ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 52/2004

Asupra

recursului  în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.317 din 31 mai 2001 a Judecătoriei Sighetul Marmației a fost

condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare în baza art.26

raportat la art.208 alin.1, 209 lit.a și i cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.

Potrivit

art.10 din Legea nr.137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr.508 din 29

septembrie 1997 a Tribunalului Militar București și adăugarea acestei pedepse

la pedeapsa aplicată în cauză stabilindu-se ca în final inculpatul să execute 5

ani închisoare.

În fapt

s-a reținut că, la 18 august 2000 în timp ce inculpatul R.V. asigura paza,

inculpatul P.G., condamnat în cauză a pătruns prin efracție în locuința părții

vătămate Ierima Ștefan de unde a sustras 3900 DM.

Tribunalul

Maramureș prin decizia penală nr.359 din 25 august 2001 a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul R.V.

Împotriva

acestei decizii, în baza art.409, 410 alin.1 partea a II-a pct.5 C.proc.pen.

s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea legii întrucât judecarea apelului a avut loc fără participarea

inculpatului R.V. deși aceasta era obligatorie; sus-numitul fiind arestat în

altă cauză.

Recursul

în anulare este întemeiat.

În

conformitate cu dispozițiile art.375 alin.2 C.proc.pen., judecarea apelului nu

poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de

deținere.

Pe de

altă parte, potrivit art.197 alin.2 din același cod, sunt prevăzute sub

pedeapsa nulității absolute dispozițiile referitoare la prezența la judecată a

inculpatului, când este obligatorie, conform legii.

Din

examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul R.V. a lipsit la

judecarea cauzei în apel, inclusiv la pronunțarea deciziei penale din 28 august

2001 a Tribunalului Maramureș.

Actele

noi, anexate recursului în anulare atestă că inculpatul R.V. a fost reținut la

27 august 2001 și arestat preventiv la 28 august 2001 pentru infracțiunea de

furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 lit.a și g cu aplicarea art.37

lit.b C.pen., săvârșită la 22 august 2001 fiind condamnat prin sentința penală

nr.662 din 14 martie 2001 a Judecătoriei Sighetu Marmației, la 3 ani și 6 luni

închisoare.

Întrucât

apelul declarat de inculpatul R.V. împotriva sentinței penale nr.317 din 31 mai

2001 a Judecătoriei Sighetu Marmației a fost judecat în lipsa sus-numitului,

care se afla în stare de detenție, soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș

este lovită de nulitate absolută, care nu poate fi înlăturată în nici un mod și

constituie caz de casare conform art.410 alin.1 partea a II-a pct.5 C.proc.pen.

Față de

considerentele arătate, Curtea, în baza art.414

1

alin.1 raportat la

art.385

15

pct.2 lit.c C.proc.pen., urmează a admite recursul în

anulare, a casa decizia atacată și a trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Maramureș.

Se va

constata că inculpatul este arestat în altă cauză și se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite  recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr.359 din 28 august 2001 a

Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul R.V.

Casează decizia atacată.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Maramureș.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Onorariul, în sumă de 400.000

lei  pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.