ÎCCJ, decizie (scj.ro #81779)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81779) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Operă fotografică. Contract de prestări

servicii. Cesiunea drepturilor de autor. Dreptul cesionarului de a utiliza

materialul fotografic în cuprinsul altor opere derivate.

Cuprins

pe materii :

Drept civil. Dreptul proprietății intelectuale. Drept

de autor.

Index

alfabetic :

drept de autor

-

cesiune

-

despăgubiri

Legea nr. 8/1996, art. 12 - 13, art. 39, art. 86

Cesionarea „drepturilor de autor și de

folosință" semnifică cedarea drepturilor înscrise la art.13

din Legea nr. 8/1996 și, drept urmare, cedentul nu trebuie să-și

dea consimțământul pentru folosirea, reproducerea, distribuirea sau

comunicarea publică a operei.

Ca atare, dacă drepturile patrimoniale de autor pentru

operele fotografice executate ca urmare a obligației asumate printr-un

contract de prestări servicii, având drept obiect tipărirea unui

album fotografic (executarea fotografiilor, tehnoredactarea și

tipărirea), au fost cesionate beneficiarului, acesta din urmă poate

include materialul fotografic într-o operă derivată, fără

ca acest fapt să constituie o încălcare a drepturilor de autor.

Secția I

civilă, decizia nr. 5167 din 11 septembrie 2012

Prin sentința civilă nr. 433 din 3.02.2011 a

Tribunalului Constanța au fost admise, în parte, acțiunea

principală și cererea conexă formulate de reclamantul A.P. în

contradictoriu cu pârâții S.C., M.D. S.R.L., M.R., municipiul

Constanța prin primar și Primarul municipiului Constanța.

S-a constatat că reclamantul este autorul planșelor

fotografice reproduse cu încălcarea dreptului său de autor,

pârâții fiind obligați, în solidar, la plata către reclamant a

sumei de 7.800 lei cu titlu de daune materiale și la 3.000 lei,

reprezentând daune morale.

Pârâții municipiul Constanța, prin primar și

Primarul municipiului Constanța au fost obligați și la

publicarea hotărârii, pe cheltuiala acestora, într-un cotidian local.

Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale,

învestită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamantul A.P.

și pârâții M.R., SC M.D. SRL, municipiul Constanța, prin primar

și primarul municipiului Constanța, prin decizia nr.346/C din

19.09.2011 a respins, ca nefondat, apelul incident formulat de reclamant; a

admis apelurile declarate de pârâți și, drept consecință, a

schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii în tot a

acțiunilor conexe, pentru considerentele ce urmează.

Prin contractul de prestări servicii din 24.04.2001

încheiat de A.P., prin Fundația de fotografie, ca prestator, cu municipiul

Constanța, beneficiar, s-a stabilit ca obiect executarea de fotografii,

tehnoredactarea, foto, text și tipărire, cu primirea și

achitarea de către municipalitate a imprimatelor create în derularea

convenției.

Contractul a prevăzut explicit prin art. 1.3 și

cedarea drepturilor de autor și de folosință pentru materialul

fotografic de către prestator, în favoarea beneficiarului,

părțile stabilind global și valoarea de achitat pentru

realizarea și tipărirea albumului fotografic „Municipiul

Constanța", într-un număr de 2.500 de exemplare.

Inserarea acestei clauze vizează astfel sfera drepturilor

patrimoniale recunoscute ca parte a dreptului de autor (capitolul 4

„Conținutul

dreptului de autor"),

fiind prin urmare cesionate toate

acele atribute ale autorului definite prin art.

13 din Legea nr. 8/1996 ca

drepturi distincte și exclusive, de a

autoriza sau de a interzice: reproducerea operei; distribuirea operei; importul

în vederea comercializării pe piața internă a copiilor

realizate, cu consimțământul autorului, după operă;

închirierea operei; împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau

indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la

dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în

orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către

public; realizarea de opere derivate.

Textul art. 39 din lege este cel care reglementează

condițiile și modalitățile cesiunii, alin. (1) stabilind

că autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor

persoane numai drepturile sale patrimoniale.

