ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2917/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7/C din 16 ianuarie 2000 a

Tribunalului Mehedinți a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată

pârâta la plata sumei de 50.121.256 lei, reprezentând 38.308.000 lei

contravaloarea unor cantități hârtie livrată și 11.813.256 lei penalități

calculate până la 12 decembrie 2000 și 3.702.257 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta a livrat marfa către pârâtă, dar aceasta nu a achitat-o

în termen, situație față de care datorează și 0,15% penalități, potrivit

clauzei înscrisă în facturi.

Sentința a fost schimbată de Curtea de Apel Craiova,

care a admis apelul declarat de pârâta SC P.L. SA și a schimbat sentința

pronunțată de instanța de fond, în sensul că a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea, cu motivarea că pârâta nu datorează sumele pretinse.

Împotriva deciziei nr. 335 din 13 aprilie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC M.U. SA Suceava a declarat

recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit,

instanța de apel a avut în vedere ordinul de plată din 22 martie 2000, care a

stins debitul unor facturi mai vechi, iar nota contabilă nr. 106 din 28 aprilie

1999 nu este cunoscută de recurentă atât ca existență, cât și ca plată a sumei

de 10.500.000 lei. Că, în ce privește factura cu nr. 384288 din 22 decembrie

1998, a fost completată pe numele societății culturale L. la cererea SC P.L. SA,

care este aceeași pentru ambele părți, recurenta înaintând o ofertă în acest

sens.

În ceea ce privesc penalitățile aferente facturii nr.

632087 din 26 ianuarie 1999, pretinse în baza ștampilei de pe factură și avizul

de expediție cu nr. 10166770, nu există în imprimatele cu regim special ale

recurentei.

Se solicită, în finalul motivelor de recurs,

menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

pronunțate, în raport cu motivele de recurs invocate, se constată că recursul

declarat este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:

cu avizul de expediție nr. 1016770 din 26 ianuarie 1999, recurenta-reclamantă a

expediat pârâtei-intimate cantitatea de 104.000 coli hârtie ediție și ofset, în

valoare de 27.328.000 lei, inclusiv T.V.A, conform anexei I din dosar. Marfa a

fost depozitată la intimata-pârâtă, urmând ca aceasta să restituie

contravaloarea, suma ce a fost înaintată de intimata-pârâtă cu ordinul de plată

din 28 aprilie 1988, în valoare de 28.656.479 lei. Cu ordinul de plată din 22

martie 1999 s-a achitat și suma de 19.500.000 lei (conform anexei 2).

În ce privește factura nr. 0384288 din 22 decembrie

1988, în valoare de 10.980.000 lei, aceasta privește o altă societate,

respectiv, societatea culturală L., fără legătură cu SC P.L. SA, deci, sumă

nedatorată, fiind corect refuzată la plată de intimata-pârâtă. De altfel,

conform comenzii, aceasta a fost făcută de acea societate, privea hârtie pliant

360 și a fost expediată către societatea culturală L. cu avizul de expediție

859886 din 2 decembrie 1998 și s-a referit la cu totul altă lucrare.

Cu adresa nr. 20 din 21 septembrie 2002 a

organizației nonprofit, societatea culturală L. recunoaște primirea lucrării

pliant în valoare de 19.980.000 lei (anexa 15 A).

Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate,

recursul declarat este nefondat și a fost respins, conform art. 312 pct. 1 C.

proc. civ., decizia pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.U.

SA Suceava împotriva deciziei nr. 335 din 13 aprilie 2001 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2003.