ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
reclamanta SC” R.”SA București împotriva deciziei nr.1377 din 5 noiembrie
2001 a Curții de Apel București – Secția a VI-a Comercială.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin
consilier juridic S. A. și intimata pârâtă SC „E.C.” SRL
București prin avocat C. A. Z..
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea
recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de
respingere a recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform
chitanțelor depuse la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Din examinarea lucrărilor din
dosar,constată următoarele:
Reclamanta SC Romexpo SA a chemat în judecată
pe pârâta SC” E.C.”SRL solicitând încetarea și interzicerea faptelor care
constituie concurență neloială, publicarea hotărârii
privind constatarea actelor de concurență neloială, timp de o
săptămână în ziarele Adevărul, România Liberă și
Ziarul Financiar precum și plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul
București, prin sentința civilă nr.2739 din 6 aprilie 2001, a
respins acțiunea, considerând că scrisoarea semnată de
directorul de proiect al pârâtei face câteva comparații față de
activitatea reclamantei, care fără a fi denigratoare, cuprind
informații obiective și precise în legătură cu scopul
organizării România Internațional Travel Show.
Publicarea unor articole de presă nu a fost
considerată o practică neloială câtă vreme afirmațiile
proveneau de la persoane care au participat la manifestarea
expozițională reflectate în mass-media.
Prin decizia nr.1377 din 5 noiembrie 2001, Curtea de
Apel București a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Instanța a reținut în esență
inexistența afirmațiilor pejorative, lipsa de favorizare a
intereselor agentului economic agresiv, simpla efectuare a comparațiilor
între servicii fiind insuficientă pentru caracterizarea acțiunii
denigratoare.
Impotriva deciziei astfel pronunțată,
reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8
și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta susține că instanțele
au interpretat greșit dispozițiile art.4 lit.e și g din Legea
nr.11/1999 modificată, nu a avut în vedere convenția de la Paris
privind protecția proprietății industriale și nici actele
sau faptele contrare uzanțelor cinstite în activitatea comercială. In
scopul de a stimula propria activitate economică, pârâta a făcut
comparații defavorabile în scopul de a știrbi reputația
competitorului.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru
considerentele ce se vor expune.
Scrisoarea din septembrie 2000, ce face obiectul
analizei activității de concurență neloială,
prezintă câteva aspecte referitoare la două evenimente
expoziționale RITS și TNT, afirmând, comparativ că unul este un
târg independent care beneficiază de prezentare internațională
și are tarife pentru expoziții române mai mici, iar celălalt
este un târg mixt cu tarife preferențiale pentru membrii asociației.
Acesta susține, în final, că vine în sprijinul clientului pentru
luarea unei decizii de a participa la unul din cele două târguri.
Concurența se definește ca ansamblu de
reguli care cârmuiesc competiția întreprinderilor pentru câștigarea
sau conservarea clientelei, în condiții oneste, cu reprimarea
modalităților abuzive, care includ un tip de comportament dar și
un mod de organizare a activității.
Libertatea de a participa la schimburile economice,
constituie un drept recunoscut de lege, care nu poate fi discreționar
și impune satisfacerea unor condiții economice, legale, morale,
compatibile schimburilor de mărfuri și servicii.
De aceea riscul întreprinzătorului inactiv sau
insuficient dotat de a pierde clientela, când concurența a decurs potrivit
normelor bunei-credințe și a uzanțelor cinstite, există
fără a atrage caracterul ilicit al concurenței se face în
funcție de un ansamblu de elemente, care cuprind conținutul actului,
mijloacele folosite, influența asupra vieții economice.
Faptele pe care legea le consideră acte de
concurență neloială (art.4 și 5 din Legea 11/1991
modificată, sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, mijloacele
folosite tinzând să producă în virtutea consumatorului ideea că
întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există
legături strânse între oferte.
Riscul de confuzie apare astfel ca eroare asupra identății
întreprinderii produselor sau serviciilor.
Dacă, în principiu, reclama comparativă,
chiar dacă nu este denigratoare, implică elemente de neloialitate,
jurisprudența a exceptat comparația necesară, care pune în
discuție avantajele ofertei personale, dându-i o valoare publicitară.
Ilicită este numai comparația inexactă și neobiectivă
care încearcă obținerea unor avantaje inexacte și neobiective,
sau încearcă fraudulos obținerea unor avantaje de piață.
Caracterizând scrisoarea din septembrie 2000 un act
de comparație necesară, fără a fi îndreptat împotriva
bunului renume al concurentului, pentru a-i prejudicia reputația,
instanțele de fond au pronunțat soluții legale și
temeinice.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor
art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul
declarat împotriva deciziei civile nr.1377 din 5 noiembrie 2001,
pronunțată de Curtea de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de
reclamanta SC „R.” SA București împotriva deciziei nr.1377 din 5
noiembrie 2001, a Curții de Apel București – Secția a VI-a
Comercială.
Obligă recurenta să plătească
intimatei pârâte SC” E.” SRL București 40.000.000 lei cheltuieli de
judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 aprilie 2003.