În raport de toate dispozițiile legale sus-citate,

instanța de apel a constatat că prin contractul de prestări

servicii din 24.04.2001, reclamantul-apelant a cedat în mod exclusiv

integralitatea drepturilor sale patrimoniale derivând din dreptul de autor

asupra operei fotografice în favoarea municipiului Constanța, pentru

materialul inclus în primul album editat.

Legea nu transferă cesionarului și drepturile de

natură morală derivând din calitatea de autor al operei, care sunt

reglementate prin art. 10, ceea ce permite reclamantului să pretindă

oricând recunoașterea calității de autor al operei și

să o expună public (art. 47 al. 4); cesionarea dreptului de autor

asupra operei fotografice nu îi permite însă să invoce, în

speță, încălcarea drepturilor sale patrimoniale, astfel cum sunt

acestea definite prin art. 13. Acesta este și motivul pentru care

pârâții menționați au indicat, în cuprinsul datelor de

prezentare a albumului editat în 2007, că parte din fotografii

aparțin reclamantului, afirmându-i în acest mod drepturile de natură

morală necontestate.

Ca o consecință,  în temeiul art. 39 și art.

13 din Legea nr. 8/1996, reclamantul nu putea pretinde de la pârâții M.R.

și S.C. M.D. S.R.L., cărora Primăria Constanța le cedase o

parte a drepturilor patrimoniale astfel obținute (privind reproducerea

operei), despăgubiri pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de

autor.

În absența oricărei clauze sau convenții

ulterioare privitoare la caracterul neexclusiv al cesiunii ori la preluarea de

către autor a atributelor patrimoniale ale dreptului său, s-a

reținut faptul că la realizarea albumelor de prezentare, ce au

constituit obiectul contractului de furnizare din 7.05.2004, pârâții

menționați au primit opera fotografică de la titularul dreptului

patrimonial cesionat, respectiv, Municipiul Constanța.

Din acest punct de vedere, utilizarea materialului astfel

reprodus (indiferent de scopul pentru care s-au creat reproducerile) nu a adus

atingere atributelor de ordin moral al autorului - în speță nefiind

probată utilizarea lor de o manieră care să aducă atingere

drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantului apelant, nefiind

necesar, astfel cum s-a susținut prin cererea de chemare în judecată,

exprimarea consimțământului autorului pentru exercițiul

componentei patrimoniale a dreptului de autor cedat.

Aceleași argumente și dispoziții legale au fost

avute în vedere și în legătură cu opera fotografică ce a

făcut obiectul contractului de furnizare din 9.01.2004, care a stat la

baza executării celui de-al doilea album de prezentare a municipiului

Constanța, editat de A. S.R.L. în anul 2004, societate în care A.P.

îndeplinea funcția de director de editări, potrivit datelor de

prezentare din album, calitate în care a executat fotografiile și s-a

ocupat de transpunerea lor în lucrarea comandată.

În acest caz, furnizorul și-a asumat responsabilitatea, în

raportul contractual cu beneficiarul municipiul Constanța, să livreze

un produs - album de prezentare a municipiului Constanța - în

condiții de concepere și tipărire proprii, care însă prin

livrare intra în proprietatea beneficiarului municipiul Constanța.

În raport de aceste considerente, soluția de obligare a

pârâților M.R. și S.C. M.D. S.R.L. la plata, în solidar cu

autoritățile locale, a sumelor reținute în primă

instanță pentru încălcarea dreptului de autor (ca prejudiciu

material și moral), a fost considerată a fi vădit

neîntemeiată, câtă vreme materialul necesar realizării celui

de-al treilea - și contestat - album a vizat drepturile patrimoniale

cedate municipiului Constanța de autorul operei fotografice, cesionarul

fiind din anul 2001 unicul titular al dreptului de a reproduce, de a distribui

opera, de a permite realizarea de opere derivate și în genere, de a o

comunica public, direct sau indirect, prin orice mijloace, inclusiv prin

punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată

fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual.

