ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5167/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 433 din 3 februarie 2011 a Tribunalului Constanța au fost admise, în parte, acțiunea principală și cererea conexă formulate de reclamantul A.P. în contradictoriu cu pârâții SC M.D. SRL Constanța, M.R., municipiul Constanța prin primar și Primarul municipiului Constanța. S-a constatat că reclamantul este autorul planșelor fotografice reproduse cu încălcarea dreptului său de autor, pârâții fiind obligați, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 7.800 RON cu titlu de daune materiale și la 3.000 RON, reprezentând daune morale. Pârâții municipiul Constanța, prin primar și Primarul municipiului Constanța au fost obligați și la publicarea hotărârii, pe cheltuiala acestora, într-un cotidian local.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamantul A.P. și pârâții M.R., SC M.D. SRL, municipiul Constanța, prin primar și primarul municipiului Constanța, prin Decizia nr. 346/C din 19 septembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul incident formulat de reclamant; a admis apelurile declarate de pârâți și, drept consecință, a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii în tot a acțiunilor conexe, pentru considerentele ce urmează. Prin Contractul de prestări servicii nr. 55802 din 24 aprilie 2001 încheiat de A.P., prin Fundația de fotografie, ca prestator, cu municipiul Constanța, beneficiar, s-a stabilit ca obiect executarea de fotografii, tehnoredactarea, foto, text și tipărire, cu primirea și achitarea de către municipalitate a imprimatelor create în derularea convenției.

Contractul a prevăzut explicit prin art. 1.3 și cedarea drepturilor de autor și de folosință pentru materialul fotografic de către prestator, în favoarea beneficiarului, părțile stabilind global și valoarea de achitat pentru realizarea și tipărirea albumului fotografic ,,Municipiul Constanța’’, într-un număr de 2.500 de exemplare.

Înserarea acestei clauze vizează astfel sfera drepturilor patrimoniale recunoscute ca parte a dreptului de autor (capitolul 4 ,,Conținutul dreptului de autor’’), fiind prin urmare cesionate toate acele atribute ale autorului definite prin art. 13 din Legea nr. 8/1996 ca drepturi distincte și exclusive, de a autoriza sau de a interzice: reproducerea operei; distribuirea operei; importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă; închirierea operei; împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; realizarea de opere derivate.

Textul art. 39 din lege este cel care reglementează condițiile și modalitățile cesiunii, alin. (1) stabilind că autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale. În raport de toate dispozițiile legale sus-citate, instanța de apel a constatat că prin Contractul de prestări servicii din 24 aprilie 2001, reclamantul-apelant a cedat în mod exclusiv integralitatea drepturilor sale patrimoniale derivând din dreptul de autor asupra operei fotografice în favoarea municipiului Constanța, pentru materialul inclus în primul album editat.

Legea nu transferă cesionarului și drepturile de natură morală derivând din calitatea de autor al operei, care sunt reglementate prin art. 10, ceea ce permite reclamantului să pretindă oricând recunoașterea calității de autor al operei și să o expună public (art. 47 alin. (4)); cesionarea dreptului de autor asupra operei fotografice nu îi permite însă să invoce, în speță, încălcarea drepturilor sale patrimoniale, astfel cum sunt acestea definite prin art. 13. Acesta este și motivul pentru care pârâții menționați au indicat, în cuprinsul datelor de prezentare a albumului editat în 2007, că parte din fotografii aparțin reclamantului, afirmându-i în acest mod drepturile de natură morală necontestate.

Ca o consecință, se arată în motivare, în temeiul art. 39 și art. 13 din Legea nr. 8/1996, reclamantul nu putea pretinde de la pârâții M.R. și SC M.D. SRL, cărora Primăria Constanța le cedase o parte a drepturilor patrimoniale astfel obținute (privind reproducerea operei), despăgubiri pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor.

În absența oricărei clauze sau convenții ulterioare privitoare la caracterul neexclusiv al cesiunii ori la preluarea de către autor a atributelor patrimoniale ale dreptului său, s-a reținut faptul că la realizarea albumelor de prezentare, ce au constituit obiectul Contractului de furnizare nr. 61600 din 7 mai 2004, pârâții menționați au primit opera fotografică de la titularul dreptului patrimonial cesionat, respectiv, Municipiul Constanța (Adresa nr. 164389 din 7 decembrie 2007). Din acest punct de vedere, utilizarea materialului astfel reprodus (indiferent de scopul pentru care s-au creat reproducerile) nu a adus atingere atributelor de ordin moral al autorului - în speță nefiind probată utilizarea lor de o manieră care să aducă atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantului apelant, nefiind necesar, astfel cum s-a susținut prin cererea de chemare în judecată, exprimarea consimțământului autorului pentru exercițiul componentei patrimoniale a dreptului de autor cedat.

