ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 424/2003

S-a luat în examinare recursul declarat

de C.G. împotriva deciziei penale nr.68 din 18 martie 1999

a

Curții de Apel Alba Iulia.

S-a

prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A. lipsind recurentul

condamnat.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a

lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul a cerut respingerea

recursului ca tardiv introdus.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.186 din 15 octombrie 1998 a Tribunalului Alba, s-a respins

contestația la executare formulată de condamnatul

C.G.

împotriva

sentinței penale nr.163/1994 a Tribunalului București prin care solicită

contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin această din urmă sentință

pentru infracțiunea de evadare prevăzută de art.269 alin.2 din Codul penal, cu

pedeapsa de 12 ani, 2 luni și 11 zile în executarea căreia se afla conform

sentinței penale nr.297 din 1 martie 1993 a Judecătoriei Sector 1București,

susținând că greșit prin sentința penală nr.163/1994 pedeapsa de 3 ani s-a

adăugat pedepsei în executarea căreia se afla și execută astfel 15 ani, 2 luni

și 11 zile.

Instanța a reținut că motivul invocat în contestația

la executare nu   se   încadrează   în  cazurile  prevăzute  de  art.461  din  Codul

de procedură penală.

Prin

decizia penală nr.68 din 18 martie 1999  a Curții de Apel Alba Iulia s-a

respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

Impotriva

acestei decizii condamnatul a declarat recurs, prin memoriul trimis din

Penitenciarul București, datat 28 aprilie 2001, din adeverința eliberată de

acest penitenciar rezultând că a luat cunoștință de decizie la 21 mai 1999,

astfel că recursul declarat se apreciază a fi în termen.

Recursul

declarat de contestator nu este fondat.

După

cum corect au reținut și instanțele, de fond și apel, pedeapsa rezultantă de 15

ani, 2 luni și 11 zile s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin

sentința penală nr.163/1994 a Tribunalului București care l-a condamnat pentru

infracțiunea de evadare la 3 ani închisoare, pedeapsă pe care a adăugat-o în

baza art.269 alin.3 din Codul penal, la pedeapsa ce o executa, de 12 ani, 2

luni și 11 zile.

Prin

urmare, corect s-a respins contestația la executare, nefiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art.461 Cod procedură penală, astfel că urmează a se

respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat

de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale nr.68 din 18 martie 1999 a Curții

de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă

pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiicare, din care

suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.