ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2265/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 12 martie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul L.C. a fost condamnat la 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2001, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească statului 4.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Prima instanță a reținut că L.I., cunoscut pe raza comunei, ca un alcoolic cronic, cu un comportament violent, locuia împreună cu fiul său, inculpatul L.C. și concubina acestuia Z.M. În ziua de 13 octombrie 2001, profitând de absența fiului său de la domiciliu, i-a sustras acestuia un sac cu făină și l-a vândut în sat unui cetățean, pe băuturi alcoolice. Revenind la domiciliu și constatând că, din cămară lipsea un sac cu făină, inculpatul l-a întrebat pe tatăl său despre situația sacului, iar acesta a recunoscut sustragerea și vinderea sacului, pe băuturi alcoolice. Urmare acestui fapt, s-a ivit un conflict, în timpul căruia inculpatul l-a lovit pe tatăl său cu pumnii și picioarele, provocându-i multiple leziuni corporale.

Din cauza loviturilor primite, victima a căzut și lovindu-se cu capul de ciment, a rămas în stare de inconștiență. După aceea, inculpatul a legat victima cu o sârmă de picioare și a târât-o prin curte, apoi a lăsat-o afară peste noapte, legată cu sârma respectivă. În dimineața zilei de 14 octombrie 2001, s-a constatat că victima decedase. Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de autopsie, completate cu avizul Comisiei de Control și Avizare al Institutului de Medicină Legală Craiova, moartea victimei L.I. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic, consecința traumatismului abdominal cu hematom mezenteric. Sentința sus-menționată a rămas definitivă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, conform deciziei penale nr. 204 din 16 mai 2002 a Curții de Apel Craiova.

Împotriva ambelor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe cazul, prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7 C. proc. pen., susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, în sensul că nu s-a făcut aplicarea art. 176 lit. a) C. pen., deși omorul a fost săvârșit cu cruzime. Se mai susține că instanța trebuia să rețină simultan și prevederile circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen. Recursul în anulare este nefondat. Pentru a se putea reține infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 lit. a) C. pen., omor săvârșit prin cruzimi, este necesar să se constate că inculpatul a urmărit să provoace victimei, prin cruzimi, o moarte lentă, folosind în acest scop procedee menite să cauzeze victimei suferințe chinuitoare, prelungite.

În cauză, așa cum corect au reținut instanțele de judecată, ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat victima s-a dezechilibrat, a căzut, lovindu-se de ciment și și-a pierdut cunoștința. Nu și-a mai revenit în timpul când a fost târâtă de inculpat și nici ulterior, decedând pe locul unde fusese abandonată de inculpat. În aceste condiții, suferințele victimei au fost inevitabile și subsecvente acțiunii de ucidere săvârșite de inculpat, iar nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, prelungite în timp, care sunt de esența agravantei menționate. Totodată, mai este de reținut, sub acest aspect, și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut că ar fi violent și cu manifestări de cruzime, iar fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă în împrejurările deosebite arătate mai sus.

Așadar, încadrarea juridică dată faptei de către cele două instanțe este corectă. În ceea ce privește critica referitoare la neaplicarea circumstanței agravantei, prevăzută în art. 75 lit. b) C. pen., săvârșirea de infracțiuni prin cruzime, prin violențe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace ce prezintă pericol public, și aceasta este nefondată. Prevederile acestui text de lege sunt aplicabile doar în cazul acelor infracțiuni pentru care în partea specială a Codului penal, nu se prevede o circumstanță agravantă cu conținut asemănător în art. 175 și art. 176 C. pen., căci altfel infractorul ar suporta două agravări a pedepsei pentru același temei. Ca urmare, nu se poate reține concomitent această agravantă cu infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., dar și cu infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.

(asupra soțului sau unei rude apropiate). În cauză, nereținându-se infracțiunea de omor prin cruzimi, nu se poate face aplicarea art. 176 lit. a) C. pen. De asemenea, nu se poate face concomitent aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., cu infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., deoarece agravanta este inclusă în acest din urmă text de lege. Criticile fiind nefondate, recursul în anulare urmează a se respinge ca atare. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 47 din 12 martie 2002 a Tribunalului Olt și deciziei penale nr. 204 din 16 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul L.C. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.