ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1367 din 19 decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a III – a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta H.V.G. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București prin Primarul General al Municipiului București. Instanța a reținut că reclamanta a revendicat apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului situat în București, pe care l-a dobândit cu titlu de donație de la părinții săi în anul 1945. Ulterior apartamentul a fost preluat de stat în baza deciziei administrative nr. 1220 din 30 iunie 1987 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului București în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Reclamanta, se arată în considerentele sentinței, nu a făcut dovada calității de proprietară asupra apartamentului pretins, actul de donație prezentat de reclamantă are ca obiect apartamentul din București. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă 342 din 27 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, care a anulat sentința civilă nr. 1367 din 19 decembrie 2000 și în fond a respins acțiunea reclamantei, înlăturând critica acesteia privind necomunicarea deciziei administrative emise în baza Decretului nr. 223/1974, cu motivarea că reclamanta nu a precizat adresa din Republica Federală a Germaniei unde urma să i se comunice decizia.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă nr. 3204 din 27 septembrie 2002, în sensul casării deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. În considerentele deciziei de casare cu trimitere s-a reținut că apelul reclamantei se impunea a fi examinat în raport de motivele de apel invocate în termen legal de reclamantă, în condițiile prevăzute de art. 287 alin. (2) C. proc. civ. și cu respectarea principiului neagravării situației prin propria cale de atac a părții apelante.

Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 175 din 21 martie 2003 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1367 din 19 decembrie 2000, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă și a obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 1 parter, situat în București, compus din vestibul, trei camere, baie, bucătărie, cămară, culoare și balcon, iar la subsol, boxă și pivniță, precum și cota de proprietate indiviză de ⅓ corespunzătoare la 100 mp din terenul pe care este edificată construcția. În justificarea soluției, curtea de apel a învederat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra apartamentului pretins și a identității acestuia la cele trei adrese.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de Primarul General. În motivarea recursului, interpretând dispozițiile art. 19 pct. 1, art. 18 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, pârâtul a susținut că în prezentul litigiu are calitate procesuală pasivă Municipiul București, reprezentat de Primarul General și nu Consiliul General al Municipiului București, persoană chemată în judecată de reclamantă, motiv pentru care s-a cerut casarea hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii pe acest considerent. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 și art. 20 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acțiunii și a soluționării acesteia de către instanța de fond, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică, iar autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive, consiliile locale având și atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului (municipiului). Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede, printre altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora.

Conform art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data soluționării litigiului de către tribunal, ca instanță de fond, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție, iar așa cum s-a relevat, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi reprezentat de președintele consiliului sau de primar. Cu referire la cazul dedus recursului, din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că în litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului București, acest organ al administrației publice locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca autoritate executivă, au calitate procesuală pasivă.

Cum reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București în raport de care tribunalul a stabilit obligația de restituire a terenului, se constată că acest pârât are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul se apreciază ca nefondat și va fi respins în consecință. Recurentul urmează a plăti intimatei-reclamante suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, cuantumul acestuia fiind stabilit potrivit criteriilor prevăzute în art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de Primarul General împotriva deciziei nr. 175/A din 21 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., obligă Consiliul General al Municipiului București, la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta R.V.G. (născută H.). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.