ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3102/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 235 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Mureș, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului E.A., în sensul reținerii circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în aceea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A.

la pedeapsa de 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie. S-a dedus din pedeapsa de executat, conform art. 88 C. pen., începând din data de 18 noiembrie 2001, până la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata unei rente lunare de 500.000 lei în favoarea părții civile M.I., reprezentat de curatorul O.A., până la împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 348 și art. 347 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost dispusă restituirea către inculpat a unor obiecte și anume: o pereche de pantaloni din stofă neagră, un pulovăr roșu, o geacă în culorile verde, alb, negru.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a fost confiscată de la inculpat o furcă din metal cu trei coarne. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.076.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariul avocaților numiți din oficiu, a fost avansată către Baroul Mureș, iar suma de 3.576.000 lei reprezintă taxe de examinare medico – legală. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Frații M.I. și E.A. locuiau în comuna Sânpaul, în aceeași curte, în două imobile separate și, trăiau în concubinaj, cu surorile A.C. și M. La data de 17 noiembrie 2001, cei doi frați și concubinele lor au lucrat împreună cu alte persoane, la recoltarea de sfeclă.

La sfârșitul zilei de lucru, după ce și-au primit banii, au consumat băuturi alcoolice. În drum spre casă, inculpatul E.A., împreună cu victima și concubinele lor, precum și cu A.I., au trecut pe la o soră, a primilor doi, unde, și-au lăsat uneltele și au continuat să consume băuturi alcoolice. În apropierea locuinței, cei doi frați s-au luat la ceartă, astfel că, E.A. l-a lovit pe M.I. cu pumnii. Ajunși în curtea locuinței, cei doi au reînceput cearta, inculpatul E.A. lovindu-l din nou, pe fratele său, care a căzut la pământ, în apropierea porții. Acolo, a fost lovit în mod repetat cu o furcă. La un moment dat, victima a reușit să se ridice și să fugă, însă a fost ajuns din urmă, de către inculpat și a fost lovit cu un briceag, în zona toracică.

Dându-și seama că fratele său a decedat, inculpatul E.A. a dus cadavrul în locuința acestuia și le-a cerut surorilor A. să declare că victima s-a omorât singură. Instanța a mai apreciat că inculpatul a avut poziții oscilante, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, însă probele administrate au confirmat starea de fapt descrisă, de unde a rezultat că, inculpatul a fost cel care a omorât-o pe victimă. Mai mult decât atât, cu ocazia cercetării la fața locului, a fost găsită și furca metalică cu care a fost lovită victima, iar geaca și pantalonii purtați de inculpat prezentau pete de sânge ce corespundeau grupei sanguine identice cu cea a victimei. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că între inculpat și victimă a avut loc un incident, în drum spre casă, pe stradă, când inculpatul a lovit victima, care a fugit spre casă.

Când inculpatul a intrat în curtea casei, victima l-a întâmpinat și l-a lovit cu pumnul, astfel că, incidentul a degenerat, inculpatul folosindu-se de furcă. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea calificată, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicate, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., privitoare la fapta comisă și la persoana inculpatului. Totodată, s-a apreciat că nu se impune reținerea scuzei provocării, deoarece inculpatul nu a acționat la provocarea acesteia. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei lunar, în favoarea părții civile M.I.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către inculpat, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia nr. 28/ A din 5 martie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în timp legal, a declarat recurs inculpatul E.A., criticând-o pentru netemeinicie, constând în omisiunea reținerii scuzei provocării și reducerii pedepsei, sub minimul special al pedepsei, prevăzut de textul încriminator. Recursul este nefondat. Din probele aflate în dosarul cauzei, nu rezultă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Conflictul izvorât între părți datorită faptului că victima a refuzat să meargă pentru a cumpăra pâine, chiar dacă a dus la un moment dat la o încăerare a acestora, în contextul în care a avut loc și, mai ales, al calității de frați al acestora, nu putea constitui temei, pentru apariția la inculpat a acelei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare, de natură să fi făcut ca, infracțiunea să fi fost săvârșită, sub presiunea ei. În atare situație, neexistând elemente de natură a justifica elementele stării de provocare, urmează a se observa că recursul inculpatului apare ca nefondat și se impune a fi respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive, așa cum prevede art. 88 C. pen. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, cuvenit pentru apărarea făcută din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 5 martie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 18 noiembrie 2001 la 27 iunie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.