ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1367 din

19 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a III – a civilă,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta H.V.G. în

contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București prin Primarul

General al Municipiului București.

Instanța a reținut că reclamanta a

revendicat apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului situat în București, pe

care l-a dobândit cu titlu de donație de la părinții săi în anul 1945. Ulterior

apartamentul a fost preluat de stat în baza deciziei administrative nr. 1220

din 30 iunie 1987 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului București în

temeiul Decretului nr. 223/1974.

Reclamanta, se arată în

considerentele sentinței, nu a făcut dovada calității de proprietară asupra

apartamentului pretins, actul de donație prezentat de reclamantă are ca obiect

apartamentul din București.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă 342 din 27 iunie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, care a anulat

sentința civilă nr. 1367 din 19 decembrie 2000 și în fond a respins acțiunea

reclamantei, înlăturând critica acesteia privind necomunicarea deciziei

administrative emise în baza Decretului nr. 223/1974, cu motivarea că

reclamanta nu a precizat adresa din Republica Federală a Germaniei unde urma să

i se comunice decizia.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamanta, care a fost admis de Curtea Supremă de

Justiție prin decizia civilă nr. 3204 din 27 septembrie 2002, în sensul casării

deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelului.

În considerentele deciziei de casare

cu trimitere s-a reținut că apelul reclamantei se impunea a fi examinat în

raport de motivele de apel invocate în termen legal de reclamantă, în

condițiile prevăzute de art. 287 alin. (2) C. proc. civ. și cu respectarea

principiului neagravării situației prin propria cale de atac a părții apelante.

Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 175 din 21 martie 2003 a

admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1367

din 19 decembrie 2000, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă și

a obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase

reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 1 parter, situat

în București, compus din vestibul, trei camere, baie, bucătărie, cămară,

culoare și balcon, iar la subsol, boxă și pivniță, precum și cota de proprietate

indiviză de ⅓ corespunzătoare la 100 mp din terenul pe care este

edificată construcția.

În justificarea soluției, curtea de

apel a învederat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate

asupra apartamentului pretins și a identității acestuia la cele trei adrese.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București,

reprezentat legal de Primarul General. În motivarea recursului, interpretând

dispozițiile art. 19 pct. 1, art. 18 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, pârâtul a susținut că în prezentul litigiu are

calitate procesuală pasivă Municipiul București, reprezentat de Primarul

General și nu Consiliul General al Municipiului București, persoană chemată în

judecată de reclamantă, motiv pentru care s-a cerut casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și respingerea acțiunii pe acest considerent.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 și art.

20 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare la

data introducerii acțiunii și a soluționării acesteia de către instanța de

fond, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități

administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică, iar autoritățile publice

prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile

locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive,

consiliile locale având și atribuții de administrare a domeniului public și

privat al comunei sau orașului (municipiului).

Art. 6 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede, printre

altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților

administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau

succesorii acestora.

Conform art. 42 alin. (2) din Legea

nr. 69/1991, în vigoare la data soluționării litigiului de către tribunal, ca

instanță de fond, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu

persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în

justiție, iar așa cum s-a relevat, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998,

în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al Municipiului

București poate fi reprezentat de președintele consiliului sau de primar.

Cu referire la cazul dedus

recursului, din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că în

litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac parte

din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului

General al Municipiului București, acest organ al administrației publice

locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca autoritate

executivă, au calitate procesuală pasivă.

Cum reclamanții au chemat în

judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București în raport de

care tribunalul a stabilit obligația de restituire a terenului, se constată că

acest pârât are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul se

apreciază ca nefondat și va fi respins în consecință.

Recurentul urmează a plăti

intimatei-reclamante suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs,

reprezentând onorariu avocațial, cuantumul acestuia fiind stabilit potrivit

criteriilor prevăzute în art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de

Primarul General împotriva

deciziei nr. 175/A din 21 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III

– a civilă.

Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

obligă

Consiliul

General al Municipiului București, la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către reclamanta R.V.G. (născută H.).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.