Această ultimă componentă a dreptului patrimonial

derivând din dreptul de autor a fost și cea care a permis

municipalității de a expune pe site-ul de prezentare, opera

fotografică pe care reclamantul din acțiunea conexă a recunoscut

că a pus-o la dispoziția beneficiarului în baza raporturilor

contractuale din 2001 și 2004.

Astfel fiind, instanța de fond nu putea stabili, pe temeiul

răspunderii civile delictuale și în condiții de solidaritate,

că municipiul Constanța și primarul trebuie să fie

ținuți răspunzători pentru un prejudiciu derivând din

exercițiul componentei patrimoniale a dreptului de autor.

Criticile din apelul pârâților autorități locale,

conform cărora municipiul Constanța nu ar avea calitate

procesuală pasivă, au fost considerate nefondate. Entitatea

menționată nu se confundă, din perspectiva drepturilor și

obligațiilor asumate în raporturile obligaționale, cu reprezentantul

său, persoana juridică fiind cea care răspunde de principiu în

instanță, în acord cu dispozițiile legii administrației

publice locale, pentru actele și delictele săvârșite în numele

său. Față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001,

municipiul nu poate fi subiectul unei fapte care atrage răspunderea

civilă delictuală pentru încălcarea dreptului de autor evocat.

În privința dreptului de suită reglementat prin art.

21 din Legea nr. 8/1996, la care se face trimitere în apelul

autorităților locale, instanța a avut în vedere că acest

drept patrimonial nu este pus în discuție - după cum a arătat

explicit și reclamantul apelant; în speță s-a ridicat problema

drepturilor la care ar fi fost îndreptățit autorul pentru

reproducerea ulterioară, fără drept, a operei sale, iar nu

sumele datorate în temeiul normei menționate, rezultate din fiecare

revânzare a operei.

Cât privește apelul incident al reclamantului,

instanța a apreciat ca nefondate criticile legate de neanalizarea de

către prima instanță a tuturor pretențiilor deduse

judecății, chiar dacă soluția a vizat sume mai mici decât

cele pretinse și prin cererea conexă, în condițiile în care au

fost prezentate argumente asupra ambelor cereri, iar dispoziția a vizat

răspunderea solidară a pârâților.

Luând în considerare motivația mai sus-expusă asupra

situației dreptului de autor, au fost înlăturate, ca neîntemeiate,

criticile din apelul reclamantului care trimit către o reevaluare a

cuantumului despăgubirilor solicitate și la acordarea cheltuielilor

de judecată suportate în fața instanței de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe

dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că s-a făcut o

aplicare greșită a dispozițiilor art.86 alin.(2) și (3) din

Legea nr.8/1996 atunci când s-a apreciat că nu a avut loc încălcarea

drepturilor recurentului prevăzute de art.7 și 13 din Legea

nr.8/1996.

Tot prin motivele de recurs sunt criticate susținerile și

apărările formulate de pârâți în apelul declarat împotriva

sentinței.

Instanța a reținut în mod greșit că a operat cesiunea

drepturilor patrimoniale de autor ceea ce atrage aplicabilitatea

dispozițiilor art.39 alin. (1) din Legea nr.8/1996.

Instanța de apel a apreciat greșit că instanța de fond a

soluționat toate capetele de cerere cu care a fost învestită prin

cele două cereri, deoarece în dispozitivul sentinței nu este

menționat distinct fiecare capăt de cerere în parte, în

condițiile în care recurentul este îndrituit și la plata sumei de

20.000 lei daune morale ca urmare a publicării pe site-ul Primăriei

Constanța a fotografiilor sale.

Hotărârea conține motive contradictorii în condițiile în care

instanță apreciază că a operat o cesiune a drepturilor

patrimoniale de autor către beneficiar în baza art. 1.3. din contractul

din 24.04.2001.

În condițiile în care instanța reține că

sunt aplicabile dispozițiile art.86 alin.(2) este un non sens ca

aceeași instanță să aprecieze cedarea drepturilor

către municipiul Constanța în mod expres în baza art. 1.3 din

contract. Astfel, pârâții au folosit pozele fără drept și

fără acordul autorului întrucât între părți nu a fost

încheiat un contract de cesiune, fiind încălcate astfel dispozițiile

art. 10 din legea dreptului de autor.

