ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC Z.R. SA Buzău a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea parțială a procesului-verbal de control din data de 15 ianuarie 2002 și anume, anularea măsurilor dispuse în cap. III, prin care a fost considerată ca nedeductibilă, suma de 26.811.428.700 lei, precum și a măsurilor dispuse în cap. IV, prin care a fost considerată ca T.V.A. nedeductibil, suma de 4.013.242.453 lei, împreună cu majorările de întârziere, în valoare de 103.865.216 lei aferente T.V.A.

nevirat în termenul scadent. Contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal a cărei anulare s-a solicitat, a fost respinsă ca nefondată, de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin decizia nr. 300 din 30 septembrie 2002. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin sentința civilă nr. 73 din 11 aprilie 2003, a admis contestația formulată de petentă, dispunând modificarea în tot a deciziei nr. 300 din 30 aprilie 2002, a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și pe fond, anularea în parte a procesului-verbal nr. 132 din 15 ianuarie 2002, în sensul că l-a menținut numai pentru suma de 15.380.956.674 lei, exonerând pe contestatoare de plata diferenței de 21.547.579.895 lei.

Totodată, a dispus și obligarea intimatelor, la plata sumei de 45.000.000 lei, cheltuieli de judecată către contestatoare. Prin încheierea de ședință din 9 iulie 2003, aceeași instanță a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC Z.R. SA Buzău, în sensul că suma pentru care s-a menținut procesul-verbal încheiat de organele financiare ale județului Buzău, la data de 15 ianuarie 2002, este de 9.380.956.474 lei, și nu de 15.380.956.674 lei, cum din eroare s-a trecut în această sentință. Pentru a pronunța sentința sus-menționată, instanța a reținut că din probele administrate (expertiza), petenta justifică deductibilitatea la calculul impozitului pe profit a sumei de 15.087.106.940 lei și T.V.A.

- ul aferent în sumă de 2.866.550.330 lei. A mai reținut că urmează a fi dedusă și suma de 3.593.922.922 lei, cu titlul de salarii. Cât privește expertiza efectuată în cauză, instanța a reținut că intimata nu a formulat nici o obiecție, pentru ca într-un paragraf mai jos să arate că intimata a înțeles să formuleze obiecțiuni și să nu fie de acord cu nici una din formele raportului de expertiză, după ce expertul a făcut investigații mai ample în cauză. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs SC Z.R. SA Buzău și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice. Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău a declarat recurs și împotriva în încheierii din 9 iulie 2003, a Curții de Apel Ploiești.

Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău a susținut că punctul de vedere al instanței de fond, potrivit căreia cheltuielile de consultanță ar fi deductibile din punct de vedere fiscal, nu poate fi reținut, întrucât acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute în contractul încheiat între părți. A mai susținut recurenta că instanța nu a cenzurat toate actele depuse de reclamantă în susținerea acțiunii. Astfel, raportul de expertiză inițial efectuat în cauză a concluzionat că societatea a înregistrat în evidența contabilă pe perioada 1 aprilie - 30 noiembrie 2001, suma de 26.811.428.700 lei, fără a exista documente pentru a justifica fiecare cheltuială. Urmare a obiecțiunilor formulate de către reclamantă, poziția expertului a fost diferită, deși acesta a avut în vedere aceleași acte.

În fine, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău a susținut și că, dat fiind natura contradictorie a concluziilor prezentate de expert, a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile, dar instanța în mod nejustificat, a respins cererea, fără a motiva în hotărâre, considerentele ce au stat la baza acestui refuz. La rândul său, în recursul formulat, SC Z.R. SA Buzău a criticat sentința instanței de fond, sub următoarele aspecte: 1) În mod greșit instanța de fond a considerat că o parte din sumele solicitate nu sunt deductibile, întrucât întreaga sumă cuprinsă în procesul-verbal trebuie tratată în același fel și reprezintă același tip de servicii, chiar dacă concluziile expertizei sunt diferite.

2) În mod nelegal s-a reținut de către instanță, că suma de 2.866.550.330 lei reprezentând T.V.A., nu se poate deduce, întrucât ar fi aferentă unor salarii, deoarece aceasta este aferentă unei facturi emise de A., pentru serviciile prestate. 3) Deși în considerente instanța a reținut că se justifică solicitarea societății, numai pentru suma de 21.547.579.895 lei, în dispozitiv se reține suma de 15.380.956.674 lei, ori procesul-verbal ar fi trebuit menținut numai pentru suma de 9.380.956.474 lei. Recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt, reclamanta SC Z.R.

SA Buzău a contestat decizia nr. 300 din 30 aprilie 2002, emisă de Direcția Generală de Contestații din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal de control din 15 ianuarie 2002, apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se considera nedeductibile, sumele reținute prin actul de control, deoarece prestările de servicii au la bază un contract scris care conține toate elementele prevăzute de lege, precum: prestatori; termene de execuție; precizarea serviciilor prestate și a tarifelor percepute; valoarea totală a contractului, etc. Prin decizia contestată, Ministerul Finanțelor Publice a reținut că în executarea contractului de prestări servicii de management și a actelor adiționale menționate, nu sunt prezentate documente din care să rezulte date certe în legătură cu natura serviciilor ce urmează a se executa, tariful practicat, timpul consumat etc. În dovedirea contestației sale, cu ocazia soluționării în fond a cauzei, SC Z.R.

SA Buzău a înțeles să se folosească de proba cu acte și expertiză contabilă. Din aceste probe instanța a reținut că petenta justifică pentru a fi deductibilă la calculul impozitului pe profit, suma de 15.087.106.940 lei, rectificată ulterior la suma de 9.380.956.474 lei, urmare a admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 73 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești, cerere formulată de SC Z.R. SA Buzău. Deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța a respins cererea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău, în mod nejustificat, motiv pentru care recursurile urmează a fi admise, a se casa sentința atacată și a se trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va completa probatoriile, cu o expertiză de specialitate, pe aspectele arătate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC Z.R. SA Buzău împotriva sentinței civile nr. 73 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ. Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe, precum și a încheierii din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.