ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 634/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.271 din 24 noiembrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, privind pe inculpatul C.N. A lipsit inculpatul. Procedura îndeplinită. Procurorul a susținut oral recursul în anulare astfel cum a fost formulat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.271 din 24 noiembrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, definitivă prin neapelare a fost condamnat inculpatul C.N. a 1 an închisoare pentru infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit.c din Codul penal.

În baza art.81 din Codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. S-a reținut că, în luna februarie 2000, inculpatul nu a plătit, cu rea-credință, timp de peste două luni, pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă în favoarea minorei N.A. Împotriva acestei hotărâri Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare în baza art.409 și art.410 alin.1 partea I pct.7 1 teza a II-a din Codul de procedură penală pentru greșita reținere a temeiului suspendării potrivit art.81 din Codul penal întrucât hotărârea pronunțată este contrară legii. Recursul în anulare este fondat.

Analizând dispozițiile art.305 alin.4 și 5 din Codul penal, dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța urmează să ia act de această situație și să pronunțe o hotărâre de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, care se poate revoca numai în cazul în care, înlăuntrul termenului de încercare, condamnatul mai săvârșește din nou o infracțiune de abandon de familie. Deci indicarea corectă a temeiului suspendării condiționate a executării pedepsei este deosebit de importantă sub aspectul consecințelor ce derivă din cele două instituții - art.81 și art.305 alin.4 și 5 din Codul penal - în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

Astfel, în speța din cauză, faptul că instanța a făcut referire la alt temei privind suspendarea și nu a dispozițiilor art.305 alin.4 și 5 din Codul penal, deși inculpatul și-a îndeplinit în totalitate obligațiile în timpul judecății cauzei, este de natură să-l prejudicieze. Or, prevedrile art.305 alin.4 și 5 din Codul penal sunt mai favorabile decât cele prevăzute de art.81 din Codul penal, atâta timp cât în prima situație revocarea suspendării condiționate a pedepsei poate surveni doar în situația în care inculpatul în termenul de încercare săvârșește din nou a infracțiune de abandon de familie, iar în cea de-a doua situație o astfel de măsură se impune, cu unele excepții, indiferent de natura infracțiunii comise ulterior.

Ca atare, instanța urma să dispună suspendarea executării pedepsei în baza art.305 alin.4 din Codul penal. Pe cale de consecință, Curtea, va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție potrivit prevederilor art.414 1 Cod procedură penală și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.271 din 24 noiembrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, privind pe inculpatul C.N. Casează sentința penală sus-menționată numai cu privire la temeiul suspendării condiționate a pedepsei, potrivit art.81, dispoziție pe care o înlătură. În baza art.305 alin.4 C.pen, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului. Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art.305 alin.5 C.pen. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.