ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1058/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 505 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Constanța, s-a

respins, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească formulată de

petentul D.G.

În fapt s-a reținut că, prin

sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța

(definitivă prin decizia penală nr. 6 din 14 ianuarie 1999 a Curții de Apel

Constanța) s-au aplicat, numitului D.G. pedepsele de: un an și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., art. 72 lit. a)

din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; un an și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr.

56/1992 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; o lună închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., totul cu aplicarea art. 74 lit. a)

și art. 76 C. pen.; pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea

de contrabandă, s-a constatat executată (prin arest preventiv de la 27

noiembrie 1994, până la 19 iunie 1996), iar celelalte au fost grațiate conform

art. 1 din Legea nr. 137/1997.

Calculându-se termenul de

reabilitare de la data executării, respectiv de la 19 iunie 1996, s-a constatat

împlinirea acestuia pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată în

baza art. 26 C. pen., raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.

Cu privire la celelalte două pedepse

grațiate, termenul de reabilitare curge de la data rămânerii definitive a

hotărârii de condamnare, respectiv de la 28 octombrie 1999 (când s-a retras

recursul prin încheierea Curții Supreme de Justiție) și este evident că nu s-a

împlinit până la soluționarea cererii.

Împotriva hotărârii, în termenul

legal, petentul D.G. a declarat apel, motivând că s-a împlinit termenul de

reabilitare, deoarece, conform art. 136 C. pen., a curs de la data actului de

grațiere.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 282/P din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de petentul D.G. împotriva sentinței penale nr. 505 din 15 octombrie

2002 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, a declarat recurs, petentul, solicitând a se reaprecia

modalitatea de calculare a termenului de reabilitare judecătorească potrivit

art. 136 C. pen.

Recursul

este nefondat.

Examinându-se actele dosarului, se

constată că instanțele, au calculat corect, termenul necesar în cauză și după

care se putea introduce prezenta cerere de reabilitare judecătorească.

Nu s-a comis nici o eroare în

calcularea acestui termen, aflându-ne în prezența mai multor condamnări, la

pedepse cu închisoare mai mari de un an până la 5 ani și din care două, au fost

grațiate integral și condiționat potrivit Legii nr. 137/1997.

Cum sentința penală de condamnare a

rămas definitivă, prin încheierea din 28 octombrie 1999 a Curții Supreme de

Justiție, termenul de reabilitare, de 4 ani și 9 luni se calculează începând cu

această dată și astfel corect s-a stabilit că, acesta se va împlini abia al 28

iulie 2004. Așadar, cererea de reabilitare judecătorească, temeinic s-a

respins, ca fiind introdusă înainte de termenul legal.

Rezultă că și recursul declarat de

petent, este nefondat și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. se va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul D.G. împotriva deciziei penale nr. 282/P din 19 noiembrie

2002 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.