ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC Z.R. SA Buzău a chemat

în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău și

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâții, să dispună anularea parțială a procesului-verbal de control din data

de 15 ianuarie 2002 și anume, anularea măsurilor dispuse în cap. III, prin care

a fost considerată ca nedeductibilă, suma de 26.811.428.700 lei, precum și a

măsurilor dispuse în cap. IV, prin care a fost considerată ca T.V.A.

nedeductibil, suma de 4.013.242.453 lei, împreună cu majorările de întârziere,

în valoare de 103.865.216 lei aferente T.V.A. nevirat în termenul scadent.

Contestația formulată de reclamantă

împotriva procesului-verbal a cărei anulare s-a solicitat, a fost respinsă ca

nefondată, de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin

decizia nr. 300 din 30 septembrie 2002.

Curtea de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și comercial, prin sentința civilă nr. 73 din 11

aprilie 2003, a admis contestația formulată de petentă, dispunând modificarea

în tot a deciziei nr. 300 din 30 aprilie 2002, a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice

și pe fond, anularea în parte a procesului-verbal nr. 132 din 15 ianuarie 2002,

în sensul că l-a menținut numai pentru suma de 15.380.956.674 lei, exonerând pe

contestatoare de plata diferenței de 21.547.579.895 lei.

Totodată, a dispus și obligarea

intimatelor, la plata sumei de 45.000.000 lei, cheltuieli de judecată către

contestatoare.

Prin încheierea de ședință din 9

iulie 2003, aceeași instanță a admis cererea de îndreptare a erorii materiale

formulată de SC Z.R. SA Buzău, în sensul că suma pentru care s-a menținut

procesul-verbal încheiat de organele financiare ale județului Buzău, la data de

15 ianuarie 2002, este de 9.380.956.474 lei, și nu de 15.380.956.674 lei, cum

din eroare s-a trecut în această sentință.

Pentru a pronunța sentința sus-menționată,

instanța a reținut că din probele administrate (expertiza), petenta justifică

deductibilitatea la calculul impozitului pe profit a sumei de 15.087.106.940

lei și T.V.A. - ul aferent în sumă de 2.866.550.330 lei.

A mai reținut că urmează a fi dedusă

și suma de 3.593.922.922 lei, cu titlul de salarii.

Cât privește expertiza efectuată în

cauză, instanța a reținut că intimata nu a formulat nici o obiecție, pentru ca

într-un paragraf mai jos să arate că intimata a înțeles să formuleze obiecțiuni

și să nu fie de acord cu nici una din formele raportului de expertiză, după ce

expertul a făcut investigații mai ample în cauză.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs SC Z.R. SA Buzău și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău, în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice. Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Buzău a declarat recurs și împotriva în încheierii din 9 iulie 2003,

a Curții de Apel Ploiești.

Recurenta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Buzău a susținut că punctul de vedere al instanței

de fond, potrivit căreia cheltuielile de consultanță ar fi deductibile din

punct de vedere fiscal, nu poate fi reținut, întrucât acestea nu îndeplinesc

condițiile prevăzute în contractul încheiat între părți.

A mai susținut recurenta că instanța

nu a cenzurat toate actele depuse de reclamantă în susținerea acțiunii. Astfel,

raportul de expertiză inițial efectuat în cauză a concluzionat că societatea a

înregistrat în evidența contabilă pe perioada 1 aprilie - 30 noiembrie 2001,

suma de 26.811.428.700 lei, fără a exista documente pentru a justifica fiecare

cheltuială.

Urmare a obiecțiunilor formulate de

către reclamantă, poziția expertului a fost diferită, deși acesta a avut în

vedere aceleași acte.

În fine, recurenta Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Buzău a susținut și că, dat fiind natura

contradictorie a concluziilor prezentate de expert, a solicitat efectuarea unei

noi expertize contabile, dar instanța în mod nejustificat, a respins cererea,

fără a motiva în hotărâre, considerentele ce au stat la baza acestui refuz.

La rândul său, în recursul formulat,

SC Z.R. SA Buzău a criticat sentința instanței de fond, sub următoarele

aspecte:

1) În mod greșit instanța de fond a

considerat că o parte din sumele solicitate nu sunt deductibile, întrucât

întreaga sumă cuprinsă în procesul-verbal trebuie tratată în același fel și

reprezintă același tip de servicii, chiar dacă concluziile expertizei sunt

diferite.

2) În mod nelegal s-a reținut de către

instanță, că suma de 2.866.550.330 lei reprezentând T.V.A., nu se poate deduce,

întrucât ar fi aferentă unor salarii, deoarece aceasta este aferentă unei

facturi emise de A., pentru serviciile prestate.

3) Deși în considerente instanța a

reținut că se justifică solicitarea societății, numai pentru suma de

21.547.579.895 lei, în dispozitiv se reține suma de 15.380.956.674 lei, ori

procesul-verbal ar fi trebuit menținut numai pentru suma de 9.380.956.474 lei.

Recursurile sunt întemeiate, urmând

a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, reclamanta SC Z.R. SA Buzău

a contestat decizia nr. 300 din 30 aprilie 2002, emisă de Direcția Generală de

Contestații din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin care i-a fost respinsă

contestația împotriva procesului-verbal de control din 15 ianuarie 2002,

apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se considera

nedeductibile, sumele reținute prin actul de control, deoarece prestările de

servicii au la bază un contract scris care conține toate elementele prevăzute

de lege, precum: prestatori; termene de execuție; precizarea serviciilor

prestate și a tarifelor percepute; valoarea totală a contractului, etc.

Prin decizia contestată, Ministerul

Finanțelor Publice a reținut că în executarea contractului de prestări servicii

de management și a actelor adiționale menționate, nu sunt prezentate documente

din care să rezulte date certe în legătură cu natura serviciilor ce urmează a

se executa, tariful practicat, timpul consumat etc.

În dovedirea contestației sale, cu

ocazia soluționării în fond a cauzei, SC Z.R. SA Buzău a înțeles să se

folosească de proba cu acte și expertiză contabilă. Din aceste probe instanța a

reținut că petenta justifică pentru a fi deductibilă la calculul impozitului pe

profit, suma de 15.087.106.940 lei, rectificată ulterior la suma de

9.380.956.474 lei, urmare a admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale

strecurată în dispozitivul sentinței nr. 73 din 11 aprilie 2003 a Curții de

Apel Ploiești, cerere formulată de SC Z.R. SA Buzău.

Deși a formulat obiecțiuni la

raportul de expertiză efectuat în cauză, așa cum rezultă din considerentele

hotărârii atacate, instanța a respins cererea intimatei Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Buzău, în mod nejustificat, motiv pentru care

recursurile urmează a fi admise, a se casa sentința atacată și a se trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere va completa probatoriile, cu o expertiză de specialitate, pe

aspectele arătate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC Z.R.

SA Buzău împotriva sentinței civile nr. 73 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău, în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe, precum și a

încheierii din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2004.