ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5167/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5167/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 433 din 3 februarie
2011 a Tribunalului Constanța au fost admise, în parte, acțiunea principală și
cererea conexă formulate de reclamantul A.P. în contradictoriu cu pârâții SC
M.D. SRL Constanța, M.R., municipiul Constanța prin primar și Primarul
municipiului Constanța.
S-a constatat că
reclamantul este autorul planșelor fotografice reproduse cu încălcarea
dreptului său de autor, pârâții fiind obligați, în solidar, la plata către
reclamant a sumei de 7.800 RON cu titlu de daune materiale și la 3.000 RON,
reprezentând daune morale.
Pârâții municipiul
Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța au fost obligați și
la publicarea hotărârii, pe cheltuiala acestora, într-un cotidian local.
Curtea de Apel
Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări
sociale, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamantul A.P. și
pârâții M.R., SC M.D. SRL, municipiul Constanța, prin primar și primarul
municipiului Constanța, prin Decizia nr. 346/C din 19 septembrie 2011 a
respins, ca nefondat, apelul incident formulat de reclamant; a admis apelurile
declarate de pârâți și, drept consecință, a schimbat în tot sentința atacată în
sensul respingerii în tot a acțiunilor conexe, pentru considerentele ce urmează.
Prin Contractul de
prestări servicii nr. 55802 din 24 aprilie 2001 încheiat de A.P., prin Fundația
de fotografie, ca prestator, cu municipiul Constanța, beneficiar, s-a stabilit
ca obiect executarea de fotografii, tehnoredactarea, foto, text și tipărire, cu
primirea și achitarea de către municipalitate a imprimatelor create în
derularea convenției.
Contractul a prevăzut
explicit prin art. 1.3 și cedarea drepturilor de autor și de folosință pentru
materialul fotografic de către prestator, în favoarea beneficiarului, părțile
stabilind global și valoarea de achitat pentru realizarea și tipărirea
albumului fotografic ,,Municipiul Constanța’’, într-un număr de 2.500 de
exemplare.
Înserarea acestei
clauze vizează astfel sfera drepturilor patrimoniale recunoscute ca parte a
dreptului de autor (capitolul 4 ,,Conținutul dreptului de autor’’), fiind prin
urmare cesionate toate acele atribute ale autorului definite prin art. 13 din
Legea nr. 8/1996 ca drepturi distincte și exclusive, de a autoriza sau de a interzice:
reproducerea operei; distribuirea operei; importul în vederea comercializării
pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă;
închirierea operei; împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau indirect
a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția
publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment
ales, în mod individual, de către public; realizarea de opere derivate.
Textul art. 39 din
lege este cel care reglementează condițiile și modalitățile cesiunii, alin. (1)
stabilind că autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract
altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
În raport de toate
dispozițiile legale sus-citate, instanța de apel a constatat că prin Contractul
de prestări servicii din 24 aprilie 2001, reclamantul-apelant a cedat în mod
exclusiv integralitatea drepturilor sale patrimoniale derivând din dreptul de
autor asupra operei fotografice în favoarea municipiului Constanța, pentru
materialul inclus în primul album editat.
Legea nu transferă
cesionarului și drepturile de natură morală derivând din calitatea de autor al
operei, care sunt reglementate prin art. 10, ceea ce permite reclamantului să
pretindă oricând recunoașterea calității de autor al operei și să o expună
public (art. 47 alin. (4)); cesionarea dreptului de autor asupra operei
fotografice nu îi permite însă să invoce, în speță, încălcarea drepturilor sale
patrimoniale, astfel cum sunt acestea definite prin art. 13. Acesta este și
motivul pentru care pârâții menționați au indicat, în cuprinsul datelor de
prezentare a albumului editat în 2007, că parte din fotografii aparțin
reclamantului, afirmându-i în acest mod drepturile de natură morală
necontestate.
