ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5055/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 4

iunie 2003, Tribunalul Vaslui, a respins contestația în anulare formulată de

condamnata S.V., ce a vizat sentința penală nr. 120 din 4 aprilie 2001

pronunțată de Tribunalul Vaslui prin care a fost condamnată la o pedeapsă

privativă de libertate de 20 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor

deosebit de grav și lipsire de libertate în mod nelegal.

S-a reținut că situația invocată de

condamnată nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C.

proc. pen.

Apelul formulat de condamnată a fost

respins prin decizia penală nr. 269 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Iași.

Pentru a decide astfel, instanța a

apreciat că, cererea condamnatei nu se încadrează în nici unul din cazurile de

contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. A mai arătat

instanța de apel că, de altfel, condamnata a uzat de toate căile ordinare de

atac, unde a formulat aceleași motive de desființare a hotărârilor pronunțate.

În plus, la termenul din 4 iunie 2003, condamnata a renunțat la contestația formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs condamnata, reiterând criticile pe care le-a formulat încă de

la depunerea cererii, respectiv că la prima instanță nu au fost audiați și alți

martori care ar fi putut clarifica unele aspecte ale cauzei.

Recursul este fondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vaslui ca o contestație la executare, condamnata S.V. a solicitat

„rejudecarea cazului” și audierea unor martori, respectiv concubinul său C.P.

și concubinul soacrei sale B.V., precum și a altor martori, în vederea

elucidării unor aspecte care ar avea influență asupra hotărârilor date în

cauză.

În această situație, instanța, față

de motivele invocate de condamnată trebuia să constate că motivele invocate pot

fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., privind

revizuirea și să procedeze în consecință, respectiv să o înainteze procurorului

de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță

pentru a dispune, în sensul art. 397 C. proc. pen.

În consecință, fiind în prezența

cazului de casare prevăzut de art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., urmează a se admite recursul, a casa sentința și decizia atacată și a

trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de condamnata S.V. împotriva deciziei nr. 269 din 10 iulie 2003 a

Curții de Apel Iași.

Casează hotărârea atacată și

sentința nr. 209 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Vaslui și trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Vaslui.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 200.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.