ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 20 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost condamnat inculpatul Ș.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii de o zi din 5 iulie 2004. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate C.C.

a fost acoperit prin plată. S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că inculpatul Ș.F., în seara zilei de 2 iulie 2004, a fost la un spectacol care a avut loc pe stadionul din municipiu împreună cu alți doi tineri. În timp ce se întorcea spre domiciliu, în jurul orei 22,00, împreună cu D.C.I. și T.C., în dreptul magazinului P. s-a întâlnit cu un grup de fete. Printre aceste fete se găsea și partea vătămată C.C., care pentru a-și proteja telefonul mobil care se afla agățat de gât, fiind legat cu un șnur, a ridicat mâna. Inculpatul a lovit-o pe C.C. peste mâna cu care își proteja telefonul mobil, după care l-a smuls de la gât, șnurul s-a rupt, iar inculpatul după ce și-a însușit bunul a fugit în zona C.C.

Deși partea vătămată împreună cu o prietenă care o însoțea au alergat după inculpat, nu l-au prins. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că în timp ce alerga, înainte de a ajunge la fostul sediul B.R.D., de pe str. Lt. Drăghilescu, a fost ajuns de un taxi care a oprit în spatele său. La somația șoferului de a lăsa telefonul jos pentru a nu avea probleme cu poliția, a abandonat telefonul, care a fost luat de acest șofer. Ajungând în fața blocului unde locuiește, s-a întâlnit cu numitul D.I.C., care era de față la comiterea faptei și care l-a întrebat ce s-a întâmplat după ce a fugit cu telefonul sustras. Acesta l-a mințit pe inculpat spunându-i că a fost legitimat de un lucrător de poliție și dacă se prezintă a doua zi la poliție cu suma de 1.500.000 lei, partea vătămată nu va depune plângere.

În aceste condiții, inculpatul i-a dat lui D.C.I., lănțișorul de aur pe care-l avea la gât să-l vândă, iar banii rezultați să-i dea lui C.C. La data de 3 iulie 2004, inculpatul s-a întâlnit din nou cu D.C.I., ocazie cu care acesta i-a confirmat că ar fi dat părții vătămate suma de 960.000 lei rezultată din vânzarea lănțișorului, urmând ca diferența să-i fie achitată până la data de 27 iulie 2004. În realitate, D.C.I. a amanetat lănțișorul din aur dobândit suma de 900.000 lei, sumă pe care a cheltuit-o cu prietenii. În cursul urmăririi penale, D.C.I. a restituit inculpatului lănțișorul din aur, iar acesta a achitat părții vătămate telefonul sustras.

Din probele administrate, instanța a reținut că telefonul mobil a fost luat de la gâtul părții vătămate fără consimțământul acesteia, prin smulgere, motiv pentru care s-a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., pentru care a fost condamnat. La individualizarea judiciară a pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii, scopul urmărit, limitele de pedeapsă stabilite, textul incriminator, valoarea prejudiciului și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o poziție procesuală sinceră și concluziile referatului întocmit de S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Neamț. Față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, în favoarea acestuia au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen., asupra cuantumului pedepsei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul, critica vizând individualizarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 76 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri, reținându-se că individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile art. 72 C. pen., nefiind motive pentru reducerea sau majorarea pedepsei. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., cu referire la art. 18 1 C. pen. și în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Chiar dacă datele ce caracterizează persoana inculpatului îi sunt favorabile acestuia, fapta săvârșită prin conținutul ei concret prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul art. 18 1 C. pen. Pe de altă parte, instanțele au acordat inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen., căreia i s-a acordat suficienta eficiență, astfel încât o reducere a cuantumului pedepsei sub această limită nu se justifică. Așa fiind, cum examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.F., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.F. împotriva deciziei penale nr. 76 din 22 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei (120 lei noi). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2005.