ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6315/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Târgoviște, prin sentința penală nr. 919 din 29 iunie 2001, a condamnat pe inculpatul N.D. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Totodată a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a reținut că, la 18 iulie 1998, inculpatul, asociat unic al SC V.T.T.C.I. SRL București, a emis pentru plata mărfii achiziționate de la I.P.A. Târgoviște o filă cec, deși știa că pentru valorificarea sa nu are acoperire în cont. Împotriva acestei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare susținând că în mod greșit instanța a reținut starea de recidivă a inculpatului.

Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă când, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Din dosarul penal nr. 7612/1992 al Judecătoriei sectorului 4 București, rezultă că, anterior, inculpatul N.D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 204 din 3 martie 1994 la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen. Tribunalul București, prin decizia penală nr. 140/ A din 9 februarie 1996, definitivă prin nerecurare, a admis apelul declarat de inculpat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților. În schimb, în fișa de cazier judiciar a inculpatului, emisă la 4 ianuarie 1999, este trecută doar pedeapsa pronunțată în fond de Judecătoria sectorului 4, nefiind făcută mențiune despre modificarea sentinței penale prin decizia instanței de apel. Acest aspect a fost de natură să inducă în eroare Judecătoria Târgoviște, care doar pe baza acesteia a pronunțat hotărârea sus-menționară. Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul nu a adus la cunoștință procurorului sau instanței de judecată această eroare. Ca atare, în mod greșit instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință, se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea pronunțată de Judecătoria Târgoviște și se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., menținându-se pedeapsa stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 919 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, privind pe inculpatul N.D. Casează hotărârea atacată numai cu privire la reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., text pe care îl înlătură. Menține pedeapsa aplicată inculpatului N.D. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.