ÎCCJ, decizie (scj.ro #83617)

Concurența neloială.Reclama comparativă

art.4 și art5 din Legea nr11/1991

Faptele pe care legea le

consideră acte de concurnță neloială(art.4 și art.5 dinLegea nr.11/1991)

sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea

consumatorului ideea că întreprinderea,podusele sau serviciile provin de la

concurent sau există legături strânse între oferte. De aceea,reclama

comparativă,implicând elemente de neloialitate în scopul obținerii unor

avantaje de piață,este ilicită,când comparația este inexactă și neobiectivă.

(Secția comercială.decizia nr 2412 din 18 aprilie2003)

Reclamanta SC ” R.” SA a chemat în judecată

pe pârâta SC „E.C.” SRL solicitând încetarea și interzicerea faptelor care

constituie concurență neloială, publicarea hotărârii privind constatarea unor

fapte de concurență neloială, timp de o săptămână în ziarele „Adevărul”,

„România Liberă” și „Ziarul Financiar”.

Tribunalul București, prin sentința civilă

nr.2739 din 6 aprilie 2001, a respins acțiunea, considerând că scrisoarea

semnată de directorul de proiect al pârâtei face câteva comparații față de

activitatea reclamantei, care, fără a fi denigratoare, cuprind informații

obiective și precise în legătură cu scopul organizării „România Internațional

Travel Show.”

Publicarea

unor articole de presă nu a fost considerată o practică neloială câtă vreme

afirmațiile proveneau de la persoane care au participat la manifestarea

expozițională reflectate în mass-media.

Prin decizia nr.1377 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel București a respins

apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Instanța a reținut inexistența afirmațiilor pejorative, lipsa de favorizare a

intereselor agentului economic agresiv, simpla efectuare a comparațiilor între

servicii fiind insuficientă pentru caracterizarea acțiunii denigratoare.

Reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9

C.proc.. civ.,.susținând că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art.4

lit.e și g din Legea nr.11/1999 modificatăși  nu au avut în vedere Convenția

de la Paris, privind protecția proprietății industriale.

Recursul este nefondat.

Scrisoarea, ce face obiectul analizei activității de concurență neloială,

prezintă câteva aspecte referitoare la două evenimente expoziționale RITS și

TNT, afirmând comparativ că unul este un târg independent care beneficiază de

prezentare internațională și are tarife pentru expoziții române mai mici, iar

celălalt este un târg mixt cu tarife preferențiale pentru membrii asociației.

Acesta susține, în final, că vine în sprijinul clientului pentru luarea unei

decizii de a participa la unul din cele două târguri.

Concurența se definește ca ansamblu de reguli care cârmuiesc competiția

întreprinderilor pentru câștigarea sau conservarea clientelei, în condiții

oneste, cu reprimarea modalităților abuzive.

Libertatea de a participa la schimburile economice, constituie un drept

recunoscut de lege, care nu poate fi discreționar și impune satisfacerea unor

condiții economice, legale, morale, compatibile schimburilor de mărfuri și

servicii.

De aceea riscul întreprinzătorului inactiv sau insuficient dotat de a pierde

clientela, când concurența a decurs potrivit normelor bunei-credințe și a

uzanțelor cinstite, există fără a atrage caracterul ilicit al concurenței se

face în funcție de un ansamblu de elemente, care cuprind conținutul actului,

mijloacele folosite, influența asupra vieții economice.

Faptele, pe care legea le consideră acte de concurență neloială (art.4 și 5 din

Legea 11/1991 modificată), sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii,

mijloacele folosite tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că

întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături

strânse între oferte.

Riscul de confuzie apare astfel ca eroare asupra identății întreprinderii

produselor sau serviciilor.

Dacă, în principiu, reclama comparativă, chiar dacă nu este denigratoare,

implică elemente de neloialitate, jurisprudența a exceptat comparația necesară,

care pune în discuție avantajele ofertei personale, dându-i o valoare

publicitară. Ilicită este numai comparația inexactă și neobiectivă care

încearcă obținerea unor avantaje inexacte și neobiective, sau încearcă

fraudulos obținerea unor avantaje de piață.

Caracterizând scrisoarea din septembrie 2000  ca un act de

comparație necesară, fără a fi îndreptat împotriva bunului renume al

concurentului, pentru a-i prejudicia reputația, instanțele au pronunțat soluții

legale și temeinice.

În temeiul dispozițiilor art.312 C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat

recursul.