ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3650/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2003 a Tribunalului Covasna, a fost condamnat inculpatul F.G., în baza art. 257 alin. (1), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și în baza art. 239 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., la un an și 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a constatat că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.M.

și la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, la începutul lunii septembrie 2001, martorii B.F., Z.J. și cu D.M. s-au deplasat la domiciliul inculpatului F.G. cerându-i sprijin în vederea punerii în libertate a numitului B.I., fiul primei martore, arestat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În cadrul discuțiilor inculpatul le-a spus martorilor că are relații la Poliția Covasna, prin care va rezolva ca B.I. să fie transferat la Spitalul Penitenciar București pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Totodată, prin influența asupra medicului legist, expertiza va concluziona lipsa de discernământ a celui arestat cu consecința punerii în libertate.

Pentru aceste servicii inculpatul a pretins suma de 4.000.000 lei, din care a primit cu acea ocazie de la D.M., concubina persoanei arestate, suma de 1.000.000 lei. După câteva zile, inculpatul s-a deplasat la domiciliul familiei B., primind de la aceeași persoană suma de 1.500.000 lei. Întrucât B.I. a fost condamnat definitiv, mama și concubina acestuia i-au cerut explicații inculpatului, acesta invocând că nu a primit suma solicitată și refuzând restituirea banilor înmânați. Ca urmare, a denunțului formulat de D.M. la I.P.J. Covasna au fost dezvăluite împrejurările expuse cu prilejul discuțiilor dintre respectiva martoră și inculpat pentru înmânarea sumei de 1.000.000 lei, înregistrate pe reportofon.

S-a mai reținut că, în ziua de 18 aprilie 2002, orele 10, revoltat că nu a primit bani de la Primăria Hăghig reprezentând salariul cuvenit ca însoțitor de persoane handicapate, inculpatul F.G. a adresat părții vătămate C.A., primar al localității, care se afla în fața sediului Primăriei, cuvinte jignitoare și amenințări de genul „lasă că te aranjez eu pe tine”, „hoț”, „bandit”, „escroc”, „ai furat banii primăriei”. Partea vătămată s-a deplasat la sediul Postului de Poliție, fiind urmată de inculpat care, a provocat scandal în prezența agentului C.O. În jurul orelor 12, inculpatul a provocat un nou scandal în fața Primăriei în prezența părții vătămate, proferând cuvinte jignitoare: „hoț ordinar”, „bandit”, „escroc”.

S-a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., faptele fiind comise după executarea pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de omor prin sentința penală nr. 38/1972 a Tribunalului Brașov. Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia penală nr. 98 din 16 aprilie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și de inculpatul F.G. și a desființat sentința primei instanțe cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de ultraj, a laturii civile și a neaplicării confiscării speciale. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 3 ani, aplicată pentru infracțiunea de trafic de influență, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă D.M. și conform art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.500.000 lei. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile parchetului și inculpatului, a reținut că, în cauză, nu a existat o rezoluție infracțională unică în proferarea amenințărilor și calomniilor la adresa primarului localității, ci faptele s-au consumat în două momente distincte ale zilei de 18 aprilie 2002, la orele 10 și 12, astfel că au fost comise două infracțiuni de ultraj în concurs real.

Referitor la obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500.000 lei către numita D.M., s-a apreciat că soluția este greșită, întrucât această sumă este supusă confiscării conform art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul F.G. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susținut că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și ultraj, solicitând achitarea. În subsidiar, conform art. 14 al aceluiași text, a cerut reducerea pedepselor. Recursul declarat este neîntemeiat. 1. Din examinarea probelor administrate a rezultat că inculpatul, prevaluându-se de influența pe care ar avea-o asupra unor lucrători de la poliție (lt.

C. și comandantul Poliției Sf. Gheorghe) și parchet, a pretins numitei D.M. suma de 4.000.000 lei, din care a primit 2.500.000 lei în vederea punerii în libertate a lui B.I., arestat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Această faptă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., este pe deplin dovedită cu declarațiile martorilor B.F., Z.J., B.M., L.C., coroborate cu declarațiile numitei D.M. și cu recunoașterile inculpatului în cadrul discuțiilor cu denunțătoarea, înregistrate pe bandă magnetică și transcrise în procesul-verbal aflat în dosar. De asemenea, în cauză, au fost administrate probe care atestă că inculpatul a adresat insulte și amenințări și a făcut afirmații calomnioase referitoare la activitatea oficială desfășurată de partea vătămată C.A., primarul comunei Hăghig, județul Covasna, în prezența martorilor S.I., O.A., S.D., H.D., C.I.

și M.F. Întrucât primarul are calitatea de funcționar public și îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat, iar fapta de a i se adresa insulte, calomnii și amenințări se referea la activități specifice exercițiului funcției de primar (respectiv plata unor drepturi bănești și gestionarea unor fonduri publice) în cauză au fost reținute în mod corect dispozițiile art. 239 alin. (1) C. pen. Față de cele ce preced, soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului, confirmată în apel, fiind conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.

2. Referitor la pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni, respectiv de 3 ani pentru trafic de influență și de câte un an și 6 luni închisoare, pentru cele două fapte de ultraj, se constată că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpatului, care se află în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. și care, anterior, nu a avut o conduită corectă în comunitate fiind sancționat pentru provocarea unor stări conflictuale, scandaluri și tulburarea liniștii publice. Se mai constată că pedeapsa rezultantă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate aceste dispoziții legale nu există temeiuri de reducere a pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul recurent. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 98/ Ap din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.