ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 52/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.317 din 31 mai 2001 a Judecătoriei Sighetul Marmației a fost condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare în baza art.26 raportat la art.208 alin.1, 209 lit.a și i cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. Potrivit art.10 din Legea nr.137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr.508 din 29 septembrie 1997 a Tribunalului Militar București și adăugarea acestei pedepse la pedeapsa aplicată în cauză stabilindu-se ca în final inculpatul să execute 5 ani închisoare. În fapt s-a reținut că, la 18 august 2000 în timp ce inculpatul R.V.

asigura paza, inculpatul P.G., condamnat în cauză a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate Ierima Ștefan de unde a sustras 3900 DM. Tribunalul Maramureș prin decizia penală nr.359 din 25 august 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.V. Împotriva acestei decizii, în baza art.409, 410 alin.1 partea a II-a pct.5 C.proc.pen. s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii întrucât judecarea apelului a avut loc fără participarea inculpatului R.V. deși aceasta era obligatorie; sus-numitul fiind arestat în altă cauză. Recursul în anulare este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art.375 alin.2 C.proc.pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Pe de altă parte, potrivit art.197 alin.2 din același cod, sunt prevăzute sub pedeapsa nulității absolute dispozițiile referitoare la prezența la judecată a inculpatului, când este obligatorie, conform legii. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul R.V. a lipsit la judecarea cauzei în apel, inclusiv la pronunțarea deciziei penale din 28 august 2001 a Tribunalului Maramureș. Actele noi, anexate recursului în anulare atestă că inculpatul R.V. a fost reținut la 27 august 2001 și arestat preventiv la 28 august 2001 pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 lit.a și g cu aplicarea art.37 lit.b C.pen., săvârșită la 22 august 2001 fiind condamnat prin sentința penală nr.662 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Sighetu Marmației, la 3 ani și 6 luni închisoare.

Întrucât apelul declarat de inculpatul R.V. împotriva sentinței penale nr.317 din 31 mai 2001 a Judecătoriei Sighetu Marmației a fost judecat în lipsa sus-numitului, care se afla în stare de detenție, soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș este lovită de nulitate absolută, care nu poate fi înlăturată în nici un mod și constituie caz de casare conform art.410 alin.1 partea a II-a pct.5 C.proc.pen. Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art.414 1 alin.1 raportat la art.385 15 pct.2 lit.c C.proc.pen., urmează a admite recursul în anulare, a casa decizia atacată și a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Maramureș. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr.359 din 28 august 2001 a Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul R.V. Casează decizia atacată. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureș. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.