ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3102/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 30

septembrie 2002 a Tribunalului Mureș, s-a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului E.A., în sensul

reținerii circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului

din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în aceea prevăzută de

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la pedeapsa de 17

ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie.

S-a dedus din pedeapsa de executat,

conform art. 88 C. pen., începând din data de 18 noiembrie 2001, până la zi și

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la plata unei

rente lunare de 500.000 lei în favoarea părții civile M.I., reprezentat de

curatorul O.A., până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 348 și art. 347 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., a fost dispusă restituirea către inculpat a unor

obiecte și anume: o pereche de pantaloni din stofă neagră, un pulovăr roșu, o

geacă în culorile verde, alb, negru.

În baza art. 118 lit. b) C. proc.

pen., a fost confiscată de la inculpat o furcă din metal cu trei coarne.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 5.076.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

600.000 lei reprezentând onorariul avocaților numiți din oficiu, a fost

avansată către Baroul Mureș, iar suma de 3.576.000 lei reprezintă taxe de

examinare medico – legală.

Pentru a hotărî în acest sens,

instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Frații M.I. și E.A. locuiau în

comuna Sânpaul, în aceeași curte, în două imobile separate și, trăiau în

concubinaj, cu surorile A.C. și M.

La data de 17 noiembrie 2001, cei

doi frați și concubinele lor au lucrat împreună cu alte persoane, la recoltarea

de sfeclă. La sfârșitul zilei de lucru, după ce și-au primit banii, au consumat

băuturi alcoolice.

În drum spre casă, inculpatul E.A.,

împreună cu victima și concubinele lor, precum și cu A.I., au trecut pe la o

soră, a primilor doi, unde, și-au lăsat uneltele și au continuat să consume

băuturi alcoolice.

În apropierea locuinței, cei doi

frați s-au luat la ceartă, astfel că, E.A. l-a lovit pe M.I. cu pumnii.

Ajunși în curtea locuinței, cei doi

au reînceput cearta, inculpatul E.A. lovindu-l din nou, pe fratele său, care a

căzut la pământ, în apropierea  porții. Acolo, a fost lovit în mod repetat cu o

furcă. La un moment dat, victima a reușit să se ridice și să fugă, însă a fost

ajuns din urmă, de către inculpat și a fost lovit cu un briceag, în zona

toracică.

Dându-și seama că fratele său a

decedat, inculpatul E.A. a dus cadavrul în locuința acestuia și le-a cerut

surorilor A. să declare că victima s-a omorât singură.

Instanța a mai apreciat că

inculpatul a avut poziții oscilante, atât în faza de urmărire penală, cât și în

fața instanței, însă probele administrate au confirmat starea de fapt descrisă,

de unde a rezultat că, inculpatul a fost cel care a omorât-o pe victimă. Mai

mult decât atât, cu ocazia cercetării la fața locului, a fost găsită și furca

metalică cu care a fost lovită victima, iar geaca și pantalonii purtați de

inculpat prezentau pete de sânge ce corespundeau grupei sanguine identice cu

cea a victimei.

Față de cele de mai sus, s-a

apreciat că între inculpat și victimă a avut loc un incident, în drum spre

casă, pe stradă, când inculpatul a lovit victima, care a fugit spre casă. Când

inculpatul a intrat în curtea casei, victima l-a întâmpinat și l-a lovit cu

pumnul, astfel că, incidentul a degenerat, inculpatul folosindu-se de furcă.

În drept, fapta inculpatului a fost

încadrată în modalitatea calificată, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei

aplicate, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., privitoare la fapta

comisă și la persoana inculpatului. Totodată, s-a apreciat că nu se impune

reținerea scuzei provocării, deoarece inculpatul nu a acționat la provocarea

acesteia.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 500.000 lei lunar, în favoarea părții civile M.I.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către inculpat, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția penală, prin decizia nr. 28/ A din 5 martie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în timp legal, a declarat recurs inculpatul E.A., criticând-o pentru

netemeinicie, constând în omisiunea reținerii scuzei provocării și reducerii

pedepsei, sub minimul special al pedepsei, prevăzut de textul încriminator.

Recursul este nefondat.

Din probele aflate în dosarul

cauzei, nu rezultă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă. Conflictul izvorât între părți datorită faptului că

victima a refuzat să meargă pentru a cumpăra pâine, chiar dacă a dus la un

moment dat la o încăerare a acestora, în contextul în care a avut loc și, mai

ales, al calității de frați al acestora, nu putea constitui temei, pentru

apariția la inculpat a acelei puternice tulburări sau emoții, determinate de o

provocare, de natură să fi făcut ca, infracțiunea să fi fost săvârșită, sub

presiunea ei.

În atare situație, neexistând

elemente de natură a justifica elementele stării de provocare, urmează a se

observa că recursul inculpatului apare ca nefondat și se impune a fi respins ca

atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce, din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive, așa cum prevede art. 88

C. pen.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, cuvenit

pentru apărarea făcută din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A. împotriva deciziei penale nr.

28/ A din 5 martie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii și arestării preventive de la 18 noiembrie 2001 la 27 iunie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.