ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta Casa de Economie, Credit, Asistență și Pensii a Personalului

din Poștă și Telecomunicații București a chemat în judecată pe pârâții S.C. M.

S.A. București, Primăria municipiului București, Ministerul Industriei și

Resurselor, Ministerul Autorității pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, Ministerul Dezvoltării și Prognozei și S.I.F.

Muntenia S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că

imbilul situat în București, compus din teren în suprafață de 20.532 mp și

construcții, a fost abuziv preluat din proprietatea sa, că sunt lovite de

nulitate actele juridice ulterioare și să-i fie retrocedat imobilul.

Prin sentința nr. 884 din 5

septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, deoarece acțiunea a fost introdusă

după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a cărei procedură specială

nu a fost urmată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 126

din 22 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamanta, susținând în esență că numai instanța de judecată

este competentă a soluționa acțiunea sa și că a formulat notificare, dar a

primit răspuns negativ.

Recursul este nefondat.

Examinând recursul, această instanță

urmează a se pronunța numai cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii,

care a fost admisă de instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată de

instanța de apel, neputînd analiza aspecte la care se face referire în motivele

de recurs, care depășesc limitele în care s-au pronunțat instanțele.

Prin Legea nr. 10/2001, intrată în vigoare la data de 14 februarie 2001,

a fost reglementată procedura prin care pot fi revendicate imobilele preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care presupune

parcurgerea fazei prealabile ce se declanșează o dată cu înregistrarea

notificării și care este finalizată prin o decizie sau dispoziție motivată, ce

poate fi contestată în justiție, la tribunalul în a cărui circumscripție

teritorială se află sediul unității deținătoare, a cărui hotărâre este supusă

căilor legale de atac.

Or, reclamanta a înregistrat

acțiunea la Tribunalul București la data de 14 iunie 2001, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, fără a parcurge fazele procesuale prevăzute prin

această lege specială, care se referă strict la o anume categorie de imobile,

respectiv cele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Prin această lege specială s-a

derogat de la dreptul comun, respectiv de la prevederile art. 480 și art. 481

C. civ., numai în privința acestei categorii de imobile, pentru celelalte

categorii de bunuri, dispozițiile Codului civil ramânând pe deplin aplicabile.

Pe de altă parte, potrivit art. 6

alin. (2) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi

revendicate de foști proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac

obiectul unor legi speciale de reparație, iar Legea nr. 10/2001 este o lege

specială de reparație, privitoare la imobilele preluate abuziv în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Instanțele deci au stabilit corect

faptul că, reclamanta, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu mai

putea formula acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun, ci numai în

temeiul acestei legi speciale.

Aceasta nu constituie o îngrădire

adusă liberului acces la justiție, deoarece, după parcurgerea fazei prealabile,

persoanele nemulțumite de decizia sau dispoziția prin care a fost finalizată, o

poate ataca în justiție, beneficiind de dreptul de a exercita căile legale de

atac.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Casa de Economie, Credit, Asistență și Pensii a

Personalului din Poștă și Telecomunicații „CASA” împotriva deciziei nr. 126 din

22 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie

2004.