Aceleași argumente și dispoziții legale au fost avute în vedere și în legătură cu opera fotografică ce a făcut obiectul Contractului de furnizare nr. 2613 din 9 ianuarie 2004 care a stat la baza executării celui de-al doilea album de prezentare a municipiului Constanța, editat de A. SRL în anul 2004, societate în care A.P. îndeplinea funcția de director de editări, potrivit datelor de prezentare din album, calitate în care a executat fotografiile și s-a ocupat de transpunerea lor în lucrarea comandată. În acest caz, furnizorul și-a asumat responsabilitatea, în raportul contractual cu beneficiarul municipiul Constanța, să livreze un produs - album de prezentare a municipiului Constanța - în condiții de concepere și tipărire proprii, care însă prin livrare intra în proprietatea beneficiarului municipiul Constanța.

În raport de aceste considerente, soluția de obligare a pârâților M.R. și SC M.D. SRL la plata, în solidar cu autoritățile locale, a sumelor reținute în primă instanță pentru încălcarea dreptului de autor (ca prejudiciu material și moral), a fost considerată a fi vădit neîntemeiată, câtă vreme materialul necesar realizării celui de-al treilea - și contestat - album a vizat drepturile patrimoniale cedate municipiului Constanța de autorul operei fotografice, cesionarul fiind din anul 2001 unicul titular al dreptului de a reproduce, de a distribui opera, de a permite realizarea de opere derivate și în genere, de a o comunica public, direct sau indirect, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual.

Această ultimă componentă a dreptului patrimonial derivând din dreptul de autor a fost și cea care a permis municipalității de a expune pe site-ul de prezentare www.primaria-constanta.ro opera fotografică pe care reclamantul din acțiunea conexă a recunoscut că a pus-o la dispoziția beneficiarului în baza raporturilor contractuale din 2001 și 2004. Astfel fiind, instanța de fond nu putea stabili, pe temeiul răspunderii civile delictuale și în condiții de solidaritate, că municipiul Constanța și primarul trebuie să fie ținuți răspunzători pentru un prejudiciu derivând din exercițiul componentei patrimoniale a dreptului de autor. Criticile din apelul pârâților autorități locale, conform cărora municipiul Constanța nu ar avea calitate procesuală pasivă, au fost considerate nefondate.

Entitatea menționată nu se confundă, din perspectiva drepturilor și obligațiilor asumate în raporturile obligaționale, cu reprezentantul său, persoana juridică fiind cea care răspunde de principiu în instanță, în acord cu dispozițiile legii administrației publice locale, pentru actele și delictele săvârșite în numele său. Față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, municipiul nu poate fi subiectul unei fapte care atrage răspunderea civilă delictuală pentru încălcarea dreptului de autor evocat.

În privința dreptului de suită reglementat prin art. 21 din Legea nr. 8/1996, la care se face trimitere în apelul autorităților locale, instanța a avut în vedere că acest drept patrimonial nu este pus în discuție - după cum a arătat explicit și reclamantul apelant; în speță s-a ridicat problema drepturilor la care ar fi fost îndreptățit autorul pentru reproducerea ulterioară, fără drept, a operei sale, iar nu sumele datorate în temeiul normei menționate, rezultate din fiecare revânzare a operei. Cât privește apelul incident al reclamantului, instanța a apreciat ca nefondate criticile legate de neanalizarea de către prima instanță a tuturor pretențiilor deduse judecății, chiar dacă soluția a vizat sume mai mici decât cele pretinse și prin cererea conexă, în condițiile în care au fost prezentate argumente asupra ambelor cereri, iar dispoziția a vizat răspunderea solidară a pârâților.

Luând în considerare motivația mai sus-expusă asupra situației dreptului de autor, au fost înlăturate, ca neîntemeiate, criticile din apelul reclamantului care trimit către o reevaluare a cuantumului despăgubirilor solicitate și la acordarea cheltuielilor de judecată suportate în fața instanței de fond. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. - Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 86 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 atunci când s-a apreciat că nu a avut loc încălcarea drepturilor recurentului prevăzute de art. 7 și 13 din Legea nr. 8/1996. - Tot prin motivele de recurs sunt criticate susținerile și apărările formulate de pârâți în apelul declarat împotriva sentinței.