Ca o consecință, se
arată în motivare, în temeiul art. 39 și art. 13 din Legea nr. 8/1996,
reclamantul nu putea pretinde de la pârâții M.R. și SC M.D. SRL, cărora
Primăria Constanța le cedase o parte a drepturilor patrimoniale astfel obținute
(privind reproducerea operei), despăgubiri pentru încălcarea drepturilor
patrimoniale de autor.
În absența oricărei
clauze sau convenții ulterioare privitoare la caracterul neexclusiv al cesiunii
ori la preluarea de către autor a atributelor patrimoniale ale dreptului său,
s-a reținut faptul că la realizarea albumelor de prezentare, ce au constituit
obiectul Contractului de furnizare nr. 61600 din 7 mai 2004, pârâții menționați
au primit opera fotografică de la titularul dreptului patrimonial cesionat,
respectiv, Municipiul Constanța (Adresa nr. 164389 din 7 decembrie 2007).
Din acest punct de
vedere, utilizarea materialului astfel reprodus (indiferent de scopul pentru
care s-au creat reproducerile) nu a adus atingere atributelor de ordin moral al
autorului - în speță nefiind probată utilizarea lor de o manieră care să aducă
atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantului apelant,
nefiind necesar, astfel cum s-a susținut prin cererea de chemare în judecată,
exprimarea consimțământului autorului pentru exercițiul componentei
patrimoniale a dreptului de autor cedat.
Aceleași argumente și
dispoziții legale au fost avute în vedere și în legătură cu opera fotografică
ce a făcut obiectul Contractului de furnizare nr. 2613 din 9 ianuarie 2004 care
a stat la baza executării celui de-al doilea album de prezentare a municipiului
Constanța, editat de A. SRL în anul 2004, societate în care A.P. îndeplinea
funcția de director de editări, potrivit datelor de prezentare din album,
calitate în care a executat fotografiile și s-a ocupat de transpunerea lor în
lucrarea comandată.
În acest caz,
furnizorul și-a asumat responsabilitatea, în raportul contractual cu
beneficiarul municipiul Constanța, să livreze un produs - album de prezentare a
municipiului Constanța - în condiții de concepere și tipărire proprii, care
însă prin livrare intra în proprietatea beneficiarului municipiul Constanța.
În raport de aceste
considerente, soluția de obligare a pârâților M.R. și SC M.D. SRL la plata, în
solidar cu autoritățile locale, a sumelor reținute în primă instanță pentru
încălcarea dreptului de autor (ca prejudiciu material și moral), a fost
considerată a fi vădit neîntemeiată, câtă vreme materialul necesar realizării
celui de-al treilea - și contestat - album a vizat drepturile patrimoniale
cedate municipiului Constanța de autorul operei fotografice, cesionarul fiind
din anul 2001 unicul titular al dreptului de a reproduce, de a distribui opera,
de a permite realizarea de opere derivate și în genere, de a o comunica public,
direct sau indirect, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la
dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în
orice moment ales, în mod individual.
Această ultimă
componentă a dreptului patrimonial derivând din dreptul de autor a fost și cea
care a permis municipalității de a expune pe site-ul de prezentare
www.primaria-constanta.ro opera fotografică pe care reclamantul din acțiunea
conexă a recunoscut că a pus-o la dispoziția beneficiarului în baza
raporturilor contractuale din 2001 și 2004.
Astfel fiind,
instanța de fond nu putea stabili, pe temeiul răspunderii civile delictuale și
în condiții de solidaritate, că municipiul Constanța și primarul trebuie să fie
ținuți răspunzători pentru un prejudiciu derivând din exercițiul componentei
patrimoniale a dreptului de autor.
