ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 264 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins contestația la executare formulată de condamnatul D.N., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 169/1998 (rămasă definitivă), Tribunalul Argeș l-a condamnat pe D.N. la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt cu consecințe deosebit de grave, condamnatul invocând apariția unei legi penale favorabile și solicitând modificarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei. Se motivează, în continuare, că, O.U.G. nr. 207/2000 a modificat Codul penal, dar nu a dezincriminat fapta săvârșită de condamnat și nici nu a prevăzut pentru această faptă pedepse mai mici decât în reglementarea anterioară.

Totodată, pedeapsa pentru furtul cu consecințe deosebit de grave a rămas neschimbată. Se conchide, că, situația condamnatului nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 458 sau art. 461 C. proc. pen. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 257/ A din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Declarând recurs, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a apariției unei legi penale mai favorabile. Recursul este nefondat. Soluția adoptată de instanța de fond (menținută în apel), de respingere ca nefondată a cererii formulată de condamnat este corectă, însă motivarea soluției este greșită. Potrivit art. 458 alin. (1) C. proc.

pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 12, art. 14 și art. 15 C. pen. Conform art. 15 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită de persoana condamnatului de conduita acesteia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

În cauză, instanțele au reținut corect că a intervenit o lege nouă, potrivit căreia fapta de furt calificat reținută în sarcina condamnatului nu se mai consideră că a avut consecințe deosebit de grave, iar pentru această infracțiune legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară, de la 3 la 15 ani închisoare, față de 10 la 20 ani închisoare, cât se prevede în legea în baza căreia a fost condamnat, dar au motivat greșit că această situație nu poate fi invocată în temeiul art. 458 alin. (1) C. proc. pen. Din actele dosarului, rezultă că petiționarul, împreună cu alți doi inculpați, au sustras pe timp de noapte și cu ajutorul unor chei false, 6 autoturisme de proveniență străină în valoare de peste 500 milioane lei, au circulat cu acestea având numere de înmatriculare false, au încercat să întocmească acte false de înmatriculare, au trecut de mai multe ori granița în mod fraudulos și s-au prezentat organelor de poliție sub identitate falsă.

Petiționarul în cauză a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie față de o condamnare anterioară de 3 ani închisoare pentru infracțiuni similare. Ca atare, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite și persoana condamnatului care, recidivist fiind, prezintă o periculozitate accentuată, se impunea concluzia menținerii pedepsei aplicate și pe cale de consecință a respingerii contestației la executare, cu această motivare. În consecință, cum hotărârea (pe fondul său) de respingere ca nefondată a contestației la executare este corectă, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 257 din 11 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul condamnat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.