză a fost citată în calitate de pârâtă și SC R. SA, care a avut în administrare imobilul și l-a vândut în anul 1999. În motivarea contestației, reclamantul arată că imobilul a cărui restituire în natură a solicitat-o a fost confiscat în mod abuziv în anul 1951 de către fostul regim comunist în urma unei condamnări pentru pretinse infracțiuni politice.

La termenul de judecată din 22 iulie 2002, reclamantul C.N. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a persoanelor care au cumpărat apartamentele ce compun imobilul a cărui retrocedare o solicită și anume V.D. și V.M., precum și D.M. și D.Z.S. În cererea prin care a solicitat introducerea în cauză a noilor pârâți, reclamantul arată că, contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, încheiat de aceștia cu pârâta SC R. SA Arad sunt lovite de nulitate absolută, în aceste cazuri neputând fi invocată buna credință. Prin sentința civilă nr. 548 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, contestația formulată de reclamantul C.N. împotriva Primarului municipiului Arad, SC R. SA Arad, Consiliului Local al municipiului Arad și pârâților V.D.

și V.M., precum și a pârâților D.M. și D.Z.S. a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat ar fi fost confiscat în baza unei hotărâri penale prin care autorul reclamantului ar fi fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură politică, prevăzute în legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de regimul totalitar comunist. Că din probe rezultă că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind menționat în lista anexă la decret, la poziția 301 și deci nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În această situație a apreciat instanța de fond că imobilul se încadra în prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995 și cum cererea de restituire formulată în baza acestei legi a fost respinsă prin hotărâre definitivă, în mod legal cele două apartamente au fost înstrăinate chiriașilor pârâți în cauză, care au fost cumpărători de bună credință. Apelul declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinței civile nr. 548 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr. 7 din 4 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Instanța de apel reluând motivarea din sentința pronunțată de Tribunalul Arad, a considerat că înstrăinarea imobilului către chiriași, în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 s-a făcut în mod legal, iar cumpărătorii au fost de bună credință, motiv pentru care corect s-a decis prin dispoziția nr. 2298 din 18 aprilie 2002 că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului. Împotriva deciziei civile nr. 7 din 4 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a declarat recurs reclamantul C.N. care critică decizia recurată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie pe care le încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., constând în esență în următoarele: - greșit nu s-a reținut în cauză incidența art. 46 alin. (3) și art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

- greșit s-a reținut buna credință a celor care au înstrăinat imobilul, câtă vreme erau notate în Cartea Funciară toate litigiile care s-au purtat în legătură cu imobilul. - nu a avut nici o cale de atac legală împotriva deciziei civile nr. 3119/1995 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în recursul în anulare promovat de procurorul general. Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect pe baza mențiunilor din cartea funciară că imobilul situat în Arad, str. Inelului a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, în acest sens făcându-se mențiunea în C.F. nr. 10354 Arad poziția 6 din foaia de proprietate.

De asemeni, în cartea funciară s-a notat la 29 ianuarie 1998 și decizia civilă nr. 3119/1995 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin care s-a casat sentința civilă nr. 4298 din 5 mai 1994 pronunțată de Judecătoria Arad și s-a respins acțiunea civilă prin care I.F., autoarea reclamantului C.N., a revendicat imobilul care constituie obiectul litigiului de față, operându-se totodată reintabularea dreptului de proprietate a statului român asupra acestui imobil. Nu poate fi primită susținerea recurentului-reclamant față de cele arătate mai înainte că imobilul ar fi făcut obiectul pedepsei complimentare a confiscării averii aplicată prin sentința penală nr. 1073/1951 pronunțată de fostul Tribunal Militar Timișoara în dosar nr. 664/1951, câtă vreme la data pronunțării hotărârii de condamnare a lui I.L., în patrimoniul acestuia nu se mai afla imobilul care fusese naționalizat anterior în anul 1950 prin Decretul nr. 92/1950.

Așa fiind, la data vânzării imobilului către chiriașii pârâți în cauză, în C.F. figura ca proprietar statul român, vânzarea fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995. În consecință corect a procedat Primarul municipiului Arad când prin dispoziția nr. 2298 din 18 aprilie 2002, a respins cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului situat în Arad, str. Inelului, înscris în C.F. nr. 10354 Arad, și a propus măsuri reparatorii în echivalent, făcând în acest fel o corectă aplicațiune a prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, recursul se privește ca nefondat și se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei civile nr. 7 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.