Drept consecință, este nelegală susținerea

instanței de apel că recurentul nu putea pretinde de la pârâții

M.R. și SC M.D. SRL despăgubiri pentru încălcarea drepturilor

patrimoniale de autor.

Astfel, din analiza obiectului celor două contracte

rezultă că s-au realizat albume fotografice și nu fotografii în

sensul art.86 din lege, respectiv negative transmise către beneficiar. Cum

negativele s-au aflat întotdeauna în posesia recurentului, transmiterea

drepturilor patrimoniale asupra fotografiilor nu a avut loc.

S-a mai arătat că recurentul nu a avut raporturi de

muncă cu apelanții și nicio comandă fermă de

fotografiere.

Părțile au convenit că transmiterea drepturilor

patrimoniale operează doar cu privire la 2500 de albume, fiind astfel

incidente prevederile art.86 alin.(2) și (3) din lege. Municipiul

Constanța putea beneficia astfel doar de prețul încasat din

valorificarea acestora, neavând dreptul să le folosească ori să

le cesioneze.

La momentul utilizării fotografiilor se împlinise termenul

de 3 ani prevăzut de art.86 din Legea nr.8/1996.

Înalta Curte, analizând decizia, prin prisma criticilor

formulate și a temeiurilor de drept incidente cauzei a reținut

caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Prioritar, Înalta Curte învederează că își însușește

în totalitate considerentele de fapt și de drept avute în vedere de

instanța superioară de fond la darea hotărârii recurate.

Recursul poate fi exercitat, potrivit dispozițiilor art.299 alin. (1)

C.proc.civ., împotriva hotărârilor date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Drept urmare, criticile formulate de recurent cu referire la

susținerile și apărările formulate de pârâți în apelul

declarat împotriva

sentinței nr.433

din 3.02.2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, nu pot

face

obiect al recursului.

Orice operă de creație intelectuală este, prin

însăși natura sa și rațiunea ei, de a fi destinată

colectivității.

Împlinirea scopului pentru care sunt realizate operele de

către creatorii lor și valorificarea drepturilor de autor se poate

realiza direct, chiar de către autor ori prin intermediari cu care încheie

contracte în scopul exploatării operei, cedându-le drepturile patrimoniale

de autor.

În cauză, prin contractul de prestări servicii din

24.04.2001 încheiat de Fundația de fotografie, reprezentată de

reclamant cu pârâtul municipiul Constanța, având drept obiect

tipărirea unui album fotografic, A.P. s-a obligat „să execute

fotografii, tehnoredactate, față și tipărire",

obligația municipiului Constanța fiind de a primi și de a

plăti albumele fotografice executate în întregime de reclamant în

număr de 2.500 de exemplare.

Contractul încheiat între părți are un caracter

complex câtă vreme alături de comanda de a executa fotografii

cuprinde și partea de editare a obiectului contractului.

Cu alte cuvinte titularul dreptului de autor al fotografiilor a

cedat persoanei juridice pe care o reprezintă dreptul de a reproduce

și de a distribui opera creată de A.P.

La rândul său, Fundația de fotografie a cesionat

municipiului Constanța „drepturile de autor și de folosință

privind fotografiile...".

Cesionarea „drepturilor de autor și de

folosință" semnifică cedarea drepturilor înscrise la art.13

din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,

respectiv drepturile de a reproduce opera (lit.a), de a distribui opera (lit.b)

și de a comunica opera public, direct sau indirect a operei, prin orice

mijloace, inclusiv de a pune opera la dispoziția publicului, astfel încât

să fie accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod

individual, de către public (lit.f).

Drept urmare, reclamantul nu trebuia să-și dea

consimțământul pentru folosirea, reproducerea, distribuirea sau

comunicarea publică, astfel cum pretinde prin cererea de chemare în

judecată și, similar, prin recurs întrucât drepturile prevăzute

de art.12 și 13 lit.a), b) și f) din Legea dreptului de autor,

au fost cesionate.

Recurentul pretinde că cesionarea dreptului de autor a

operat doar cu privire la cele 2.500 de albume, devenind incidente

dispozițiile art.86 alin.(2) și (3) din lege.

