ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3334/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 25

februarie 2003, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul D.V.F., la 20 de

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (2)

lit. b

1

) și alin. (3) C. pen.

A dispus ca pedeapsa să fie

executată prin privare de libertate în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.

A interzis inculpatului drepturile,

prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe timp de 10 ani.

S-a dedus din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv, s-a menținut starea de arest și s-a prelungit

durata acesteia cu 30 de zile.

Inculpatul a fost obligat la

50.000.000 lei daune morale, către partea civilă D.A.B. și la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 26 noiembrie 2002,

inculpatul a întreținut un raport sexual anal cu fiica sa, în vârstă de 8 ani.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a

susținut de către inculpat că nu a comis fapta, pentru care a fost condamnat și

în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 139 din 27

mai 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul D.V.F., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comise de către acesta.

Cât privește motivul de recurs

formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, se apreciază că acesta

nu poate fi primit întrucât, în cauză, pedeapsa a fost stabilită în raport de

criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopurile pedepsei,

prevăzute de art. 52 C. pen.

S-au avut în vedere pericolul social

concret, deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, atitudinea

procesuală a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, împrejurările

concrete în care a fost comisă fapta.

Față de aceste considerente, se

apreciază că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate,

urmând ca recursul formulat de inculpat să fie respins, ca nefondat, conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul D.V.F., împotriva deciziei penale nr. 139 din 27 mai 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Deduce arestarea preventivă de la 27

noiembrie 2002, până la 10 iulie 2003.

Obligă recurentul la 1.300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iulie 2003.