ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC” R.”SA București împotriva deciziei nr.1377 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a VI-a Comercială. La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin consilier juridic S. A. și intimata pârâtă SC „E.C.” SRL București prin avocat C. A. Z.. Procedura legal îndeplinită. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar. C U R T E A Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele: Reclamanta SC Romexpo SA a chemat în judecată pe pârâta SC” E.C.”SRL solicitând încetarea și interzicerea faptelor care constituie concurență neloială, publicarea hotărârii privind constatarea actelor de concurență neloială, timp de o săptămână în ziarele Adevărul, România Liberă și Ziarul Financiar precum și plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul București, prin sentința civilă nr.2739 din 6 aprilie 2001, a respins acțiunea, considerând că scrisoarea semnată de directorul de proiect al pârâtei face câteva comparații față de activitatea reclamantei, care fără a fi denigratoare, cuprind informații obiective și precise în legătură cu scopul organizării România Internațional Travel Show.

Publicarea unor articole de presă nu a fost considerată o practică neloială câtă vreme afirmațiile proveneau de la persoane care au participat la manifestarea expozițională reflectate în mass-media. Prin decizia nr.1377 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Instanța a reținut în esență inexistența afirmațiilor pejorative, lipsa de favorizare a intereselor agentului economic agresiv, simpla efectuare a comparațiilor între servicii fiind insuficientă pentru caracterizarea acțiunii denigratoare. Impotriva deciziei astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

Astfel, recurenta susține că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art.4 lit.e și g din Legea nr.11/1999 modificată, nu a avut în vedere convenția de la Paris privind protecția proprietății industriale și nici actele sau faptele contrare uzanțelor cinstite în activitatea comercială. In scopul de a stimula propria activitate economică, pârâta a făcut comparații defavorabile în scopul de a știrbi reputația competitorului. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Scrisoarea din septembrie 2000, ce face obiectul analizei activității de concurență neloială, prezintă câteva aspecte referitoare la două evenimente expoziționale RITS și TNT, afirmând, comparativ că unul este un târg independent care beneficiază de prezentare internațională și are tarife pentru expoziții române mai mici, iar celălalt este un târg mixt cu tarife preferențiale pentru membrii asociației.

Acesta susține, în final, că vine în sprijinul clientului pentru luarea unei decizii de a participa la unul din cele două târguri. Concurența se definește ca ansamblu de reguli care cârmuiesc competiția întreprinderilor pentru câștigarea sau conservarea clientelei, în condiții oneste, cu reprimarea modalităților abuzive, care includ un tip de comportament dar și un mod de organizare a activității. Libertatea de a participa la schimburile economice, constituie un drept recunoscut de lege, care nu poate fi discreționar și impune satisfacerea unor condiții economice, legale, morale, compatibile schimburilor de mărfuri și servicii.

De aceea riscul întreprinzătorului inactiv sau insuficient dotat de a pierde clientela, când concurența a decurs potrivit normelor bunei-credințe și a uzanțelor cinstite, există fără a atrage caracterul ilicit al concurenței se face în funcție de un ansamblu de elemente, care cuprind conținutul actului, mijloacele folosite, influența asupra vieții economice. Faptele pe care legea le consideră acte de concurență neloială (art.4 și 5 din Legea 11/1991 modificată, sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, mijloacele folosite tinzând să producă în virtutea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte. Riscul de confuzie apare astfel ca eroare asupra identății întreprinderii produselor sau serviciilor.

Dacă, în principiu, reclama comparativă, chiar dacă nu este denigratoare, implică elemente de neloialitate, jurisprudența a exceptat comparația necesară, care pune în discuție avantajele ofertei personale, dându-i o valoare publicitară. Ilicită este numai comparația inexactă și neobiectivă care încearcă obținerea unor avantaje inexacte și neobiective, sau încearcă fraudulos obținerea unor avantaje de piață. Caracterizând scrisoarea din septembrie 2000 un act de comparație necesară, fără a fi îndreptat împotriva bunului renume al concurentului, pentru a-i prejudicia reputația, instanțele de fond au pronunțat soluții legale și temeinice. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr.1377 din 5 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC „R.” SA București împotriva deciziei nr.1377 din 5 noiembrie 2001, a Curții de Apel București – Secția a VI-a Comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC” E.” SRL București 40.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.