ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/P/2005

din 27 mai 2005 a Tribunalului Neamț, în dosarul nr. 352/P/2005, a fost

condamnat inculpatul C.C.N., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) și (2)

C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., și

art. 80 C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul P.P.A., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicare art. 99 și

următoarele C. pen., și art. 74 alin. (1) și (2) C. pen., și art. 76 lit. c) C.

pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare 3

ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, în temeiul art. 110 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a admis în parte cererea pentru

daune materiale și morale formulată de partea vătămată C.M.A. și au fost

obligați inculpații C.C.N. și P.P.A. în solidar cu părțile responsabile

civilmente să achite părții civile C.M.A. suma de 2.500.000 lei, daune

materiale și suma de 10.000.000 lei dune morale.

S-a constatat că inculpații au avut

apărător ales.

Au fost obligați inculpații C.C.N. și

P.P.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite statului câte

2.500.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că în seara zilei de 27 decembrie 2004,

inculpații, împreună cu P.I.B. și A.B.I. s-au întâlnit la un club din

municipiul Roman, unde au stat o perioadă de timp, după care au plecat să se

plimbe prin oraș.

În timp ce se aflau pe o stradă din

apropierea parcului, inculpatul C.C.N. a observat-o pe partea vătămată C.M.A. care

se îndrepta spre blocul în care locuia.

Inculpatul C.C.N. i-a propus

inculpatului P.P.A. să meargă să sustragă geanta părții vătămate. În aceste

condiții, cei doi inculpați au traversat strada și au urmărit-o pe partea

vătămată până în fața blocului. În acest timp, A.B.I. și P.I.B. au rămas pe

celălalt trotuar, observând, însă activitatea infracțională a celorlalți doi.

În momentul în care partea vătămată

a început să urce scările în fața blocului, a fost prinsă de inculpatul C.C.N.

cu mâna, în zona ochiului și a gurii, după care a strâns-o puternic de obraz.

Partea vătămată a încercat să scape, însă a căzut împreună cu inculpatul.

În timp ce era căzută, inculpatul P.P.A.

i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică în zona capului și amândoi

inculpații au tras de geanta acesteia, până când i s-a rupt cureaua. Inculpatul

C.C.N. a luat geanta și împreună cu celălalt inculpat, au părăsit în fugă locul

faptei. Datorită strigătelor victimei, martorii P.I.B. și A.B.I. au luat-o și

ei la fugă, după inculpați.

Când au ajuns pe strada Petru Aron,

inculpatul C.C.N. a deschis geanta și a luat din ea două telefoane mobile și un

portmoneu. Unul din telefoane l-a reținut, scoțându-i cartela, iar pe celălalt

i l-a dat martorului A.B.I., căruia i-a spus să arunce cartela.

În acest interval de timp, partea

vătămată a urcat în apartament, spunându-le părinților ce s-a întâmplat și

rugându-i să anunțe poliția, după care a coborât în stradă, pornind în

urmărirea inculpaților. În aceste condiții, a oprit un taxi și a pornit după inculpați,

ajungându-i în zona B. Roman.

Taximetristul împreună cu un pasager

și partea vătămată au coborât din mașină și i-au somat pe tineri să se

oprească. Inculpații împreună cu martorii A.B.I. și P.I.B. au fugit printre

blocuri, ultimii doi fiind prinși de martorul N.I.

Martorul A.B.I. a restituit părții

vătămate telefonul sustras de inculpați și l-a sunat pe C.C.N. să se întoarcă

și să predea părții vătămate și celălalt telefon.

Inculpatul s-a întors și a predat

telefonul, spunându-i părții vătămate că geanta, portmoneul și cele două

cartele au fost aruncate. În timp ce încercau să găsească bunurile, au sosit și

lucrătorii de poliție.

Ca urmare a loviturilor primite,

partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-6

zile îngrijiri medicale, așa cum a rezultat din constatarea medico-legală nr. 2083

din 29 decembrie 2004 eliberată de S.M.L. Neamț.

Fapta inculpaților de a sustrage,

prin violență, geanta părții vătămate, pe timp de noapte și într-un loc public

a fost calificată ca infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., și întrucât inculpatul P.P.A.

era minor, față de el s-au reținut dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen.,

iar față de inculpatul major C.C.N., dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen.

Deși partea vătămată a susținut că

la comiterea faptei au participat și A.B.I. și P.B.I. s-a pus în discuție

extinderea procesului penal față de alte persoane, procurorul nesolicitând,

însă extinderea, potrivit dispozițiilor art. 337 C. proc. pen.

Împotriva aceste sentințe, în terme

legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul C.C.N.

Parchetul a criticat sentința penală

pentru netemeinicie, pe motiv că instanța de fond nu a făcut o suficientă

apreciere și evaluare a riscului și gravității pentru siguranța publică a

infracțiunii de tâlhărie comisă, faptă de un real pericol și atât de sever

pedepsită de lege.

S-a susținut că prima instanță, cu o

foarte mare îngăduință, reținând circumstanțe atenuante în favoarea

inculpaților, le-a aplicat acestora, pedepse neîndestulătoare cu închisoare de

câte un an și 6 luni, iar pentru P.P.A., pe motiv că provine dintr-o familie

organizată, i-a suspendat executarea, îndepărtând pedeapsa de la scopul ei, în

acest fel.

