ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2261/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335 din 9 iunie

2003, Judecătoria Râmnicu Sărat a condamnat pe inculpatul I.G. la:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei

Râmnicu Sărat și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa de executat, în

total un an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În fapt, pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că începând cu luna iunie 2002, inculpatul I.G.,

cu rea credință, nu a plătit pensia de întreținere, stabilită pe cale

judecătorească în favoarea fiicei sale, minora I.I., încredințată spre creștere

și educare mamei sale.

Hotărârea primei instanțe a rămas

definitivă prin neexercitarea căii legale de atac a apelului de nici una din

părți.

Împotriva acestei hotărâri, în

temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

, teza I C.

proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, criticând-o ca fiind

pronunțată cu încălcarea legii.

Prin recursul în anulare de față,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție critică hotărârea primei instanțe cu privire la greșita revocare, în

temeiul art. 83 C. pen., a suspendării executării pedepsei de 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 198 din 12 aprilie

2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, întrucât infracțiunea dedusă judecății în

cauza de față a fost descoperită la data de 3 martie 2003, când partea vătămată

a formulat plângere prealabilă, deci după expirarea termenului de 2 ani și 6

luni, pe durata căreia s-a dispus suspendarea condiționată și care s-a împlinit

la data de 1 noiembrie 2002.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen.,

dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat săvârșește din nou o

infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după

expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând

executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată

pentru noua infracțiune, iar conform alin. (2), revocarea suspendării pedepsei

nu are loc dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după

expirarea termenului de încercare.

Din actele de la dosar, respectiv

fișa de antecedente penale aparținând inculpatului, rezultă că acesta a fost

condamnat, prin sentința penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei

Râmnicu Sărat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a

fost suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 6 luni închisoare, care a început să curgă de la data de

2 mai 2000, când hotărârea a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac a

apelului.

Prin urmare, termenul de 2 ani și 6

luni pe durata căruia s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei

pedepse, s-a împlinit la data de 1 noiembrie 2002.

Întrucât partea vătămată a făcut

plângere la data de 3 martie 2003, pentru săvârșirea de către inculpat a

infracțiunii de abandon de familie din cauza de față, se constată că săvârșirea

acesteia a avut loc după expirarea termenului de încercare, și prin urmare

dispozițiile art. 83 C. pen., nu mai erau aplicabile.

Pe cale de consecință, prima instanță

omițând a constata că noua faptă dedusă judecății a fost comisă după expirarea

termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa anterioară, în mod greșit a

dispus revocarea acesteia, și implicit executarea ei alături de pedeapsa

aplicată în cauză, motiv pentru care recursul în anulare urmează a fi admis, a

casa hotărârea atacată și a înlătura dispoziția de revocare a suspendării

condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat și înlăturarea executării

acesteia, astfel că inculpatul I.G. va executa numai pedeapsa de un an

închisoare, aplicată în cauză și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale nr. 335 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei

Râmnicu Sărat, privind pe inculpatul I.G.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată anterior inculpatului, prin sentința penală nr. 198 din 12 aprilie

2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, dispoziții pe care le înlătură, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de un an închisoare, aplicată în cauză.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada executată.

Anulează mandatul de executare emis

pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și dispune emiterea unui nou

mandat, pentru pedeapsa de un an închisoare.

Onorariul în sumă de 400.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.