ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 424/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de C.G. împotriva deciziei penale nr.68 din 18 martie 1999 a Curții de Apel Alba Iulia. S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A. lipsind recurentul condamnat. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Procurorul a cerut respingerea recursului ca tardiv introdus. C U R T E A Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.186 din 15 octombrie 1998 a Tribunalului Alba, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul C.G.

împotriva sentinței penale nr.163/1994 a Tribunalului București prin care solicită contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin această din urmă sentință pentru infracțiunea de evadare prevăzută de art.269 alin.2 din Codul penal, cu pedeapsa de 12 ani, 2 luni și 11 zile în executarea căreia se afla conform sentinței penale nr.297 din 1 martie 1993 a Judecătoriei Sector 1București, susținând că greșit prin sentința penală nr.163/1994 pedeapsa de 3 ani s-a adăugat pedepsei în executarea căreia se afla și execută astfel 15 ani, 2 luni și 11 zile. Instanța a reținut că motivul invocat în contestația la executare nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.461 din Codul de procedură penală.

Prin decizia penală nr.68 din 18 martie 1999 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat. Impotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, prin memoriul trimis din Penitenciarul București, datat 28 aprilie 2001, din adeverința eliberată de acest penitenciar rezultând că a luat cunoștință de decizie la 21 mai 1999, astfel că recursul declarat se apreciază a fi în termen. Recursul declarat de contestator nu este fondat. După cum corect au reținut și instanțele, de fond și apel, pedeapsa rezultantă de 15 ani, 2 luni și 11 zile s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr.163/1994 a Tribunalului București care l-a condamnat pentru infracțiunea de evadare la 3 ani închisoare, pedeapsă pe care a adăugat-o în baza art.269 alin.3 din Codul penal, la pedeapsa ce o executa, de 12 ani, 2 luni și 11 zile.

Prin urmare, corect s-a respins contestația la executare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.461 Cod procedură penală, astfel că urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale nr.68 din 18 martie 1999 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiicare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.