ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 279/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 23

iunie 2003 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit.

d), cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A., la o

pedeapsă de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata arestului preventiv de la 18 mai

1998, la zi.

S-a constatat că, în cauză, nu s-au

formulat pretenții civile.

Inculpatul a fost obligat la

15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 234/ P din 22 noiembrie

1999 a Tribunalului Bihor s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art.

11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., în ceea ce

privește săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1)

C. pen., ca urmare a retragerii plângerii și a împăcării inculpatului cu partea

vătămată V.M. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 17 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de

art. 174, raportat la art. 175 lit. d) C. pen.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia penală nr. 5141 din 21 decembrie 2001, în dosarul nr. 1898/2000 a

dispus casarea deciziei nr. 34/ A din 17 februarie 2000 a Curții de Apel Oradea

și a sentinței penale nr. 234/ P din 22 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor și

restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, menținând

starea de arest a inculpatului D.A.

S-a dispus, în esență, efectuarea

următoarelor acte:

criminalistice pentru a se putea stabili cu certitudine vechimea pachetului de

țigări Snagov găsit la fața locului și dacă urma papilară de pe pachet aparține

inculpatului.

R.I., K.G., S.I. și V.B.

hainelor purtate de inculpat la 12 iulie 1990.

medico-legale psihiatrice, pentru a se stabili profilul psihologic al

inculpatului.

întoarcerilor inculpatului în țară, în perioada octombrie 1999 – martie 2000.

declarației martorului V.R., căruia inculpatul i-a mărturisit fapta comisă.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bihor, din 15 aprilie 2002, a fost trimis în judecată, în

stare de arest, inculpatul D.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Interogat fiind în fața instanței,

inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, menținând declarațiile date

anterior în fața instanței, precizând că la data de 12 iulie 1990 nu se găsea

în țară, fiind plecat din data de 8 iulie în Ungaria și revenind în România,

după două săptămâni.

Referitor la biletul trimis mamei

sale prin numitul G.I.C., inculpatul arată că i-a solicitat pe K.G. și Z.M. să

spună adevărul, iar privitor la pachetul de țigări Snagov, susține că,

într-adevăr, fiind fumător, fuma Carpați fără filtru și nu țigări Snagov, iar

amprenta de pe pachetul de țigări Snagov, se datorează faptului că a pus mâna

în anul 1998 pe două pachete de țigări Amiral și Snagov și pe un pachet de

țigări Bond, din care a și luat.

Din ansamblul actelor și probelor

dosarului instanța a reținut următoarele:

În rechizitoriu, se arată că, la 12

iulie 1990, victima F.M., în vârstă de 82 ani, a fost găsită decedată la

locuința sa din localitatea Marghita, jud. Bihor. Efectuându-se cercetări la

fața locului, s-au revelat urme papilare atât de pe mobilier, urme excluse ca

aparținătoare victimei, cât și de pe pachetul de țigări Snagov, găsit la fața

locului.

Urma papilară prelevată de pe

pachetul de țigări Snagov s-a dovedit a fi creată cu degetul inelar de la mâna

dreaptă a inculpatului D.A.

După cercetarea locului faptei, s-a

procedat la autopsia cadavrului și s-a stabilit faptul că moartea victimei F.M.

a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare cu mâna,

descoperindu-se multiple leziuni de violență pe gât, torace și abdomen, 2

leziuni prin mușcătură umană, lovituri pe tot corpul cu un corp contondent și o

leziune vaginală făcută prin înțeparea cu un corp înțepător-tăietor.

Victima, care probabil a fost

violată, a decedat în 9 iulie 1998 și în cercul suspecților figura și

inculpatul D.A.

Pe baza declarațiilor inculpatului,

a concubinei sale K.M. și a altor martori, în rechizitoriu, se precizează

locurile și deplasările inculpatului, în perioada 20 septembrie 1989 și până la

data arestării, în 18 martie 1998, când a fost găsit.

Astfel, în 20 septembrie 1989, în jurul

orelor 20,00, inculpatul a pătruns în locuința numitei V.M. din Marghita, pe

care, după ce a bătut-o și i-a rupt laringele, a violat-o. A doua zi, potrivit

spuselor concubinei sale, a trecut fraudulos frontiera în Ungaria, prin zona

localității Săcuieni, jud. Bihor.

În Ungaria, au fost reținuți de

către autoritățile maghiare și transportați la Centrul de Refugiați din

Debreceu, iar apoi, în lagărul de la Hajduszaboszl.

Au revenit în România la 6 ianuarie

1990 cu un titlu de călătorie eliberat de autoritățile maghiare și după 3

săptămâni, a depus cerere la Serviciul Pașapoarte al I.P.J. Bihor, cerere ce

i-a fost aprobată, pașaportul folosindu-i apoi când a plecat din nou în

Ungaria, stabilindu-se, la Budapesta.

La 3 iulie 1990 s-a întors în

Marghita concubina inculpatului, iar la 6 iulie 1990 și inculpatul, ambii

pentru a sărbători ziua de naștere a fiicei concubinei inculpatului.

După o săptămână, inculpatul s-a

întors acasă cu hainele pătate de sânge, spunându-i concubinei sale să i le

spele, după care a luat pașaportul, spunându-i că pleacă în Ungaria.

Concubina sa a povestit despre

hainele pătate de sânge, numitei B.M.

