ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4797/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința nr. 869 din 26 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul D.P.R.

la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

și a art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

Instanța a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 1 februarie 2002 la

zi, a menținut starea de arest a inculpatului, în baza art. 116 C. pen., i-a

interzis șederea în municipiul București pe o perioadă de 3 ani, după

executarea pedepsei, iar conform art. 118 lit. e) din același cod, s-a

confiscat de la inculpat un cuțit metalic și un spray paralizant, corpuri

delicte, depuse la Camera de corpuri delicte a secției 5 Poliție.

În temeiul art. 169 C. proc. pen.,

tribunalul a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil, o pereche

de ochelari de soare și o pereche de mănuși din material textil, depuse la

aceeași cameră de corpuri delicte.

În baza art. 14 și a art. 346 C.

proc. pen., s-a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte

civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea în natură a bunurilor

sustrase, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut

în fapt, că, în ziua de 1 februarie 2002, în jurul orei 17,30, partea vătămată

S.V. și martorul T.M. se deplasau pe o stradă din cartierul Chitila. Partea

vătămată avea asupra sa o sacoșă ce conținea un încărcător pentru telefon

mobil, un pachet de țigări, un minicalculator și o borsetă din vinilin în care

se aflau 4.000.000 lei și 10.000 lei moldovenești.

Inculpatul D.P.R. s-a apropiat de

aceasta și după ce i-a smuls sacoșa din mână, a luat-o la fugă, însă a fost

imobilizat imediat de organele de poliție și de martorul C.M.

Împotriva hotărârii a declarat apel,

în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că

pedeapsa stabilită este prea severă, el recunoscând fapta comisă.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 770 din 26 noiembrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, apreciind că „pedeapsa aplicată este

corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei și datelor de

caracterizare ale inculpatului, care a mai suferit condamnări pentru

infracțiuni de sustragere și duce un mod de viață parazitar, nedesfășurând nici

o activitate utilă pentru sine și societate”.

În termen legal, prin memoriul

trimis din penitenciar, inculpatul a declarat recurs, prin care apărătorul

desemnat din oficiu, reiterează același motiv de netemeinicie al deciziei,

analizat și de instanța de apel, referitor la asprimea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 teza întâi C. proc. pen., precum și din oficiu, în lumina cazurilor

care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, astfel cum prevăd

dispozițiile cuprinse în art. 385

9

din același cod, Curtea constată,

în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat,

urmând a fi respins.

În acest sens, la stabilirea și

menținerea pedepsei de 6 ani închisoare, situată simțitor spre limita minimă

specială prevăzută de legiuitor (5 ani închisoare), instanțele au luat în

considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., precum și împrejurarea că inculpatul nu se confruntă pentru

prima dată cu exigențele legii penale, fiind anterior condamnat pentru tăinuire

și complicitate la furt calificat.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de

recurs invocat, conform art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen.,

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.P.R., va deduce din

pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 1 februarie

2002, la 28 octombrie 2003 și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D  E C I  D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.P.R. împotriva deciziei penale nr. 770 A din 26

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 1 februarie 2002, la 28 octombrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2003.