- Instanța reține în mod greșit că a operat cesiunea drepturilor patrimoniale de autor ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. - Instanța de apel a apreciat greșit că instanța de fond a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost învestită prin cele două cereri, deoarece în dispozitivul sentinței nu este menționat distinct fiecare capăt de cerere în parte, în condițiile în care recurentul este îndrituit și la plata sumei de 20.000 RON daune morale ca urmare a publicării pe site-ul Primăriei Constanța a fotografiilor sale. - În mod netemeinic au fost înlăturate criticile referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața primei instanțe, nelegală fiind și neacordarea cheltuielilor de judecată din apel.

- Hotărârea conține motive contradictorii în condițiile în care instanță apreciază că a operat o cesiune a drepturilor patrimoniale de autor către beneficiar în baza art. 1.3. din Contractul nr. 5582 din 24 aprilie 2001. În condițiile în care instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 86 alin. (2) este un non sens ca aceeași instanță să aprecieze cedarea drepturilor către municipiul Constanța în mod expres în baza art. 1.3 din contract. Astfel, pârâții au folosit pozele fără drept și fără acordul autorului întrucât între părți nu a fost încheiat un contract de cesiune, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 10 din Legea dreptului de autor. Drept consecință, este nelegală susținerea instanței de apel că recurentul nu putea pretinde de la pârâții M.R.

și SC M.D. SRL despăgubiri pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor. Astfel, din analiza obiectului celor două contracte rezultă că s-au realizat albume fotografice și nu fotografii în sensul art. 86 din Lege, respectiv negative transmise către beneficiar. Cum negativele s-au aflat întotdeauna în posesia recurentului, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra fotografiilor nu a avut loc. Se mai arată că recurentul nu a avut raporturi de muncă cu apelanții și nicio comandă fermă de fotografiere. Părțile au convenit ca transmiterea drepturilor patrimoniale operează doar cu privire la 2.500 de albume, fiind astfel incidente prevederile art. 86 alin. (2) și (3) din lege. Municipiul Constanța putea beneficia astfel doar de prețul încasat din valorificarea acestora, neavând dreptul să le folosească ori să le cesioneze.

La momentul utilizării fotografiilor se împlinise termenul de 3 ani prevăzut de art. 86 din Legea nr. 8/1996. Legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând decizia, prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente cauzei reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed. - Prioritar, Înalta Curte învederează că își însușește în totalitate considerentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța superioară de fond la darea hotărârii recurate. - Recursul poate fi exercitat, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., împotriva hotărârilor date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Drept urmare, criticile formulate de recurent cu referire la susținerile și apărările formulate de pârâți în apelul declarat împotriva Sentinței nr. 433 din 3 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, nu pot face obiect al recursului. - Orice operă de creație intelectuală este, prin însăși natura sa și rațiunea ei, de a fi destinată colectivității. Împlinirea scopului pentru care sunt realizate operele de către creatorii lor și valorificarea drepturilor de autor se poate realiza direct, chiar de către autor ori prin intermediari cu care încheie contracte în scopul exploatării operei, cedându-le drepturile patrimoniale de autor. În cauză, prin Contractul de prestări servicii nr. 55802 din 24 aprilie 2001 încheiat de Fundația de fotografie, reprezentată de reclamant cu pârâtul municipiul Constanța, având drept obiect tipărirea unui album fotografic, A.P.

s-a obligat „să execute fotografii, tehnoredactate, față și tipărire”, obligația municipiului Constanța fiind de a primi și de a plăti albumele fotografice executate în întregime de reclamant în număr de 2.500 de exemplare. Contractul încheiat între părți are un caracter complex câtă vreme alături de comanda de a executa fotografii cuprinde și partea de editare a obiectului contractului. Cu alte cuvinte titularul dreptului de autor al fotografiilor a cedat persoanei juridice pe care o reprezintă dreptul de a reproduce și de a distribui opera creată de A.P. La rândul său, Fundația de fotografie a cesionat municipiului Constanța „drepturile de autor și de folosință privind fotografiile …”.

