ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1227/2004

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 92/2000 la

Judecătoria Zalău la data de 3 ianuarie 2000 reclamantul V.C.A. a chemat în

judecată pârâtul T.J., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta

din urmă să fie obligată la restituirea fotografiilor originale ale persoanelor

cu funcții de răspundere din județul Sălaj, publicate fără acordul său, precum

și obligarea la daune cominatorii de 1.000.000 lei/fotografie.

Temeiul legal invocat de reclamant a fost Legea

nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Prin sentința civilă nr. 243 din 20 ianuarie

2000 Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 268 din 5 mai 2000

Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea civilă cu motivarea că, în

baza unei înțelegeri verbale încheiate între șeful redacției sale din cadrul

cotidianului T.J. și reclamant, acesta a efectuat 150 de fotografii cu

personalități politice din județul Sălaj, comanda fiind făcută de T.J. Brașov,

unde reclamantul a și trimis fotografiile, fiind remunerat cu suma de 650.000

lei.

Reclamantul nu a fost mulțumit cu această sumă

și a cerut 150.000.000 lei cu titlul de daune morale, deși între părți nu a

existat o convenție prin care să se stabilească prețul prestațiilor acestuia și

în temeiul căreia acesta să poată solicita o sumă mai mare decât cea care i s-a

plătit, iar fotografiile nu beneficiază de dreptul de autor.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a

declarat apel solicitând schimbarea ei în tot și admiterea acțiunii deoarece:

- este insuficientă motivarea primei instanțe

conform căreia între reclamant și șeful redacției T.J. a existat o înțelegere

verbală;

- fotografiile în litigiu beneficiază de dreptul

de autor;

- prima instanță nu a reținut că fotografiile

executate sunt originale.

Prin decizia civilă nr. 224 din 27 octombrie

2000 a Curții de Apel Cluj apelul a fost respins ca nefondat, cu motivarea că

reclamantul i-a transmis pârâtului dreptul de a dispune (incluzând și

prerogativa de a le publica în ziar), instanța neputând reține vreun viciu al

convenției încheiate în luna aprilie 1999, după cum aceasta nu include nici

condiția ca eventuala publicare în ziar a fotografiilor să se facă doar cu

acordul reclamantului.

Dreptul de exploatare a fotografiilor i-a fost

transmis pârâtului, existând consimțământul obținut prealabil utilizării

publicistice, al apelantului-reclamant la folosirea lor.

Împotriva deciziei nr. 224 din 27 octombrie 2000

a Curții de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul V.C.A.

În motivare acesta a arătat că hotărârea

pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât nu ține seama de dispozițiile

Legii nr. 8/1996 care reglementează protecția în materia dreptului de autor.

S-a mai arătat de către recurent că soluția

Curții de Apel Cluj care a interpretat că predarea fotografiilor ține loc de

cedarea dreptului de a le publica în ziar este nelegală.

A solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei civile nr. 224 din 27 octombrie 2000 și reținerea cauzei spre

rejudecare.

Prin încheierea nr. 2818 din 17 aprilie 2002

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a dispus scoaterea cauzei de pe

rol și trimiterea cauzei spre soluționare Secției Civile a Curții Supreme de

Justiție.

Prin decizia civilă nr. 4279 din 27 noiembrie

2002 recursul a fost constatat ca fiind nul, având în vedere că

recurentul-reclamant a depus cererea de apel la 22 noiembrie 2000 la Curtea de

Apel Cluj, iar la 9 aprilie 2002 a depus motivele de recurs direct în fața

instanței care judeca recursul.

Potrivit dispozițiilor art. 302 C. proc. civ.,

recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea

nulității.

Cum în cauză nu s-a constatat existența unor

motive de ordine publică ce ar fi putut să fie invocate din oficiu, instanța a

constatat nul recursul.

Împotriva deciziei nr. 4279 pronunțate la 27

noiembrie 2002 în dosarul civil nr. 1898/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția

civilă, V.C.A. a formulat contestație în anulare pentru motivul că instanța de

recurs nu a procedat la analiza motivelor de recurs formulate împotriva

deciziei civile nr. 224 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj.

Își întemeiază contestația în anulare pe

dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Contestația în anulare nu este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 318 C. proc.

civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare

atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Recursul declarat de V.C.A. împotriva deciziei

nr. 224 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj a fost declarat nul,

nefiind respectate dispozițiile art. 302 C. proc. civ., conform cărora cererea

de recurs și motivele acestuia se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă

sub sancțiunea nulității, dacă nu se constată existența unor motive de ordine

publică ce ar putea fi invocate din oficiu.

În aceste condiții instanța de recurs a procedat

corect atunci când nu a trecut la analiza motivelor de recurs formulate de

recurentul-reclamant care au fost depuse direct în fața Curții Supreme de

Justiție.

În consecință, urmează a fi respinsă contestația

în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de V.C.A.

împotriva deciziei nr. 4279 din 27 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.