La rândul său, inculpatul major C.C.N.

a susținut că pedeapsa aplicată este rea severă, fiind de natură să-l împiedice

să frecventeze cursurile școlii postliceale pe care a început-o. Totodată s-a

susținut că ținând seama de comportarea inculpatului, de poziția sa procesuală

sinceră, se poate de o eficiență mai sporită circumstanțelor atenuante reținute

în sarcina sa, în sensul reducerii pedepsei, pe care va trebui să o execute în

regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 312 din 27

septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

4322/2005, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și

inculpatul C.C.N. împotriva sentinței penale nr. 101/ P din 27 mai 2005

pronunțată de tribunalul Neamț în dosarul nr. 352/P/2005 pe care a menținut-o.

S-a constatat că apelantul inculpat

și intimatul inculpat P.P.A. au fost asistați de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat apelantul inculpat C.C.N. să plătească statului suma de 25

RON, cheltuieli judiciare.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina

statului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat pe baza probelor administrate în cauză, respectiv

procesul-verbal de cercetare la fața locului, plângerea și declarațiile părții

vătămate, constatarea medico-legală, ancheta socială, declarațiile martorilor N.I.,

I.C., A.B.I., P.I.B., G.R., A.N., coroborate cu declarațiile inculpaților,

instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, dând faptei comise de

inculpați, o încadrare juridică legală.

La individualizarea judiciară a

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere pe lângă celelalte criterii

stabilite prin art. 72 C. pen., și împrejurarea că inculpații nu au antecedente

penale, au recunoscut sincer pe tot parcursul procesului penal, săvârșirea

faptei și au avut anterior comiterii faptei, o bună conduită. În raport cu

circumstanțele personale ale inculpaților, în favoarea acestora au fost

reținute circumstanțe atenuante, cu consecința juridică a reducerii pedepsei

sub limita legală revăzută de lege pentru infracțiunea comisă.

Ținând seama de concluziile anchetei

sociale efectuate la domiciliul inculpatului minor P.P.A., respectiv că acesta

face parte dintr-o familie biparentală, bine organizată și că nu este în

evidența autorității tutelare, ca infractor, instanța de fond a apreciat că

reeducarea se poate realiza și fără privare de libertate, dispunând suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Față de cele arătate, curtea de apel

a apreciat că hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care

cele două apeluri au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.C.N., arătând în scris că a

solicitat instanței de apel, reducerea pedepsei la care a fost condamnat, până

la minimul prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., respectiv de un an de zile motivat

de circumstanțele sale atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece a

achitat pretențiile civile formulate de partea civilă, a avut loc de muncă

permanent, urmează cursurile unei școli postliceale, este tânăr. Inculpatul

consideră că scopul pedepsei poate fi atins și printr-o perioadă mai scurtă,

deoarece are reprezentarea faptei comise, a gradului ridicat de pericol social

al acesteia, solicitând admiterea recursului și până la soluționarea recursului

a se dispune suspendarea executării pedepsei la care a fost condamnat.

Apărătorul inculpatului, în

concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând coborârea semnificativă a pedepsei până

la minimul general, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră, urmând a se

avea în vedere și că inculpatul este încadrat în muncă.

Examinând recursul declarat de

inculpatul C.C.N. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul

invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de fond și-a

însușit argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului C.C.N.

în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu

situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a

dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului C.C.N., care împreună

cu coinculpatul minor P.P.A. au deposedat partea vătămată de geanta pe care

aceasta o avea, folosind violența, pe timp de noapte și într-un loc public,

întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator a

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

De asemenea, sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise

agravat de circumstanțele reale, respectiv săvârșirea ei într-un loc public, pe

timpul nopții, împreună cu un minor, precum și de circumstanțele personale ale

acestuia, recunoașterea faptei, nu are antecedente penale.

Mai mult, în cauză s-a dat relevanță

distinctă dispozițiilor art. 74 C. pen., referitoare la circumstanțele

atenuante judiciare, cu regimul sancționator corespunzător, în condițiile art. 80

C. pen., astfel încât cuantumul pedepsei aplicate a fost stabilit sub minimul

legal pentru infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcina sa, cu executare în

regim de detenție.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate este

singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate

ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de

comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Astfel, critica recurentului

inculpat, în sensul acordării unei mai largi eficiențe a dispozițiilor art. 74 C.

pen., nu poate fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului

au fost avute în vedere, iar aspectelor privind acoperirea prejudiciului,

încadrării sale în muncă, urmează cursurile unei școli postliceale și că este

tânăr, nu li se pot da o evaluare prioritară, în raport cu celelalte criterii

prevăzute la art. 72 C. pen.

Înalta Curte consideră că în cauză

au fost examinate în mod plural toate criteriile specifice individualizării

judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicat sub minimul special,

reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale

inculpatului, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător

concursului între cauzele de agravare și atenuare stipulat la art. 80 C. pen.

În raport cu cele menționate,

instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea

dată de instanța de control judiciar nu a constatat nici existența vreunui caz

de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.N. împotriva

deciziei penale nr. 312 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C.N. împotriva deciziei penale nr. 312 din 27

septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

ianuarie 2006.