ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5954/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 septembrie 2002 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții M.I. și G.N. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Brăila, anularea dispoziției nr. 5790 din 20 august 2002 emisă de aceasta, prin care se propune acordarea unor despăgubiri pentru imobilul din Brăila, format din teren 966,75 mp și două corpuri de clădiri, solicitând restituirea acestuia în natură, conform Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 435 din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a admis contestația, a anulat dispoziția primarului și a dispus restituirea în natură, reținând în esență că imobilul a fost preluat fără titlu de stat și ca atare a fost greșit inclus în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia civilă nr. 39 din 13 martie 2003 a Curții de Apel Galați care, schimbând soluția instanței de fond, a respins ca nefondată contestația. A reținut instanța de apel că imobilul a trecut în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 176/1948, servind, la data preluării pentru funcționarea Gimnaziului Ortodox de fete al Societății ortodoxe a femeilor române, iar în prezent este ocupat de Liceul de artă Haricleea Darclee din Brăila. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, care au invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține astfel că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor care demonstrau starea de degradare în care se găsea imobilul, acesta fiind în 1948 impropriu destinației pe care se pretinde că o avea; ca atare, a fost preluat fără titlu, fostul proprietar și-a păstrat această calitate conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; oricum nu se putea expropria decât clădirea, care și astăzi este folosită doar parțial ca liceu, nu și terenul. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. să fie respins, având în vedere următoarele considerente: În calitate de succesori ai defunctului G.V., care în 1941 cumpărase de la Arhiepiscopia Romano-Catolică imobilul, reclamanții au notificat, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria Brăila, solicitând restituirea în natură.

Prin dispoziția nr. 5790 din 20 august 2002, primarul, invocând art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, propunând petenților acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, în funcție de opțiunea acestora, exprimată conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege. Motivarea acestei dispoziții, ca și a deciziei instanței de apel, care a menținut-o, a fost aceea că imobilul este ocupat de o unitate bugetară de învățământ, și anume Liceul H. Darclee, ca atare, conform art. 16 alin. (1) teza finală, foștii proprietari sau moștenitorii lor au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Soluția este legală. Toate probele administrate dovedesc că atât la data preluării de către stat, cât și în prezent, imobilul pretins a fost folosit în interesul învățământului, fiind inclus de altfel, încă din 2001 în domeniul public al Consiliul local Brăila, aprobat prin H.G.

nr. 363/2002. Susținerea recurenților privind starea degradată a imobilului nu își găsește suport probator în cauză, față de procesul-verbal din 27 noiembrie 1949 din care rezultă că acesta se găsea într-o stare mediocră, în prezent fiind în curs de execuție lucrări fundamentare de refacere a imobilului din fondurile pârâtei. În raport cu destinația imobilului, liceu de artă, nu poate fi primită cererea de restituire parțială, întrucât atât construcția, cât și terenul urmează același regim, utilitatea publică regăsindu-se asupra imobilului în ansamblu. Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.I. și G.N. împotriva deciziei civile nr. 39 A din 13 martie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.