ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 235/2004

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Arad prin sentința penală nr.239 din 8 septembrie 2003,   în baza art. 211

alin. (2) lit. b), c) teza I, alin. (2

1

)  lit.a)  C. pen., cu

aplicarea art. 99, 109 C. pen. a condamnat printre alții pe inculpatul O.M. la

4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul

suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare

aplicată acestuia prin sentința penală nr .54 din 10 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Arad și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată

prin prezenta, rezultând de executat 5 ani și 6 luni închisoare.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În

noaptea de 19/20 iunie 2003 inculpații, O.M., F.F. și S.A.I., s-au deplasat pe

podul Decebal din Arad când au observat-o pe partea vătămată G.V. și au luat

hotărârea să o tâlhărească. Astfel, cei trei au acostat-o pe partea vătămată,

apoi au întrebat-o dacă are lanț din aur și telefon mobil, și inculpatul O.M. a

imobilizat-o, cuprinzând-o cu brațele de umeri. În acest timp inculpatul S.A.I.

i-a smuls lănțișorul din aur de la gât, iar inculpatul F.F. i-a sustras un

telefon mobil din buzunarul pantalonilor. După aceasta, inculpații au părăsit

în fugă locul faptei, fiind ulterior depistați.

Prejudiciul

evaluat la suma de 4.396.000 lei cauzat părții vătămate a fost reparat

integral, astfel că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin

decizia  penală  nr.366  din  9  octombrie  2003  Curtea  de  Apel Timișoara a

respins apelul formulat de inculpatul O.M., reținându-se că pedeapsa aplicată

este just individualizată și nu se impune reducerea acesteia.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.

Examinând

cauza în raport de motivul invocat examinat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. (14) C. proc. pen. cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

La

individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de

dispozițiile art. 72 C. pen., dându-se eficiență atât faptului că inculpatul a

mai fost condamnat cât și stării de minoritate.

În

consecință, în baza art. 385

9

pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei nr.366 din 9 octombrie

2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Compută

din pedeapsa aplicată perioada prevenției – 11 octombrie 2001 – 10 decembrie

2001 și de la 20 iulie 2003, la zi.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care

se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.