ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2003

La 16 ianuarie 2003 s-a luat în examinare

recursul declarat de pârâta „S.N.A.M.” SA București împotriva deciziei nr.932

din 8 iunie 2001 a Curții de Apel București-Secția VI Comercială.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu

data de 16 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 29 ianuarie

2003.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. „A.C.” SA Deva a chemat în

judecată pe pârâta „S.N.A.M.” SA București, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 857.240.000 lei reprezentând daune și la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

prin caietul de sarcini 007/93 pârâta s-a obligat să asigure o producție de

6000 tone/an dioxid de carbon, însă, în trimestrul IV al anului 1997, a livrat

1027,8 tone gaz brut în loc de 1729 tone, ceea ce a produs o pierdere de

857.240.000 lei.

Ulterior, reclamanta și-a restrâns pretențiile la

724.370.000 lei, recunoscând că în trimestrul IV-1997 au fost și unele opriri

ale instalațiilor de îmbuteliere.

Prin sentința nr.1103 din 15 februarie 2001,

Tribunalul București-Secția Comercială a admis acțiunea și a obligat pârâta la

plata sumei de 724.370.000 lei despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

pârâta nu a livrat zilnic cantitățile de CO2 contractate, astfel că a produs

reclamantei daune.

S.N.A.M..SA București a declarat apel împotriva

acestei sentințe, susținând următoarele: obligațiile contractuale ale „S.N.A.M.”

SA erau de 1125 tone CO2 și nu de 1729 tone, în trimestrul IV 1997, pârâta a

livrat 1027,8 tone CO2, diferența de 97,2 tone nu a fost livrată din vina

reclamantei, care a avut ore de staționare, în care nu a preluat cantitatea de

gaz ce putea fi livrată.

Prin decizia nr.932 din 8 iunie 2001, Curtea de

Apel București-Secția a VI-a Comercială, a respins apelul declarat de”S.N.A.M.”,

reținând că: reclamanta a formulat obiecțiuni cu privire la cantitatea ce urma

a fi contractată, prin adresa nr.58/3 martie 1997, făcând referire la

cantitatea de 6.000 tone/an, stabilită prin caietul de sarcini, din 1

septembrie 1993, pârâta nu a răspuns la obiecțiuni, obiecțiunile au fost

acceptate tacit, potrivit art.39 Cod comercial, contractul a fost încheiat la

data restituirii acestuia, semnat cu obiecțiuni, pârâta nu a făcut dovada

vinovăției reclamantei, pentru nepreluarea cantităților ce puteau fi livrate de

SNAM.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei

nr.932/8 iunie 2001 a Curții de Apel București.

În motivarea recursului, „S.N.A.M.”a susținut

următoarele: contractul nr.16549/1997 a fost încheiat pentru 4.500 tone CO2, în

trimestrul IV pârâta a livrat 1027,8 tone din 1125 tone cantitate contractată,

diferența de 97,2 tone nu a fost livrată din cauza reclamantei care nu a avut

piață de desfacere, avea datorii mai vechi și au fost și ore de staționare a

fabricii.

Recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

- caietul de sarcini în care este înscrisă

cantitatea de 6.000 tone anual, a stat la baza organizării concursului de

oferte de la data de 1 septembrie 1993;

- contractul de livrare a CO2 se încheie

anual, pentru anul 1997 fiind contractată cantitatea de 4.500 tone.

- din cantitatea de 1125 tone CO2, în

trimestrul IV 1997, reclamanta a preluat 1027,8 tone, deși pârâta putea să

livreze 1312,6 tone;

- S.C. „A.C.” SA nu a preluat întreaga

cantitate de CO2, deoarece nu avea posibilitatea de a achita contravaloarea

produsului, având datorii mai vechi, după cum a precizat în adresa nr.19059/20

octombrie 1997, nu avea asigurată desfacerea CO2 și au fost și 559 ore de

staționare a fabricii.

-pârâta nu a cauzat un prejudiciu

reclamantei, nu se reține fapta ilicită a S.N.A.M., cu privire la executarea

contractului, astfel că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate și recursul

declarat în cauză urmează a fi admis.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta „S.N.A.M.” SA

București împotriva deciziei nr.932 din 8 iunie 2001 a Curții de Apel

București-Secția VI Comercială.

Modifică decizia, admite apelul aceleiași părți

împotriva sentinței nr.1103 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București, pe

care o schimbă în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.

Obligă intimata reclamantă la 24.500.794 lei

cheltuieli de judecată în apel și recurs, către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2003.