ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2006,

Curtea de Apel Constanța, verificând legalitatea măsurii arestării preventive

privind pe inculpatul D.G., în dosarul nr. 44/P/2005 al aceleiași instanțe, a

dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

apelantului-inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. b) C.

proc. pen., nu s-au schimbat.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul D.G.

Recursul este nefondat.

Prin sentința penală nr. 514 din 28

noiembrie 2005, Tribunalul Constanța, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, după executarea închisorii.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin.

(1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de un an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate în cea mai grea dintre acestea, în final inculpatul D.G. executând

pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la

pedeapsa accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată, perioada executată de inculpat prin reținere și arest

preventiv cu începere de la 23 iulie 2005 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea

pentru care a fost arestat preventiv.

Având în vedere infracțiunea pentru

care este judecat inculpatul care se pedepsește cu închisoare mai mare de 4

ani, Înalta Curte apreciază că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol

pentru ordinea publică.

Prin urmare, în mod corect instanța

Curții de Apel Constanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 1 februarie 2006 a Curții

de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 44/P/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2006.