Susținerea este nefondată. Inserarea numărului de

albume ce urmau a fi puse la dispoziția municipiului Constanța nu are

legătură cu cesionarea dreptului de autor asupra operelor fotografice

realizate de reclamant, ci se circumscriu clauzelor de editare din contractul

de prestare servicii, ce precizează numărul de cărți-albume

de fotografie - ce vor fi tipărite la 2.500.

Contrar opiniei recurentului, dispozițiile art.86 din lege,

potrivit cărora drepturile patrimoniale asupra operei fotografice

creată la comandă se prezumă că aparține pentru o

perioadă de 3 ani persoanei care a făcut comanda nu limitează

drepturile patrimoniale dobândite la 3 ani. Termenul înscris în lege este o

dispoziție în favoarea persoanei ce a lansat comanda, instituind

prezumția simplă că cel puțin 3 ani de la primirea comenzii

aceasta deține drepturile patrimoniale asupra operei fotografice.

Alin. (3) al art.86 din lege reglementează o altă

ipoteză de cesiune a dreptului de autor și anume înstrăinarea

negativelor operelor fotografice, ipoteză ce nu se regăsește în

speță.

Reproducerea în corpul deciziei a conținutului celor

două aliniate menționate în recurs nu semnifică, cum pretinde

recurentul, existența unui contract de muncă ori predarea negativelor

operelor fotografice, ci prezentarea cadrului normativ special, derogatoriu de

la regulile generale din partea I a Legii nr.8/1996 aplicabile operelor

fotografice.

Aceste dispoziții atribuie persoanei ce a comandat opera

fotografică drepturile patrimoniale cuvenite autorului.

Recurentul pretinde că nu s-a încheiat un contract de

cesiune, devenind astfel incidente dispozițiile art.10 din lege

referitoare la drepturile morale cuvenite autorului unei opere.

Numai că, așa cum s-a arătat, inserarea în

contractul complex încheiat între părți a art.1.3 referitor la

cedarea drepturilor de autor și de folosință, semnifică

respectarea art.39 alin.(1) din lege ce pretinde cedarea drepturilor

patrimoniale doar prin contract.

Între părți a mai existat un contract de furnizare din

9.01.2004, cu precizarea că furnizor a fost A. SRL, A.P. fiind director de

editări la această societate.

Furnizorul de albume de prezentare a municipiului Constanța

a conceput și tipărit comanda, care, prin livrare a intrat în

proprietatea beneficiarului.

Ceea ce contestă reclamantul este cel de-al treilea album

fotografic, editat de ceilalți doi pârâți, conținând și

materialul fotografic cesionat municipiului Constanța.

Cum drepturile patrimoniale de autor pentru operele fotografice

executate, prevăzute de art.13 alin.(1) lit.a), b) și f) din Legea

nr.8/1996 au fost cesionate municipiului Constanța, soluția

instanței de apel este corectă.

Dat fiind soluția instanței de apel de respingere a

acțiunilor conexe în totalitate, critica reclamantului referitoare la

îndrituirea sa a obține cheltuielile efectuate în fata instanțelor de

fond este vădit nefondată, întrucât nu a avut calitatea de parte

câștigătoare în proces pentru ca dispozițiile art.274 alin.(1)

C.proc.civ. să devină incidente.

O altă critică se referă la faptul că

instanța de apel trebuia să observe că prima instanță

de fond nu a soluționat toate capetele de cerere întrucât în dispozitiv nu

sunt menționate distinct fiecare dintre ele, cu referire specială la

cuantumul daunelor morale solicitate, 20.0000 lei.

Osebit de faptul că instanța superioară de fond a

respins cererile conexe ca nefondate, se constată că instanța de

apel a apreciat corect că tribunalul a răspuns tuturor capetelor de

cerere formulate de reclamant, fiind fără relevanță că

sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale sunt mai mici decât

cele solicitate de reclamant.

Înalta Curte, pentru cele ce preced, a respins recursul, în

temeiul dispozițiilor art.312 alin.(1) C.proc.civ.