Inculpatul a susținut, recunoscând

că s-a întors acasă cu hainele pătate de sânge, că a fost bătut la Ștrandul

Marghita de o persoană necunoscută, martorii S.M. și K.G. propuși de inculpat

nu au confirmat că ar fi participat la vreun scandal la ștrand.

Deși inițial au relatat că în data

de 7 iulie 1990 între orele 1-2 noaptea, inculpatul ar fi fost implicat într-un

scandal la Ștrandul din Marghita și l-au văzut că avea hainele pătate de sânge,

martorii H.V.E. și H.P. au revenit asupra declarațiilor lor, arătând că au

declarat data și ora la care a fost implicat inculpatul în scandal, la cererea

acestuia.

Concubina inculpatului a plecat la

Budapesta și a revenit în Marghita împreună cu inculpatul la începutul lunii

septembrie 1990.

În anul 1992, inculpatul a rupt

relația de concubinaj cu K.M., circulând apoi ilegal în Austria, Anglia, Franța

și Germania.

În septembrie 1994, inculpatul a revenit

în Marghita susținând că a fost la lucru în Franța, aducând și o mașină, marca

Peugeot, cu care a avut un accident și pe data de 26 septembrie 1994, pe numele

inculpatului s-a emis un mandat de arestare preventivă.

După arestarea sa, în timp ce se afla

în arestul I.P.J. Bihor, a trimis mamei sale un bilet prin care o ruga să ia

legătura cu numiții Z.M. și K.G. și să-i determine să recunoască că, în

prezența lor a fost bătut la Ștrandul Iosia, fapt neconfirmat de aceștia.

Restituindu-se cauza la Parchet de

către Curtea Supremă de Justiție, au fost efectuate indicațiile date de

aceasta, stabilindu-se cu certitudine că urma papilară prelevată de pe pachetul

de țigări Snagov ce a fost ridicată de la fața locului, în 12 iulie 1990 a fost

creată de falanga degetului inelar de la mâna dreaptă a inculpatului D.A.

Nu a putut fi stabilită vechimea

pachetului de țigări Snagov, Fabrica de Țigarete Timișoara comunicând că prețul

de 10,50 lei înscris pe pachetul de țigări, găsit la fața locului, s-a

practicat în perioada 1 ianuarie 1990 -12 noiembrie 1990.

Reaudiindu-se martorii S.B., H.V.,

R.I., K.G., S.I. și V.B., aceștia și-au menținut declarațiile date, infirmând

apărările inculpatului.

Raportul medico-legal de nouă

expertiză psihiatrică efectuat de I.M.L. Mina Minovici a concluzionat că

inculpatul a prezentat în anul 1990 și în prezent, tulburare de comportament, a

avut și are capacitate psihică de apreciere critică a faptei de care este

învinuit și are discernământul păstrat.

Actul medical spune că are

capacitatea psihică de a se apăra și a decide conform propriile interese.

Reaudierea martorului V.R. a dus la

menținerea declarației sale anterioare și anume că, în ianuarie 1998, la

Timișoara, l-a cunoscut pe inculpatul D.A. cu care a ajuns în relații

apropiate, vizitându-l și la domiciliu și care i-a mărturisit despre omorul

comis în Marghita.

În cauză, au fost audiați martorii

K.M., K.G., H.C., D.G., martori care și-au menținut declarațiile date la

organele de urmărire penală, același lucru făcându-l și martorii Z.M., B.M.,

S.I. și K.G.

Au fost însă și martori care, la

instanță, nu și-au mai menținut declarațiile date la urmărire, încercând să

acrediteze ideea că le-ar fi fost sugerate de anchetatori.

Acestea însă, nu pot pune la

îndoială comiterea faptei de către inculpat, faptă dovedită cu declarația

martorului V.R. coroborată cu urma papilară descoperită pe pachetul de țigări

Snagov și care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d), cu aplicarea art.

13 C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat, ținându-se

seama de dispozițiile art. 72 C. pen.

Apelul declarat de inculpatul D.A.

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel Oradea, secția penală, prin decizia nr. 180/ A din 25 septembrie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică, la fel și hotărârea primei instanțe, care, l-a condamnat la 17 ani

închisoare, fără să existe probe concludente care să-i dovedească indubitabil,

vinovăția.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului,

hotărârile pronunțate în cauză, rezultat a două cicluri procesuale, sunt

temeinice și legale, sintetizând un vast material probator corect evaluat și

din care se desprinde, că autorul uciderii victimei F.M. este recurentul.

Existența urmei papilare prelevate de pe pachetul de țigări Snagov găsit la

locul faptei, coroborate cu depozițiile unor martori, care l-au văzut în

perioada 9-11 iulie 2000, când se presupune că a fost ucisă victima, cu hainele

pătate de sânge, precum și declarația martorului V.R., căruia inculpatul i s-a

destăinuit, cu privire la omorul comis, fac a fi înlăturat orice dubiu, cu privire

la fapta și vinovăția inculpatului.

În raport cu cele arătate, recursul

inculpatului D.A. apărând ca nefondat, Curtea va trebui să-l privească ca atare

și să-l respingă, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată.

Se va computa din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariilor, pentru

apărările asigurate inculpaților, din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 25

septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 1998 la 16 ianuarie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.