ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3624/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 25

martie 2004 a Tribunalului Harghita s-a dispus condamnarea inculpatului S.I.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C.

pen., cu art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea unui țăruș și

a mijloacelor materiale de probă.

Conform art. 14 C. proc. pen. și

art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de

despăgubiri civile suma de 18 milioane lei, cu titlu de daune morale. Au fost

respinse pretențiile părților civile cu privire la acordarea unei rente lunare,

cererile de acordare de daune morale solicitate de părțile civile S.J. și S.I.

Inculpatul a mai fost obligat să plătească 50 milioane lei, daune morale,

părții civile S.I.

Pe baza probelor administrate s-a

reținut de instanță următoarea situație de fapt:

La 27 iulie 2003, pe stadionul

comunei Zetea a fost organizat un festival dedicat zilelor acestei localități,

festival ce și-a prelungit desfășurarea până după miezul nopții. În jurul

orelor 1,30, în noaptea de 27 iulie 2003, între organizatorii acestei

manifestații și un grup de țigani, între care se afla și inculpatul, a izbucnit

un conflict, finalizat cu evacuarea grupului de țigani din incinta stadionului

care conturbau desfășurarea activităților. Pe parcursul acestui conflict, între

cele două grupuri s-a ajuns la violențe fizice, context în care s-a produs

lovirea martorului B.G.

La ieșirea din stadion au fost

urmăriți de grupul organizatorilor, context în care inculpatul S.I. a smuls un

țăruș de lemn din gardul ce împrejmuia suprafața de teren destinată concursului

de tăiat lemne. Cu acest țăruș inculpatul a aplicat victimei S.D., în zona

capului, mai multe lovituri.

Victima a fost transportată la

Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc unde a decedat.

Raportul medico-legal de expertiză a

relevat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se paraliziei sistemului

nervos central consecutivă unei hemoragii, contuzii și dilacerări cerebrale cu

fractura nesistematizată a bolții craniene cu înfundare și iradiere spre baza

craniană.

În termen legal împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei și

legitima apărare.

Prin decizia penală nr. 69 din 16

aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul S.I. cu motivarea că vinovăția inculpatului s-a făcut pe

baza unei analize judicioase a materialului probator, iar tratamentul

sancționator aplicat respectă dispozițiile art. 72 C. pen.

Hotărârile de mai sus au fost

recurate în termen de inculpat care prin motivele scrise, cât și oral, a

susținut, în esență, următoarele:

- pronunțarea unei soluții de

achitare pe baza legitimei apărări și a provocării datorate lovirii soției sale

însărcinate; schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen.;

- în subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei aplicate având în vedere contextul în care s-au desfășurat

faptele.

Examinând hotărârile recurate în

raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17, 17

1

și 14 C. proc. pen., se constată că acestea sunt conforme

legii.

Pentru a reține legitima apărare, în

conformitate cu prevederile art. 44 C. pen., era necesar ca inculpatul să

săvârșească fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și

injust.

Din probele administrate în cauză pe

parcursul urmăririi penale și a judecății a rezultat însă că inculpatul a

lovit, cu un țăruș cu care se înarmase anterior, victima care nu era în nici un

fel angrenată în incidentul produs între grupul organizatorilor manifestației

și cel în care se afla inculpatul.

Din aceleași probe rezultă evident

că victima se afla în fața porții stadionului și nu inițiase nici un demers

agresiv împotriva inculpatului sau a concubinei sale. Mai mult, nici

inculpatului și nici concubinei sale nu li se produsese nici o vătămare fizică

sau psihică sau să fi fost expuși la un pericol de orice natură din partea

victimei sau a altor persoane.

În acest context, fapta inculpatului

de a lovi puternic pe victimă cu țărușul în cap, lovitură ce a produs moartea

acesteia constituie infracțiune de omor calificat, așa cum corect au reținut

instanțele, nefiind întrunite cerințele legii nici pentru reținerea legitimei

apărări și nici pentru provocare.

În atare situație nu se poate

discuta nici despre o exonerare de răspundere a inculpatului și nici de

reducerea pedepsei sub limita minimă legală.

Cât privește încadrarea juridică a

faptei, în raport de starea de fapt evidențiată de probe, este fără echivoc

stabilit că, inculpatul lovind puternic victima într-o zonă vitală cu un corp

dur și cu o intensitate deosebită ce a condus la decesul imediat al victimei, a

urmărit producerea rezultatului letal sau dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea

ce în plan subiectiv și obiectiv, realizează conținutul infracțiunii de omor și

nu de lovituri cauzatoare de moarte.

Împrejurarea că inculpatul se afla în stare de

ebrietate nu justifică încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen.,

atâta timp cât, a acționat deliberat în a se înarma cu un par smuls din gard, a

ales victima și a lovit-o puternic în zona capului, această conduită

demonstrează, fără echivoc că, inculpatul nu a intenționat aplicarea unei

simple corecții victimei, rezultatul letal fiind o consecință a lipsei sale de

provocare, ci a urmărit uciderea acesteia, sau dacă nu a urmărit producerea

acestui rezultat l-a acceptat.

În acest cadru de fapt și de drept,

instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante personale

coborând pedeapsa la 12 ani închisoare, sub limita minimă legală.

Stabilind o pedeapsă cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., prin aprecierea atât a pericolului social al

faptei, cât și al făptuitorului au fost respectate și prevederile art. 52 C.

pen., nemaifiind necesară o altă coborâre a pedepsei și neexistând alte motive

care să o justifice.

Pentru considerentele expuse

criticile formulate sunt nefondate și cum nu s-au constatat nici alte motive de

casare, cu ocazia examinării hotărârilor potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa detenția

preventivă din pedeapsa principală.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 69 din 16 aprilie

2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 iulie 2003 la 30 iunie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2004.