ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1347/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 13 iunie

2002, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul M.E.V. la 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

d) și e) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la un an închisoare pentru

infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

1.600.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă R.E.I.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt :

În noaptea de 5 aprilie 2002, M.E.V.

aflându-se la discoteca fostului cinematograf FLACĂRA din Oltenița a întâlnit

pe R.E.I., aflat în stare avansată de ebrietate, el fiind venit din Brașov la o

soră care locuia în Oltenița. Partea vătămată i-a cerut sprijin inculpatului

pentru a-și găsi geanta cu bagaj pe care o lăsase la garderobă.

După ce partea vătămată și-a

recuperat geanta, inculpatul s-a hotărât să-i ia lucrurile aflate în ea, în

care scop s-a oferit să-l ajute, să ajungă acasă la sora sa.

Apoi, ambii s-au deplasat pe lângă

un parc, dar zona fiind populată inculpatul a schimbat direcția de mers pe o

stradă lăturalnică și neiluminată, unde a lovit partea vătămată de mai multe

ori, acesta aruncând geanta în curtea unui imobil, după care a fugit.

Inculpatul a escaladat gardul

imobilului părții vătămate P.F., fără drept, găsind geanta aruncată din care

și-a însușit mai multe bunuri și suma de 800.000 lei.

După ce a escaladat din nou gardul,

inculpatul s-a deplasat la locuința tatălui său, unde a ascuns parte din

bunurile însușite, a doua zi dimineața fiind depistat de organele de poliție.

Prin decizia penală nr. 517 din 27

august 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, admițând apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat, în parte, sentința

penală apelată și rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.

și l-a condamnat pe inculpatul M.E.V. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen. și la un an și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în baza

art. 33 și art. 34 C. pen., dispunând executarea pedepsei de 5 ani închisoare.

S-a luat act de retragerea apelului

declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a apreciat că

pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie este

insuficientă, în raport de antecedentele sale penale, iar pedeapsa de un an și

6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2)

C. pen., este nelegală întrucât minimul special al acestei infracțiuni este de

2 ani închisoare.

Recursul declarat de inculpat nu a

fost motivat.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București este întemeiat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, instanța de apel nu a dat

suficientă eficiență criteriilor mai sus menționate, aplicând doar minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată,

săvârșită de inculpat.

Astfel, nu s-a avut în vedere în

suficientă măsură faptul că inculpatul a acționat cu premeditare și nu și-a

curmat acțiunea, chiar după ce geanta cu bunurile părții vătămate, a fost

aruncată de acesta într-o curte, iar violențele aplicate victimei au avut

oarecare intensitate necesitându-i 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

Este evidentă persistența

inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de furt, în perioada anilor 1992 -

2001, când era minor, el mai fiind condamnat la patru pedepse, între 3 luni și

2 ani închisoare, toate cu executare în regim de detenție, pentru infracțiunea

de furt calificat, fiind pus în libertate la 3 aprilie 2002. Săvârșirea

tâlhăriei la două zile de la liberare din Închisoare (5 aprilie 2002) dovedește

că sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul și nu s-a realizat educarea sa.

De altfel și poziția procesuală a

inculpatului de a încerca să denatureze adevărul, cât și împrejurarea că a

săvârșit două infracțiuni în concurs, trebuia să atragă mai mult atenția

instanței de judecată.

Față de aceste elemente, se

justifică aplicarea unei pedepse mai ferme, proporțională cu gradul de pericol

social concret al faptei și al făptuitorului, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie calificată.

În ce privește pedeapsa de un an și

6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., se constată

că este nelegală.

Având în vedere că infracțiunea

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., se sancționează cu o pedeapsă de la 2

la 7 ani închisoare, în condițiile în care instanța de apel a înlăturat

aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen.,

pedeapsa inculpatului pentru această infracțiune nu poate fi coborâtă sub

minimul special de 2 ani închisoare.

Ca atare, se impune condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă

situată între limitele speciale prevăzute de textul incriminator.

Pentru considerentele arătate

urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București este fondat și va fi admis, iar recursul declarat de inculpat va

fi respins, urmând a se dispune potrivit dispozitivului acestei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

517/ A din 27 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul M.E.V.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 34 C.

pen. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv 5 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen. și un

an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen.

Majorează pedepsele aplicate

inculpatului: pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e)

C. pen., de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la un

an și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul M.E.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.E.V.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la 18 martie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.