Cesionarea „drepturilor de autor și de folosință” semnifică cedarea drepturilor înscrise la art. 13 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, respectiv drepturile de a reproduce opera (lit. a)), de a distribui opera (lit. b)) și de a comunica opera public, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv de a pune opera la dispoziția publicului, astfel încât să fie accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public (lit. f)). Drept urmare, reclamantul nu trebuia să-și dea consimțământul pentru folosirea, reproducerea, distribuirea sau comunicarea publică, astfel cum pretinde prin cererea de chemare în judecată și, similar, prin recurs întrucât drepturile prevăzute de art. 12 și 13 lit. a), b) și f) din Legea dreptului de autor au fost cesionate.

Recurentul pretinde că cesionarea dreptului de autor a operat doar cu privire la cele 2.500 de albume, devenind incidente dispozițiile art. 86 alin. (2) și (3) din lege. Susținerea este nefondată. Inserarea numărului de albume ce urmau a fi puse la dispoziția municipiului Constanța nu are legătură cu cesionarea dreptului de autor asupra operelor fotografice realizate de reclamant, ci se circumscriu clauzelor de editare din contractul de prestare servicii, ce precizează numărul de cărți-albume de fotografie - ce vor fi tipărite la 2.500. Contrar opiniei recurentului, dispozițiile art. 86 din lege, potrivit cărora drepturile patrimoniale asupra operei fotografice creată la comandă se prezumă că aparține pentru o perioadă de 3 ani persoanei care a făcut comanda nu limitează drepturile patrimoniale dobândite la 3 ani.

Termenul înscris în lege este o dispoziție în favoarea persoanei ce a lansat comanda, instituind prezumția simplă că cel puțin 3 ani de la primirea comenzii aceasta deține drepturile patrimoniale asupra operei fotografice. Alin. (3) al art. 86 din lege reglementează o altă ipoteză de cesiune a dreptului de autor și anume înstrăinarea negativelor operelor fotografice, ipoteză ce nu se regăsește în speță. Reproducerea în corpul deciziei a conținutului celor două aliniate menționate în recurs nu semnifică, cum pretinde recurentul, existența unui contract de muncă ori predarea negativelor operelor fotografice, ci prezentarea cadrului normativ special, derogatoriu de la regulile generale din partea I a Legii nr. 8/1996 aplicabile operelor fotografice.

Aceste dispoziții atribuie persoanei ce a comandat opera fotografică drepturile patrimoniale cuvenite autorului. - Recurentul pretinde că nu s-a încheiat un contract de cesiune, devenind astfel incidente dispozițiile art. 10 din lege referitoare la drepturile morale cuvenite autorului unei opere. Numai că, așa cum s-a arătat, inserarea în contractul complex încheiat între părți a art. 1.3 referitor la cedarea drepturilor de autor și de folosință, semnifică respectarea art. 39 alin. (1) din lege ce pretinde cedarea drepturilor patrimoniale doar prin contract. - Între părți a mai existat un Contract de furnizare nr. 2613 din 9 ianuarie 2004, cu precizarea că furnizor a fost A. SRL, A.P. fiind director de editări la această societate.

Furnizorul de albume de prezentare a municipiului Constanța a conceput și tipărit comanda, care, prin livrare a intrat în proprietatea beneficiarului. Ceea ce contestă reclamantul este cel de-al treilea album fotografic, editat de ceilalți doi pârâți, conținând și materialul fotografic cesionat municipiului Constanța. Cum drepturile patrimoniale de autor pentru operele fotografice executate, prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a), b) și f) din Legea nr. 8/1996 au fost cesionate municipiului Constanța, soluția instanței de apel este corectă. Dat fiind soluția instanței de apel de respingere a acțiunilor conexe în totalitate, critica reclamantului referitoare la îndrituirea sa a obține cheltuielile efectuate în fața instanțelor de fond este vădit nefondată, întrucât nu a avut calitatea de parte câștigătoare în proces pentru ca dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. să devină incidente. - O altă critică se referă la faptul că instanța de apel trebuia să observe că prima instanță de fond nu a soluționat toate capetele de cerere întrucât în dispozitiv nu sunt menționate distinct fiecare dintre ele, cu referire specială la cuantumul daunelor morale solicitate, 20.000 RON. Osebit de faptul că instanța superioară de fond a respins cererile conexe ca nefondate, se constată că instanța de apel a apreciat corect că Tribunalul a răspuns tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, fiind fără relevanță că sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale sunt mai mici decât cele solicitate de reclamant. Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.P. împotriva Deciziei nr. 364/C din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM