ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3571/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5843/2002, reclamanții P.P.M., P.Șt.R. și P.N.O., în contradictoriu cu

Consiliul local al municipiului Brăila și Primarul municipiului Brăila, au

contestat Dispoziția nr. 3926 din 11 iunie 2002 a Primarului municipiului

Brăila și au solicitat, în baza Legii 10/2001, restituirea în natură a

imobilului situat în Brăila, str. I.L. Caragiale, iar în subsidiar, în situația

în care se va dovedi imposibilă restituirea în natură, au solicitat acordarea

de despăgubiri materiale.

Tribunalul Brăila, prin sentința

civilă nr. 375 din 15 octombrie 2002, a respins contestația.

Instanța de fond a reținut că

imobilul a intrat în posesia statului cu titlu, Decretul nr. 92/1950, iar

hotărârea Consiliului local nr. 85/2001, prin care imobilul s-a transmis în

administrarea Muzeului Brăila, a fost pronunțată în condiții legale, la 30 mai

2001, înainte ca moștenitorii imobilului să fi formulat notificare, aceasta

fiind făcută la 6 august 2001.

Tribunalul a reținut că o hotărâre a

consiliului local poate fi atacată numai în baza și procedura prevăzută de

Legea nr. 29/1990.

S-a apreciat că, în speță, sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

deoarece imobilul a găzduit și înainte de pronunțarea H.C.L.M. nr. 85/2001 și

după, activități de interes public, iar, începând cu 30 mai 2001 funcționează

Galeriile de Artă E.D., așa încât cererea de restituire în natură a fost corect

respinsă.

Referitor la cererea subsidiară,

tribunalul a reținut că nici sub acest aspect contestația nu este fondată,

deoarece deținătoarea imobilului s-a declarat de acord cu acordarea de măsuri

reparatorii prin însăși dispoziția contestată.

Reclamanții au declarat apel

împotriva acestei hotărâri.

Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia nr. 14/ A din 31 ianuarie 2003, a admis apelul, a schimbat

sentința și, rejudecând cauza, a admis acțiunea, a desființat dispoziția

primarului nr. 3926/2002 și a dispus restituirea imobilului către reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel, reținând aplicabilitatea art. 16 din Legea 10/2001 în forma

inițială, pe baza principiului neretroactivității legii, a apreciat că

restituirea în natură a imobilului este posibilă, hotărârea de guvern nr. 363

din 4 iunie 2002 neavând relevanță în cauză, deoarece a apărut după notificarea

reclamanților.

Pe de altă parte, a mai reținut că

hotărârea de guvern privind imobilul în litigiu, a avut în vedere H.C.L.M. nr.

105 din 30 iunie 1999 și nicidecum pe cea nr. 85/2001, invocată de primar în

dispoziția sa și prin care s-a atribuit în administrare Muzeului Brăila.

Împotriva deciziei, Consiliul local

municipal Brăila și Primarul municipiului Brăila au declarat recurs, susținând,

în esență, că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a actelor și

lucrărilor dosarului, precum și a actelor normative aplicabile în speță.

Astfel, se susține că imobilul a

cărui restituire în natură s-a solicitat face parte din domeniul public al

municipiului Brăila, conform H.G. nr. 363 din 4 iunie 2002, care exista în

momentul emiterii dispoziției primarului.

Recursul urmează a fi admis pentru

considerentele ce succed.

Într-adevăr, greșit reține instanța

de apel aplicabilitatea art. 16 din Legea 10/2001 în forma inițială și faptul

că imobilul situat în municipiul Brăila, str. I.L. Caragiale poate fi restituit

în natură, deoarece a fost preluat de stat fără titlu valabil, pentru că, având

destinația de locuință, nu cădea sub incidența naționalizării.

Tot greșit instanța de apel reține

faptul că H.G. nr. 363/2002 nu are relevanță în cauză, deoarece a apărut după

notificarea reclamanților, când, de fapt, aceasta a fost înregistrată la 6

august 2001.

Conform acestei hotărâri bunul face

parte din domeniul public al municipiului Brăila, conform hotărârii amintite,

fiind trecut în listele anexe.

Pe de altă parte, dispoziția

primarului nr. 3926 a fost emisă la 11 iunie 2002, deci ulterior apariției

actului normativ și nu așa cum greșit se reține în motivarea deciziei.

Imobilul în litigiu a intrat în

posesia statului cu titlu legal.

De remarcat că notificarea

reclamanților a fost înregistrată la 6 august 2001, iar H.C.L.M. nr. 85 a fost

dată la 30 mai 2001, nefiind atacată de aceștia.

Hotărârea instanței de fond reține în

mod corect îndeplinirea cerințelor art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001,

deoarece imobilul a găzduit activități de interes public atât înainte, cât și

după pronunțarea H.C.L.M. nr. 85/2001.

În ceea ce privește cererea formulată

în subsidiar pentru acordarea de măsuri reparatorii, se reține că deținătoarea

imobilului s-a declarat de acord cu aceasta, ea urmând a fi rezolvată potrivit

procedurii prevăzute de Legea 10/2001.

Față de considerentele de mai sus, se

impune admiterea recursului, modificarea deciziei criticate, respingerea

apelului reclamanților și menținerea sentinței tribunalului ca legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Brăila și Primarul

municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 14/ A din 31 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Galați, secția civilă.

Modifică decizia, în sensul că

respinge apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 375 din 15

octombrie 2002 a Tribunalului Brăila, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică

, astăzi 14 mai 2004.