ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6315/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Judecătoria Târgoviște, prin

sentința penală nr. 919 din 29 iunie 2001, a condamnat pe inculpatul N.D. la 5

ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată a luat act că

inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a reținut că, la 18 iulie

1998, inculpatul, asociat unic al SC V.T.T.C.I. SRL București, a emis pentru

plata mărfii achiziționate de la I.P.A. Târgoviște o filă cec, deși știa că

pentru valorificarea sa nu are acoperire în cont.

Împotriva acestei hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare susținând că în mod greșit instanța a

reținut starea de recidivă a inculpatului.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit art. 37 lit. b) C.

pen., există recidivă când, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare

de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după

împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel

condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Din dosarul penal nr.

7612/1992 al Judecătoriei sectorului 4 București, rezultă că, anterior,

inculpatul N.D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 204 din 3 martie 1994

la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea de abandon de familie,

prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen.

Tribunalul București, prin

decizia penală nr. 140/ A din 9 februarie 1996, definitivă prin nerecurare, a

admis apelul declarat de inculpat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal

ca urmare a împăcării părților.

În schimb, în fișa de cazier

judiciar a inculpatului, emisă la 4 ianuarie 1999, este trecută doar pedeapsa

pronunțată în fond de Judecătoria sectorului 4, nefiind făcută mențiune despre

modificarea sentinței penale prin decizia instanței de apel.

Acest aspect a fost de

natură să inducă în eroare Judecătoria Târgoviște, care doar pe baza acesteia a

pronunțat hotărârea sus-menționară.

Pe tot parcursul procesului

penal, inculpatul nu a adus la cunoștință procurorului sau instanței de

judecată această eroare.

Ca atare, în mod greșit

instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în stare

de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință, se va admite

recursul în anulare, se va casa hotărârea pronunțată de Judecătoria Târgoviște

și se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.,

menținându-se pedeapsa stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 919 din 29

iunie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, privind pe inculpatul N.D.

Casează hotărârea atacată

numai cu privire la reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., text pe

care îl înlătură.

Menține pedeapsa aplicată

inculpatului N.D.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2004.