ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4797/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 869 din 26 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul D.P.R. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 71, raportat la art. 64 din același cod. Instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 1 februarie 2002 la zi, a menținut starea de arest a inculpatului, în baza art. 116 C. pen., i-a interzis șederea în municipiul București pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, iar conform art. 118 lit. e) din același cod, s-a confiscat de la inculpat un cuțit metalic și un spray paralizant, corpuri delicte, depuse la Camera de corpuri delicte a secției 5 Poliție.

În temeiul art. 169 C. proc. pen., tribunalul a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil, o pereche de ochelari de soare și o pereche de mănuși din material textil, depuse la aceeași cameră de corpuri delicte. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea în natură a bunurilor sustrase, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt, că, în ziua de 1 februarie 2002, în jurul orei 17,30, partea vătămată S.V. și martorul T.M. se deplasau pe o stradă din cartierul Chitila. Partea vătămată avea asupra sa o sacoșă ce conținea un încărcător pentru telefon mobil, un pachet de țigări, un minicalculator și o borsetă din vinilin în care se aflau 4.000.000 lei și 10.000 lei moldovenești.

Inculpatul D.P.R. s-a apropiat de aceasta și după ce i-a smuls sacoșa din mână, a luat-o la fugă, însă a fost imobilizat imediat de organele de poliție și de martorul C.M. Împotriva hotărârii a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa stabilită este prea severă, el recunoscând fapta comisă. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 770 din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că „pedeapsa aplicată este corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei și datelor de caracterizare ale inculpatului, care a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de sustragere și duce un mod de viață parazitar, nedesfășurând nici o activitate utilă pentru sine și societate”.

În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a declarat recurs, prin care apărătorul desemnat din oficiu, reiterează același motiv de netemeinicie al deciziei, analizat și de instanța de apel, referitor la asprimea pedepsei. Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., precum și din oficiu, în lumina cazurilor care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 385 9 din același cod, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepsei de 6 ani închisoare, situată simțitor spre limita minimă specială prevăzută de legiuitor (5 ani închisoare), instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum și împrejurarea că inculpatul nu se confruntă pentru prima dată cu exigențele legii penale, fiind anterior condamnat pentru tăinuire și complicitate la furt calificat. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, conform art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.P.R., va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 1 februarie 2002, la 28 octombrie 2003 și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.R. împotriva deciziei penale nr. 770 A din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 februarie 2002, la 28 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2003.