ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264 din 4

septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins contestația la executare formulată

de condamnatul D.N., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 169/1998 (rămasă definitivă), Tribunalul Argeș l-a condamnat pe D.N. la

pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu

consecințe deosebit de grave, condamnatul invocând apariția unei legi penale

favorabile și solicitând modificarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei.

Se motivează, în continuare, că,

O.U.G. nr. 207/2000 a modificat Codul penal, dar nu a dezincriminat fapta

săvârșită de condamnat și nici nu a prevăzut pentru această faptă pedepse mai

mici decât în reglementarea anterioară. Totodată, pedeapsa pentru furtul cu

consecințe deosebit de grave a rămas neschimbată.

Se conchide, că, situația

condamnatului nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute de art.

458 sau art. 461 C. proc. pen.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia nr. 257/ A din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat,

apelul condamnatului.

Declarând recurs, condamnatul a

solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a apariției unei legi penale mai

favorabile.

Recursul este nefondat.

Soluția adoptată de instanța de fond

(menținută în apel), de respingere ca nefondată a cererii formulată de

condamnat este corectă, însă motivarea soluției este greșită.

Potrivit art. 458 alin. (1) C. proc.

pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege

ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea,

ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, decât cea care se execută ori

urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după

caz, a dispozițiilor art. 12, art. 14 și art. 15 C. pen.

Conform art. 15 alin. (1) C. pen.,

când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea

completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar

sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă,

ținându-se seama de infracțiunea săvârșită de persoana condamnatului de

conduita acesteia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei

și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie

reducerea pedepsei.

În cauză, instanțele au reținut

corect că a intervenit o lege nouă, potrivit căreia fapta de furt calificat

reținută în sarcina condamnatului nu se mai consideră că a avut consecințe

deosebit de grave, iar pentru această infracțiune legea nouă prevede o pedeapsă

mai ușoară, de la 3 la 15 ani închisoare, față de 10 la 20 ani închisoare, cât

se prevede în legea în baza căreia a fost condamnat, dar au motivat greșit că

această situație nu poate fi invocată în temeiul art. 458 alin. (1) C. proc. pen.

Din actele dosarului, rezultă că

petiționarul, împreună cu alți doi inculpați, au sustras pe timp de noapte și

cu ajutorul unor chei false, 6 autoturisme de proveniență străină în valoare de

peste 500 milioane lei, au circulat cu acestea având numere de înmatriculare

false, au încercat să întocmească acte false de înmatriculare, au trecut de mai

multe ori granița în mod fraudulos și s-au prezentat organelor de poliție sub

identitate falsă.

Petiționarul în cauză a săvârșit

faptele în stare de recidivă postcondamnatorie față de o condamnare anterioară

de 3 ani închisoare pentru infracțiuni similare.

Ca atare, având în vedere gravitatea faptelor

săvârșite și persoana condamnatului care, recidivist fiind, prezintă o

periculozitate accentuată, se impunea concluzia menținerii pedepsei aplicate și

pe cale de consecință a respingerii contestației la executare, cu această

motivare.

În consecință, cum hotărârea (pe

fondul său) de respingere ca nefondată a contestației la executare este

corectă, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu va

fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 257 din 11 noiembrie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul condamnat la

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2004.