ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 95/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1820 din 23 martie 2000,

pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, s-a admis, în parte,

acțiunea formulată de către reclamantul Fondul Proprietății de Stat București,

în contradictoriu cu pârâta I.P.A.C. București și a fost obligată pârâta la 948.054

lei dividende și 20.719.744 lei daune interese.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că suma de 947.872 lei reprezenta suma neachitată din dividendele

cuvenite pentru anul 1997, iar suma de 20.719.744 lei este datorată potrivit art.

43 C. com. drept daune interese.

Sentința pronunțată a fost schimbată de curtea de

apel, care a admis apelul declarat de pârâtă și a respins, ca nefondat, capătul

de cerere privitor la daune interese, cu motivarea că reclamanta nu a făcut

dovada că a fost prejudiciată din culpa pârâtei, prin nerestituirea la timp a

contravalorii dividendelor.

Împotriva deciziei civile nr. 2090 din 1 septembrie

2000, pronunțată de Curtea de Apel București, reclamanta a declarat recurs,

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul respingerii

capătului de cerere privind acordarea de daune interese, deoarece, în materie

comercială, dobânda curge de drept, fără efectuarea vreunei probațiuni în

raport cu art. 43 C. com.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat

este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

rezultă că reclamanta, în susținerea capătului de cerere, a invocat și art. 43

C. com.

Dividendele fiind sume de bani datorate la sfârșitul

anului contabil, calculate pe baza bilanțului anual, când devin exigibile,

astfel că este îndreptățită pretenția reclamantului de a solicita daune

interese, potrivit art. 43 C. com., soluția instanței de apel fiind greșită sub

acest aspect.

Dobânzile acordate în baza art. 43 C. com. de către

instanța de fond sunt daune interese moratorii care curg de drept, dacă

obligația debitorului reprezintă o sumă de bani lichidă și exigibilă,

nemaifiind necesară dovada ca prejudiciul să fie consecința directă a culpei

debitorului, cum greșit s-a reținut instanța de apel.

Dreptul la dividende este un drept de creanță având

ca izvor legea și contractul de societate, care devin scadente la data

stabilirii prin hotărârea Adunării Generale de bilanț.

Astfel fiind, în raport cu dispozițiile art. 312 C.

proc. civ., recursul a fost admis și a fost modificată decizia recurată, în

sensul respingerii apelului pârâtei S.C. I.P.A.C. S.A. București, împotriva

sentinței nr. 1820 din 23 martie 2000 a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva

deciziei nr. 2090 din 1 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția

comercială.

Modifică decizia, respinge apelul pârâtei S.C.

I.P.A.C. S.A. București. împotriva sentinței nr. 1820 din 23 martie 2000 a

Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2003.