ÎCCJ, decizie (scj.ro #83617)

Concurența neloială.Reclama comparativă art.4 și art5 din Legea nr11/1991 Faptele pe care legea le consideră acte de concurnță neloială(art.4 și art.5 dinLegea nr.11/1991) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea,podusele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte. De aceea,reclama comparativă,implicând elemente de neloialitate în scopul obținerii unor avantaje de piață,este ilicită,când comparația este inexactă și neobiectivă. (Secția comercială.decizia nr 2412 din 18 aprilie2003) Reclamanta SC ” R.” SA a chemat în judecată pe pârâta SC „E.C.” SRL solicitând încetarea și interzicerea faptelor care constituie concurență neloială, publicarea hotărârii privind constatarea unor fapte de concurență neloială, timp de o săptămână în ziarele „Adevărul”, „România Liberă” și „Ziarul Financiar”.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr.2739 din 6 aprilie 2001, a respins acțiunea, considerând că scrisoarea semnată de directorul de proiect al pârâtei face câteva comparații față de activitatea reclamantei, care, fără a fi denigratoare, cuprind informații obiective și precise în legătură cu scopul organizării „România Internațional Travel Show.” Publicarea unor articole de presă nu a fost considerată o practică neloială câtă vreme afirmațiile proveneau de la persoane care au participat la manifestarea expozițională reflectate în mass-media. Prin decizia nr.1377 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Instanța a reținut inexistența afirmațiilor pejorative, lipsa de favorizare a intereselor agentului economic agresiv, simpla efectuare a comparațiilor între servicii fiind insuficientă pentru caracterizarea acțiunii denigratoare.

Reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.proc.. civ.,.susținând că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art.4 lit.e și g din Legea nr.11/1999 modificatăși nu au avut în vedere Convenția de la Paris, privind protecția proprietății industriale. Recursul este nefondat. Scrisoarea, ce face obiectul analizei activității de concurență neloială, prezintă câteva aspecte referitoare la două evenimente expoziționale RITS și TNT, afirmând comparativ că unul este un târg independent care beneficiază de prezentare internațională și are tarife pentru expoziții române mai mici, iar celălalt este un târg mixt cu tarife preferențiale pentru membrii asociației. Acesta susține, în final, că vine în sprijinul clientului pentru luarea unei decizii de a participa la unul din cele două târguri.

Concurența se definește ca ansamblu de reguli care cârmuiesc competiția întreprinderilor pentru câștigarea sau conservarea clientelei, în condiții oneste, cu reprimarea modalităților abuzive. Libertatea de a participa la schimburile economice, constituie un drept recunoscut de lege, care nu poate fi discreționar și impune satisfacerea unor condiții economice, legale, morale, compatibile schimburilor de mărfuri și servicii. De aceea riscul întreprinzătorului inactiv sau insuficient dotat de a pierde clientela, când concurența a decurs potrivit normelor bunei-credințe și a uzanțelor cinstite, există fără a atrage caracterul ilicit al concurenței se face în funcție de un ansamblu de elemente, care cuprind conținutul actului, mijloacele folosite, influența asupra vieții economice.

Faptele, pe care legea le consideră acte de concurență neloială (art.4 și 5 din Legea 11/1991 modificată), sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, mijloacele folosite tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte. Riscul de confuzie apare astfel ca eroare asupra identății întreprinderii produselor sau serviciilor. Dacă, în principiu, reclama comparativă, chiar dacă nu este denigratoare, implică elemente de neloialitate, jurisprudența a exceptat comparația necesară, care pune în discuție avantajele ofertei personale, dându-i o valoare publicitară. Ilicită este numai comparația inexactă și neobiectivă care încearcă obținerea unor avantaje inexacte și neobiective, sau încearcă fraudulos obținerea unor avantaje de piață.

Caracterizând scrisoarea din septembrie 2000 ca un act de comparație necesară, fără a fi îndreptat împotriva bunului renume al concurentului, pentru a-i prejudicia reputația, instanțele au pronunțat soluții legale și temeinice. În temeiul dispozițiilor art.312 C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul.