ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12

din 20 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost condamnat

inculpatul Ș.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an

închisoare.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen., în condițiile și pe

durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii de o zi din 5 iulie

2004.

S-a constatat că prejudiciul

cauzat părții vătămate C.C. a fost acoperit prin plată.

S-a luat act că inculpatul a

fost asistat de avocat ales.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că inculpatul Ș.F., în seara zilei de 2 iulie

2004, a fost la un spectacol care a avut loc pe stadionul din municipiu

împreună cu alți doi tineri.

În timp ce se întorcea spre

domiciliu, în jurul orei 22,00, împreună cu D.C.I. și T.C., în dreptul

magazinului P. s-a întâlnit cu un grup de fete. Printre aceste fete se găsea și

partea vătămată C.C., care pentru a-și proteja telefonul mobil care se afla

agățat de gât, fiind legat cu un șnur, a ridicat mâna. Inculpatul a lovit-o pe

C.C. peste mâna cu care își proteja telefonul mobil, după care l-a smuls de la

gât, șnurul s-a rupt, iar inculpatul după ce și-a însușit bunul a fugit în zona

C.C.

Deși partea vătămată

împreună cu o prietenă care o însoțea au alergat după inculpat, nu l-au prins.

Inculpatul a recunoscut

comiterea faptei, precizând că în timp ce alerga, înainte de a ajunge la fostul

sediul B.R.D., de pe str. Lt. Drăghilescu, a fost ajuns de un taxi care a oprit

în spatele său. La somația șoferului de a lăsa telefonul jos pentru a nu avea

probleme cu poliția, a abandonat telefonul, care a fost luat de acest șofer.

Ajungând în fața blocului

unde locuiește, s-a întâlnit cu numitul D.I.C., care era de față la comiterea

faptei și care l-a întrebat ce s-a întâmplat după ce a fugit cu telefonul

sustras. Acesta l-a mințit pe inculpat spunându-i că a fost legitimat de un

lucrător de poliție și dacă se prezintă a doua zi la poliție cu suma de

1.500.000 lei, partea vătămată nu va depune plângere.

În aceste condiții,

inculpatul i-a dat lui D.C.I., lănțișorul de aur pe care-l avea la gât să-l

vândă, iar banii rezultați să-i dea lui C.C.

La data de 3 iulie 2004,

inculpatul s-a întâlnit din nou cu D.C.I., ocazie cu care acesta i-a confirmat

că ar fi dat părții vătămate suma de 960.000 lei rezultată din vânzarea

lănțișorului, urmând ca diferența să-i fie achitată până la data de 27 iulie

2004.

În realitate, D.C.I. a

amanetat lănțișorul din aur dobândit suma de 900.000 lei, sumă pe care a

cheltuit-o cu prietenii.

În cursul urmăririi penale,

D.C.I. a restituit inculpatului lănțișorul din aur, iar acesta a achitat părții

vătămate telefonul sustras.

Din probele administrate,

instanța a reținut că telefonul mobil a fost luat de la gâtul părții vătămate

fără consimțământul acesteia, prin smulgere, motiv pentru care s-a reținut că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., pentru care a fost condamnat.

La individualizarea

judiciară a pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere

gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea și împrejurările

comiterii, scopul urmărit, limitele de pedeapsă stabilite, textul incriminator,

valoarea prejudiciului și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut

o poziție procesuală sinceră și concluziile referatului întocmit de S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Neamț.

Față de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, în favoarea acestuia au fost reținute

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința prevăzută

de art. 76 lit. b) C. pen., asupra cuantumului pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul, critica

vizând individualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 76

din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri,

reținându-se că individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile art.

72 C. pen., nefiind motive pentru reducerea sau majorarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art.

18

1

C. pen. și în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Chiar dacă datele ce

caracterizează persoana inculpatului îi sunt favorabile acestuia, fapta

săvârșită prin conținutul ei concret prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni în sensul art. 18

1

C. pen.

Pe de altă parte, instanțele

au acordat inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.,

cu consecința prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen., căreia i s-a acordat

suficienta eficiență, astfel încât o reducere a cuantumului pedepsei sub

această limită nu se justifică.

Așa fiind, cum examinând

cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.F., cu obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.F. împotriva deciziei penale nr. 76 din 22

februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei (120 lei

noi).

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iulie 2005.