ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4473/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 270 din 19

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă în parte

contestația formulată de reclamanta C.A. împotriva pârâților, Primăria

municipiului Pitești și Primarul municipiului Pitești, dispunându-se anularea dispoziției

nr. 621/2002, emisă de acesta din urmă.

În consecință, s-a constatat

existența dreptului reclamantei de a primi despăgubiri bănești pentru suprafața

de teren de 500 metri pătrați situată în Pitești, str. D., nr. 29.

Pârâții au fost obligați către

reclamantă la 1.250.000 lei cheltuieli de judecată.

Pe baza probatoriilor administrate,

instanța a reținut că reclamanta a solicitat prin notificare să i se restituie

în natură suprafața de teren menționată, iar, în solidar, să i se acorde

despăgubiri bănești.

Prin dispoziția atacată s-au respins

aceste solicitări, cu motivarea că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

Or, instanța a stabilit că

reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești, în condițiile art. 11 alin.

(4) și 40 din Legea nr. 10/2001, întrucât s-a dovedit că:

- este moștenitoarea legală a

soțului său, C.M., de la care terenul în litigiu a fost expropriat conform

Decretului nr. 400/1986;

- imobilul nu poate fi restituit în

natură, deoarece, în prezent, el face parte din domeniul public, fiind o

parcare betonată din apropierea Spitalului de Pediatrie Pitești, astfel încât

scopul exproprierii a fost realizat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri reclamanta și pârâtul, Primarul municipiului Pitești.

În apelul său, reclamanta a criticat

soluția sub două aspecte.

A susținut, în primul rând, că nu

există dovezi în sensul că parcarea ar face parte din domeniul public, astfel

încât restituirea în natură este legal posibilă.

S-a mai arătat că în mod greșit i-a

fost respinsă cererea ca expertul tehnic să stabilească valoarea efectivă a despăgubirilor

ce i se cuvin.

În apelul său, pârâtul a susținut,

în esență, că:

- instanța a acordat reclamantei

altceva decât aceasta a solicitat;

- nu s-a avut în vedere că acordarea

de despăgubiri bănești nu este de competența Primarului, ci a Prefecturii;

- solicitarea reclamantei intră sub

incidența legilor privind fondul funciar, astfel încât este exclusă aplicarea

dispozițiilor legale invocate prin contestație.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 63 din 23 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, ambele apeluri,

reținând că sentința pronunțată în fond este legală și temeinică sub toate

aspectele.

Astfel, cu privire la apelul

declarat de reclamantă, instanța de control judiciar a reținut, în primul rând,

că tribunalul a analizat corect probatoriile, stabilind că terenul în litigiu,

în suprafață de 500 metri pătrați, este cuprins în totalitate în parcarea din

fața Spitalului de Pediatrie Pitești, delimitată prin borduri de beton, care

face parte din domeniul public al municipiului Pitești, potrivit Hotărârii

Consiliului Local nr. 194, aprobată prin H.G. nr. 447/2002 (poz. 485) și, ca

atare, nu poate fi restituit în natură.

Pe de altă parte, s-a arătat că

evaluarea efectivă a despăgubirilor se face numai în condițiile și cu procedura

instituită prin Legea nr. 10/2001, iar nu direct în fața instanței.

În ceea ce privește apelul declarat

de pârât, s-a reținut, în primul rând, că tribunalul a respectat întru-totul

dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., hotărând strict asupra

obiectului cererii deduse judecății: anularea dispoziției administrative și

restituirea în natură a terenului, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri.

Sub un al doilea aspect, instanța de

fond nu a obligat pârâtul să plătească despăgubiri bănești, ci a constatat doar

dreptul reclamantei în acest sens, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.

36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În fine, s-a reținut că imobilul în

litigiu a fost expropriat, cererea reclamantei neavând nici o legătură cu

legile privind fondul funciar, ci încadrându-se în prevederile art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, astfel cum, în mod corect, a stabilit instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul, Primarul municipiului Pitești, invocând, în drept, dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Din motivarea extrem de succintă a

recursului, cuprinzând aprecieri generale, de genul „soluția pronunțată este

incorectă” ori „soluția pronunțată de instanță trebuie să fie eficientă și să

lămurească situația de fapt, precum și cea de drept, dedusă judecății” se

desprinde, alături de această nemulțumire globală, ideea că, în mod greșit,

pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Sub primul aspect, chiar având în

vedere și criticile formulate prin apel, Curtea constată că soluțiile

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice din toate punctele de vedere,

reclamanta fiind îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul expropriat.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată, Legea nr. 10/2001 nu prevede dispoziții derogatorii în această

privință.

În consecință, aplicând principiile

dreptului comun în materie, cuprinse în art. 274 C. proc. civ., s-a apreciat în

mod corect de către instanța de fond că, întrucât dispoziția primarului a fost

greșită și pe fond și ca motivare, a fost ocazionat un proces, pârâții căzând

în pretențiuni și fiind obligați la jumătate din cheltuielile de judecată

efectuate și dovedite, față de soluția admiterii în parte a contestației.

Așa fiind, recursul va fi respins,

ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

Primarul municipiului Pitești împotriva deciziei civile nr. 63/A din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 iunie 2004.