ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 267/2003

S-a luat în

examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.174 din 6

martie 1998 a Judecătoriei Turda și deciziei penale nr.915 din 25 noiembrie

1998 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C.V.L.

Au

fost lipsă intimatul inculpat, aflat în stare de libertate, pentru apărarea

căruia s-a prezentat avocat M.E., apărător ales, precum și intimata parte

vătămată D.E.M.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut și dezvoltat oral motivele recursului în anulare depuse în scris la

dosarul cauzei și a solicitat admiterea așa cum a fost formulat.

Apărătorul

inculpatului a apreciat recursul în anulare declarat, ca fiind întemeiat și a

pus concluzii de admitere.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr.174 din 6 martie 1998 Judecătoria Turda, a condamnat pe inculpatul C.V.L.

la un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de

familie prevăzută de art.305 alin.1 lit.c din Codul penal.

În baza art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 a constatat grațiată

pedeapsa aplicată.

S-a

reținut că inculpatul nu a achitat, cu rea-credință, pensia de întreținere la

care a fost obligat, prin hotărâre judecătorească, pe un interval de timp mai

mare de două  luni, începând cu luna august 1993.

Tribunalul

Cluj a respins, prin decizia penală nr.915 din 25 noiembrie 1998, apelul

declarat de procuror.

În

temeiul art.409 și a art.410 alin.1 partea I pct.7

1

teza I din Codul

de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile

pronunțate de cele două instanțe sunt contrare legii. S-a motivat că prima

instanță a aplicat greșit dispozițiile art.1 lit.a din Legea de grațiere a unor

pedepse 137/1997 – 24 iulie,  infracțiunea de abandon de familie fiind o

infracțiune continuă omisivă.

De

asemenea s-a omis aplicarea dispozițiilor art.305 alin.4 din Codul penal.

Recursul

în anulare este fondat.

Infracțiunea

de abandon de familie prevăzută de art.305 lit.c Cod penal este o infracțiune

continuă omisivă. Spre deosebire de infracțiunea unică instantanee,

infracțiunea de abandon de familie se consumă din momentul  când se împlinesc

două luni de când făptuitorul nu plătește cu rea-credință pensia de întreținere

și durează, conform art.144 din Codul penal, până la plata voluntară sau

pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță (momentul epuizării).

Prin

actele depuse de inculpat aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta a dovedit

că a achitat integral pensia restantă în sumă de 500.000 lei la data de 11

februarie 1998.

Așa

fiind, cum infracțiunea s-a epuizat la această dată, care nu este anterioară

actului de grațiere – 26 mai 1997, în mod greșit s-a dispus grațierea pedepsei

conform art.1 lit.a din Legea nr.137/1997.

Potrivit

art.305 alin.4 din Codul penal, dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul

judecății, inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța în cazul în care

stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite

prevederile art.81 din Codul penal.

Cu

toate că inculpatul și-a îndeplinit obligațiile de plată a pensiei în cursul

judecării procesului – partea vătămată a refuzat să se împace cu acesta. În

situația dată, instanțele trebuiau să facă aplicarea dispozițiilor art.305

alin.4 Cod penal și, deoarece nu au procedat în acest fel, au pronunțat

hotărâri nelegale și netemeinice de natură să-l prejudicieze pe inculpat.

Recursul

urmează să fie admis, hotărârile casate conform art.414

1

Cod

procedură penală cu referire la art.385

15

pct.2 lit.d Cod procedură

penală și în rejudecare va fi înlăturată dispoziția de grațiere a pedepsei și

prin aplicarea art.305 alin.4 din Codul penal se va dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe termenul de

încercare de 3 ani și 6 luni.

Se

va face, în scris, aplicarea art.359 Cod procedură penală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.174 din 6 martie 1998 a

Judecătoriei Turda și deciziei penale nr.915 din 25 noiembrie 1998 a

Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C.V.L.

Casează

hotărârile atacate cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1 lit.a din Legea

nr.137/1997 pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și pentru omisiunea

aplicării art.305 alin.4 din Codul penal.

Înlătură

dispoziția de grațiere a pedepsei.

În

baza art.305 alin.4 din Codul penal dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe termenul de încercare de 3

ani și 6 luni.

Face

aplicarea art.359 Cod procedură penală.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.