ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3571/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5843/2002, reclamanții P.P.M., P.Șt.R. și P.N.O., în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Brăila și Primarul municipiului Brăila, au contestat Dispoziția nr. 3926 din 11 iunie 2002 a Primarului municipiului Brăila și au solicitat, în baza Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, str. I.L. Caragiale, iar în subsidiar, în situația în care se va dovedi imposibilă restituirea în natură, au solicitat acordarea de despăgubiri materiale. Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 375 din 15 octombrie 2002, a respins contestația.

Instanța de fond a reținut că imobilul a intrat în posesia statului cu titlu, Decretul nr. 92/1950, iar hotărârea Consiliului local nr. 85/2001, prin care imobilul s-a transmis în administrarea Muzeului Brăila, a fost pronunțată în condiții legale, la 30 mai 2001, înainte ca moștenitorii imobilului să fi formulat notificare, aceasta fiind făcută la 6 august 2001. Tribunalul a reținut că o hotărâre a consiliului local poate fi atacată numai în baza și procedura prevăzută de Legea nr. 29/1990. S-a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul a găzduit și înainte de pronunțarea H.C.L.M. nr. 85/2001 și după, activități de interes public, iar, începând cu 30 mai 2001 funcționează Galeriile de Artă E.D., așa încât cererea de restituire în natură a fost corect respinsă.

Referitor la cererea subsidiară, tribunalul a reținut că nici sub acest aspect contestația nu este fondată, deoarece deținătoarea imobilului s-a declarat de acord cu acordarea de măsuri reparatorii prin însăși dispoziția contestată. Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 14/ A din 31 ianuarie 2003, a admis apelul, a schimbat sentința și, rejudecând cauza, a admis acțiunea, a desființat dispoziția primarului nr. 3926/2002 și a dispus restituirea imobilului către reclamanți. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel, reținând aplicabilitatea art. 16 din Legea 10/2001 în forma inițială, pe baza principiului neretroactivității legii, a apreciat că restituirea în natură a imobilului este posibilă, hotărârea de guvern nr. 363 din 4 iunie 2002 neavând relevanță în cauză, deoarece a apărut după notificarea reclamanților.

Pe de altă parte, a mai reținut că hotărârea de guvern privind imobilul în litigiu, a avut în vedere H.C.L.M. nr. 105 din 30 iunie 1999 și nicidecum pe cea nr. 85/2001, invocată de primar în dispoziția sa și prin care s-a atribuit în administrare Muzeului Brăila. Împotriva deciziei, Consiliul local municipal Brăila și Primarul municipiului Brăila au declarat recurs, susținând, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a actelor normative aplicabile în speță. Astfel, se susține că imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat face parte din domeniul public al municipiului Brăila, conform H.G. nr. 363 din 4 iunie 2002, care exista în momentul emiterii dispoziției primarului.

Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce succed. Într-adevăr, greșit reține instanța de apel aplicabilitatea art. 16 din Legea 10/2001 în forma inițială și faptul că imobilul situat în municipiul Brăila, str. I.L. Caragiale poate fi restituit în natură, deoarece a fost preluat de stat fără titlu valabil, pentru că, având destinația de locuință, nu cădea sub incidența naționalizării. Tot greșit instanța de apel reține faptul că H.G. nr. 363/2002 nu are relevanță în cauză, deoarece a apărut după notificarea reclamanților, când, de fapt, aceasta a fost înregistrată la 6 august 2001. Conform acestei hotărâri bunul face parte din domeniul public al municipiului Brăila, conform hotărârii amintite, fiind trecut în listele anexe.

Pe de altă parte, dispoziția primarului nr. 3926 a fost emisă la 11 iunie 2002, deci ulterior apariției actului normativ și nu așa cum greșit se reține în motivarea deciziei. Imobilul în litigiu a intrat în posesia statului cu titlu legal. De remarcat că notificarea reclamanților a fost înregistrată la 6 august 2001, iar H.C.L.M. nr. 85 a fost dată la 30 mai 2001, nefiind atacată de aceștia. Hotărârea instanței de fond reține în mod corect îndeplinirea cerințelor art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, deoarece imobilul a găzduit activități de interes public atât înainte, cât și după pronunțarea H.C.L.M. nr. 85/2001. În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar pentru acordarea de măsuri reparatorii, se reține că deținătoarea imobilului s-a declarat de acord cu aceasta, ea urmând a fi rezolvată potrivit procedurii prevăzute de Legea 10/2001.

Față de considerentele de mai sus, se impune admiterea recursului, modificarea deciziei criticate, respingerea apelului reclamanților și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Brăila și Primarul municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 14/ A din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică decizia, în sensul că respinge apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 375 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Brăila, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică , astăzi 14 mai 2004.