Criticile din apelul
pârâților autorități locale, conform cărora municipiul Constanța nu ar avea
calitate procesuală pasivă, au fost considerate nefondate. Entitatea menționată
nu se confundă, din perspectiva drepturilor și obligațiilor asumate în
raporturile obligaționale, cu reprezentantul său, persoana juridică fiind cea
care răspunde de principiu în instanță, în acord cu dispozițiile legii
administrației publice locale, pentru actele și delictele săvârșite în numele
său. Față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, municipiul nu poate
fi subiectul unei fapte care atrage răspunderea civilă delictuală pentru
încălcarea dreptului de autor evocat.
În privința dreptului
de suită reglementat prin art. 21 din Legea nr. 8/1996, la care se face
trimitere în apelul autorităților locale, instanța a avut în vedere că acest
drept patrimonial nu este pus în discuție - după cum a arătat explicit și
reclamantul apelant; în speță s-a ridicat problema drepturilor la care ar fi
fost îndreptățit autorul pentru reproducerea ulterioară, fără drept, a operei
sale, iar nu sumele datorate în temeiul normei menționate, rezultate din
fiecare revânzare a operei.
Cât privește apelul
incident al reclamantului, instanța a apreciat ca nefondate criticile legate de
neanalizarea de către prima instanță a tuturor pretențiilor deduse judecății,
chiar dacă soluția a vizat sume mai mici decât cele pretinse și prin cererea
conexă, în condițiile în care au fost prezentate argumente asupra ambelor
cereri, iar dispoziția a vizat răspunderea solidară a pârâților.
Luând în considerare
motivația mai sus-expusă asupra situației dreptului de autor, au fost
înlăturate, ca neîntemeiate, criticile din apelul reclamantului care trimit
către o reevaluare a cuantumului despăgubirilor solicitate și la acordarea
cheltuielilor de judecată suportate în fața instanței de fond.
Împotriva deciziei a
declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ.
- Prin dezvoltarea
motivelor de recurs se arată că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor
art. 86 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 atunci când s-a apreciat că nu a
avut loc încălcarea drepturilor recurentului prevăzute de art. 7 și 13 din
Legea nr. 8/1996.
- Tot prin motivele
de recurs sunt criticate susținerile și apărările formulate de pârâți în apelul
declarat împotriva sentinței.
- Instanța reține în
mod greșit că a operat cesiunea drepturilor patrimoniale de autor ceea ce
atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.
- Instanța de apel a
apreciat greșit că instanța de fond a soluționat toate capetele de cerere cu
care a fost învestită prin cele două cereri, deoarece în dispozitivul sentinței
nu este menționat distinct fiecare capăt de cerere în parte, în condițiile în
care recurentul este îndrituit și la plata sumei de 20.000 RON daune morale ca
urmare a publicării pe site-ul Primăriei Constanța a fotografiilor sale.
- În mod netemeinic
au fost înlăturate criticile referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată
efectuate în fața primei instanțe, nelegală fiind și neacordarea cheltuielilor
de judecată din apel.
- Hotărârea conține
motive contradictorii în condițiile în care instanță apreciază că a operat o
cesiune a drepturilor patrimoniale de autor către beneficiar în baza art. 1.3.
din Contractul nr. 5582 din 24 aprilie 2001.
În condițiile în care
instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 86 alin. (2) este un non
sens ca aceeași instanță să aprecieze cedarea drepturilor către municipiul
Constanța în mod expres în baza art. 1.3 din contract.
Astfel, pârâții au
folosit pozele fără drept și fără acordul autorului întrucât între părți nu a
fost încheiat un contract de cesiune, fiind încălcate astfel dispozițiile art.
10 din Legea dreptului de autor.
Drept consecință,
este nelegală susținerea instanței de apel că recurentul nu putea pretinde de
la pârâții M.R. și SC M.D. SRL despăgubiri pentru încălcarea drepturilor
patrimoniale de autor.
Astfel, din analiza
obiectului celor două contracte rezultă că s-au realizat albume fotografice și
nu fotografii în sensul art. 86 din Lege, respectiv negative transmise către
beneficiar. Cum negativele s-au aflat întotdeauna în posesia recurentului,
transmiterea drepturilor patrimoniale asupra fotografiilor nu a avut loc.
Se mai arată că
recurentul nu a avut raporturi de muncă cu apelanții și nicio comandă fermă de
fotografiere.
Părțile au convenit
ca transmiterea drepturilor patrimoniale operează doar cu privire la 2.500 de
albume, fiind astfel incidente prevederile art. 86 alin. (2) și (3) din lege.
Municipiul Constanța
putea beneficia astfel doar de prețul încasat din valorificarea acestora,
neavând dreptul să le folosească ori să le cesioneze.
La momentul
utilizării fotografiilor se împlinise termenul de 3 ani prevăzut de art. 86 din
Legea nr. 8/1996.
Legal citați,
intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile
art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte,
analizând decizia, prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept
incidente cauzei reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce
succed.
- Prioritar, Înalta
Curte învederează că își însușește în totalitate considerentele de fapt și de
drept avute în vedere de instanța superioară de fond la darea hotărârii recurate.
- Recursul poate fi
exercitat, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., împotriva
hotărârilor date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în
condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicțională.
Drept urmare,
criticile formulate de recurent cu referire la susținerile și apărările
formulate de pârâți în apelul declarat împotriva Sentinței nr. 433 din 3
februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, nu pot face obiect al
recursului.
- Orice operă de
creație intelectuală este, prin însăși natura sa și rațiunea ei, de a fi
destinată colectivității.
Împlinirea scopului
pentru care sunt realizate operele de către creatorii lor și valorificarea
drepturilor de autor se poate realiza direct, chiar de către autor ori prin
intermediari cu care încheie contracte în scopul exploatării operei, cedându-le
drepturile patrimoniale de autor.
În cauză, prin
Contractul de prestări servicii nr. 55802 din 24 aprilie 2001 încheiat de
Fundația de fotografie, reprezentată de reclamant cu pârâtul municipiul
Constanța, având drept obiect tipărirea unui album fotografic, A.P. s-a obligat
„să execute fotografii, tehnoredactate, față și tipărire”, obligația
municipiului Constanța fiind de a primi și de a plăti albumele fotografice
executate în întregime de reclamant în număr de 2.500 de exemplare.
Contractul încheiat
între părți are un caracter complex câtă vreme alături de comanda de a executa
fotografii cuprinde și partea de editare a obiectului contractului.
Cu alte cuvinte
titularul dreptului de autor al fotografiilor a cedat persoanei juridice pe
care o reprezintă dreptul de a reproduce și de a distribui opera creată de A.P.
La rândul său,
Fundația de fotografie a cesionat municipiului Constanța „drepturile de autor și
de folosință privind fotografiile …”.
Cesionarea
„drepturilor de autor și de folosință” semnifică cedarea drepturilor înscrise
la art. 13 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
respectiv drepturile de a reproduce opera (lit. a)), de a distribui opera (lit.
b)) și de a comunica opera public, direct sau indirect a operei, prin orice
mijloace, inclusiv de a pune opera la dispoziția publicului, astfel încât să
fie accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către
public (lit. f)).
Drept urmare,
reclamantul nu trebuia să-și dea consimțământul pentru folosirea, reproducerea,
distribuirea sau comunicarea publică, astfel cum pretinde prin cererea de
chemare în judecată și, similar, prin recurs întrucât drepturile prevăzute de
art. 12 și 13 lit. a), b) și f) din Legea dreptului de autor au fost cesionate.
Recurentul pretinde
că cesionarea dreptului de autor a operat doar cu privire la cele 2.500 de
albume, devenind incidente dispozițiile art. 86 alin. (2) și (3) din lege.
