ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 934/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

3439 din 30 aprilie 2002 la Tribunalul Arad, reclamantul C.N. a formulat

contestație împotriva hotărârii nr. 2298 din 18 aprilie 2002 dată de Primăria

municipiului Arad prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului situat în Str. Iancului.

În cauză a fost citată în calitate

de pârâtă și SC R. SA, care a avut în administrare imobilul și l-a vândut în

anul 1999.

În motivarea contestației,

reclamantul arată că imobilul a cărui restituire în natură a solicitat-o a fost

confiscat în mod abuziv în anul 1951 de către fostul regim comunist în urma

unei condamnări pentru pretinse infracțiuni politice.

La termenul de judecată din 22 iulie

2002, reclamantul C.N. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de

pârâți, a persoanelor care au cumpărat apartamentele ce compun imobilul a cărui

retrocedare o solicită și anume V.D. și V.M., precum și D.M. și D.Z.S.

În cererea prin care a solicitat

introducerea în cauză a noilor pârâți, reclamantul arată că, contractele de

vânzare-cumpărare a apartamentelor, încheiat de aceștia cu pârâta SC R. SA Arad

sunt lovite de nulitate absolută, în aceste cazuri neputând fi invocată buna

credință.

Prin sentința civilă nr. 548 din 26

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, contestația

formulată de reclamantul C.N. împotriva Primarului municipiului Arad, SC R. SA

Arad, Consiliului Local al municipiului Arad și pârâților V.D. și V.M., precum

și a pârâților D.M. și D.Z.S. a fost respinsă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul

a cărui restituire în natură s-a solicitat ar fi fost confiscat în baza unei

hotărâri penale prin care autorul reclamantului ar fi fost condamnat pentru

săvârșirea unor infracțiuni de natură politică, prevăzute în legislația penală,

săvârșite ca manifestare a opoziției față de regimul totalitar comunist.

Că din probe rezultă că imobilul a

fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind menționat în lista

anexă la decret, la poziția 301 și deci nu sunt aplicabile în speță prevederile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În această situație a apreciat

instanța de fond că imobilul se încadra în prevederile art. 1 din Legea nr.

112/1995 și cum cererea de restituire formulată în baza acestei legi a fost

respinsă prin hotărâre definitivă, în mod legal cele două apartamente au fost

înstrăinate chiriașilor pârâți în cauză, care au fost cumpărători de bună

credință.

Apelul declarat de reclamantul C.N.

împotriva sentinței civile nr. 548 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de

Tribunalul Arad, secția civilă, a fost respins ca neîntemeiat prin decizia

civilă nr. 7 din 4 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă.

Instanța de apel reluând motivarea

din sentința pronunțată de Tribunalul Arad, a considerat că înstrăinarea

imobilului către chiriași, în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 s-a făcut în

mod legal, iar cumpărătorii au fost de bună credință, motiv pentru care corect

s-a decis prin dispoziția nr. 2298 din 18 aprilie 2002 că nu este posibilă

restituirea în natură a imobilului.

Împotriva deciziei civile nr. 7 din

4 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a

declarat recurs reclamantul C.N. care critică decizia recurată pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie pe care le încadrează în motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., constând în esență în

următoarele:

- greșit nu s-a reținut în cauză

incidența art. 46 alin. (3) și art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

- greșit s-a reținut buna credință a

celor care au înstrăinat imobilul, câtă vreme erau notate în Cartea Funciară

toate litigiile care s-au purtat în legătură cu imobilul.

- nu a avut nici o cale de atac

legală împotriva deciziei civile nr. 3119/1995 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție în recursul în anulare promovat de procurorul general.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Atât instanța de fond, cât și

instanța de apel au reținut corect pe baza mențiunilor din cartea funciară că

imobilul situat în Arad, str. Inelului a fost naționalizat în baza Decretului

nr. 92/1950, în acest sens făcându-se mențiunea în C.F. nr. 10354 Arad poziția

6 din foaia de proprietate. De asemeni, în cartea funciară s-a notat la 29

ianuarie 1998 și decizia civilă nr. 3119/1995 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, secția civilă, prin care s-a casat sentința civilă nr. 4298 din 5 mai

1994 pronunțată de Judecătoria Arad și s-a respins acțiunea civilă prin care

I.F., autoarea reclamantului C.N., a revendicat imobilul care constituie

obiectul litigiului de față, operându-se totodată reintabularea dreptului de

proprietate a statului român asupra acestui imobil.

Nu poate fi primită susținerea

recurentului-reclamant față de cele arătate mai înainte că imobilul ar fi făcut

obiectul pedepsei complimentare a confiscării averii aplicată prin sentința

penală nr. 1073/1951 pronunțată de fostul Tribunal Militar Timișoara în dosar

nr. 664/1951, câtă vreme la data pronunțării hotărârii de condamnare a lui

I.L., în patrimoniul acestuia nu se mai afla imobilul care fusese naționalizat

anterior în anul 1950 prin Decretul nr. 92/1950.

Așa fiind, la data vânzării

imobilului către chiriașii pârâți în cauză, în C.F. figura ca proprietar statul

român, vânzarea fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 9 din Legea nr.

112/1995.

În consecință corect a procedat

Primarul municipiului Arad când prin dispoziția nr. 2298 din 18 aprilie 2002, a

respins cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului situat

în Arad, str. Inelului, înscris în C.F. nr. 10354 Arad, și a propus măsuri

reparatorii în echivalent, făcând în acest fel o corectă aplicațiune a

prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul se privește ca

nefondat și se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.N. împotriva deciziei civile nr. 7 din 4 februarie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2004.