ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 54/F/CA din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, reclamantul F.G. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al județului Brașov, anularea Ordinului nr. 01661 din 10 noiembrie 1999, emis de Inspectoratul General al Poliției, pentru trecerea sa în rezervă, pentru abateri disciplinare, reintegrarea în funcția avută și acordarea unor despăgubiri bănești, echivalente cu drepturile bănești de care a fost lipsit de la data de 10 noiembrie 1999, până la reintegrarea efectivă. În motivarea acțiunii s-a arătat că faptele care au stat la baza emiterii ordinului, nu au fost comise.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 174/F din 15 iulie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul F.G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Brașov. În motivarea soluției s-a reținut că, deși reclamantul a susținut că fapta pentru care a fost sancționat, nu există, nu a reușit să facă această dovadă, probele administrate în cauză confirmând încălcarea de către reclamant, a dispozițiilor legale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență că abaterea comisă nu justifică sancțiunea aspră care i-a fost aplicată; că Parchetul Militar Brașov, sesizat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 289 C. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale și că ordinul de trecere a sa în rezervă nu i-a fost comunicat.

Verificând cauza în funcție de recursul declarat, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Referatul întocmit cu prilejul cercetării prealabile a abaterilor comise, declarațiile persoanelor audiate și verificările făcute la evidența populației, confirmă încălcarea de către reclamant, a dispozițiilor Legii nr. 105/1996, Legii nr. 114/1996 și Ordinului ministrului de interne nr. 1900/2981. Propunerea de sancționare disciplinară, cu trecerea în rezervă a reclamantului, a fost făcută de Consiliul de Disciplină, în temeiul Regulamentului nr. 754 din 22 aprilie 1998, sancțiunea fiind prevăzută în art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare și aplicată cu respectarea procedurii legale.

Se reține că din angajamentul semnat de reclamant la 25 noiembrie 1999 rezultă că acesta a luat cunoștință de Ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 01661/1999, privind trecerea sa în rezervă. Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.G. împotriva sentinței nr. 174/F din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2004.