Susținerea este
nefondată. Inserarea numărului de albume ce urmau a fi puse la dispoziția
municipiului Constanța nu are legătură cu cesionarea dreptului de autor asupra
operelor fotografice realizate de reclamant, ci se circumscriu clauzelor de editare
din contractul de prestare servicii, ce precizează numărul de cărți-albume de
fotografie - ce vor fi tipărite la 2.500.
Contrar opiniei
recurentului, dispozițiile art. 86 din lege, potrivit cărora drepturile
patrimoniale asupra operei fotografice creată la comandă se prezumă că aparține
pentru o perioadă de 3 ani persoanei care a făcut comanda nu limitează
drepturile patrimoniale dobândite la 3 ani. Termenul înscris în lege este o
dispoziție în favoarea persoanei ce a lansat comanda, instituind prezumția
simplă că cel puțin 3 ani de la primirea comenzii aceasta deține drepturile
patrimoniale asupra operei fotografice.
Alin. (3) al art. 86
din lege reglementează o altă ipoteză de cesiune a dreptului de autor și anume
înstrăinarea negativelor operelor fotografice, ipoteză ce nu se regăsește în
speță.
Reproducerea în
corpul deciziei a conținutului celor două aliniate menționate în recurs nu
semnifică, cum pretinde recurentul, existența unui contract de muncă ori
predarea negativelor operelor fotografice, ci prezentarea cadrului normativ
special, derogatoriu de la regulile generale din partea I a Legii nr. 8/1996
aplicabile operelor fotografice.
Aceste dispoziții
atribuie persoanei ce a comandat opera fotografică drepturile patrimoniale
cuvenite autorului.
- Recurentul pretinde
că nu s-a încheiat un contract de cesiune, devenind astfel incidente
dispozițiile art. 10 din lege referitoare la drepturile morale cuvenite
autorului unei opere.
Numai că, așa cum s-a
arătat, inserarea în contractul complex încheiat între părți a art. 1.3
referitor la cedarea drepturilor de autor și de folosință, semnifică
respectarea art. 39 alin. (1) din lege ce pretinde cedarea drepturilor
patrimoniale doar prin contract.
- Între părți a mai
existat un Contract de furnizare nr. 2613 din 9 ianuarie 2004, cu precizarea că
furnizor a fost A. SRL, A.P. fiind director de editări la această societate.
Furnizorul de albume
de prezentare a municipiului Constanța a conceput și tipărit comanda, care,
prin livrare a intrat în proprietatea beneficiarului.
Ceea ce contestă
reclamantul este cel de-al treilea album fotografic, editat de ceilalți doi
pârâți, conținând și materialul fotografic cesionat municipiului Constanța.
Cum drepturile
patrimoniale de autor pentru operele fotografice executate, prevăzute de art.
13 alin. (1) lit. a), b) și f) din Legea nr. 8/1996 au fost cesionate
municipiului Constanța, soluția instanței de apel este corectă.
Dat fiind soluția
instanței de apel de respingere a acțiunilor conexe în totalitate, critica
reclamantului referitoare la îndrituirea sa a obține cheltuielile efectuate în
fața instanțelor de fond este vădit nefondată, întrucât nu a avut calitatea de
parte câștigătoare în proces pentru ca dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.
civ. să devină incidente.
- O altă critică se
referă la faptul că instanța de apel trebuia să observe că prima instanță de
fond nu a soluționat toate capetele de cerere întrucât în dispozitiv nu sunt
menționate distinct fiecare dintre ele, cu referire specială la cuantumul
daunelor morale solicitate, 20.000 RON.
Osebit de faptul că
instanța superioară de fond a respins cererile conexe ca nefondate, se constată
că instanța de apel a apreciat corect că Tribunalul a răspuns tuturor capetelor
de cerere formulate de reclamant, fiind fără relevanță că sumele acordate cu
titlu de daune materiale și morale sunt mai mici decât cele solicitate de
reclamant.
Înalta Curte, pentru
cele ce preced, va respinge recursul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamantul A.P. împotriva Deciziei nr. 364/C
din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și
familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM