ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2476/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la nr. 4259, la data de 7 iunie 1999, la Tribunalul Constanța, secția comercială, Ș.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Gh.H. și SC S.A. SRL Constanța, revizuirea sentinței nr. 822 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Constanța, secția comercială, în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale. În motivarea cererii se arată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 822/1997, a admis acțiunea reclamantului Gh.H. și a dispus excluderea pârâtei Ș.Gh., având calitate de asociat, din SC S.A.U. SRL . De asemenea, a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta Ș.Gh.

Sentința nr. 822/1997 a Tribunalului Constanța este irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului, prin decizia nr. 189 din 26 martie 1998 a Curții de Apel Constanța, și a recursului, prin decizia nr. 959 din 10 martie 1999 a Curții Supreme de Justiție. După pronunțarea acestor hotărâri a intrat în posesia adresei nr. 10594 din 4 iunie 1999, emisă de B.X. SA, sucursala Constanța, din care reiese că banca a acordat creditul de 50.000.000 lei SC S.A.U. SRL, prin administratorul societății Ș.Gh. Cu actul respectiv face dovada că a respectat obligațiile asumate, iar actul întrunește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. După un prim ciclu de judecată, Tribunalul Constanța, secția comercială, rejudecând cauza, prin sentința nr. 2572 din 20 octombrie 2000, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 și 2 C. proc.

civ. De asemenea, a respins, ca nefondată, și cererea de revizuire. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea plângerii penale, formulate de către revizuientă față de fostul asociat. În cauză nu sunt întrunite condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât litigiul dintre părți, cu privire la vânzarea acțiunilor, nu are relevanță față de cererea de revizuire, respectiv, de temeiul de revizuire invocat. Formularea și înregistrarea unei plângeri penale nu echivalează cu apariția indicilor unei infracțiuni, așa cum prevede art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Cu privire la cererea de revizuire. Adresa nr. 10594 emisă la data de 4 iunie 1999 de către fosta B.X.

SA, sucursala Constanța, nu poate constitui un înscris reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi administrat la soluționarea acțiunii. Un asemenea act, care privește raporturile contractuale ale societății cu unitatea bancară, iar nu aspecte legate de raporturile societare, putea fi supus instanței de fond, în vederea analizării lui. Revizuienta a declarat apel împotriva sentinței nr. 2572/2000 a Tribunalului Constanța, invocând că, după data pronunțării sentinței nr. 822/1997, a intrat în posesia a două acte noi, și anume, adresa nr. 10599/1999 emisă de B.X. și nr. 321/P/1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. Precizează că, prin adresa nr. 321/P/1990, i se făcea cunoscut că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.

Prin cele două acte se infirmă starea de fapt pe care se întemeiază instanța de fond, atunci când admite cererea de excludere din societate a asociatului Ș.Gh. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 180 din 12 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul revizuientei împotriva sentinței nr. 2572/2000 a Tribunalului Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Actele invocate de revizuientă nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât au fost emise după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere și nu sunt determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, ar fi influențat soluția pronunțată.

Aceste înscrisuri sunt de natură a fi asimilate unui început de dovadă scrisă, iar acceptarea lor presupune completarea cu alte probe. Revizuienta nu a probat că nu ar fi avut cunoștință de aceste acte și că au fost reținute de partea potrivnică. Împotriva deciziei nr. 180/2001 a instanței de apel a declarat recurs revizuienta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 11 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, următoarele: Cele două înscrisuri fac dovada unei împrejurări esențiale pentru soluționarea cererii de excludere din societate, întrucât temeiul excluderii a fost modul de utilizarea creditului. Ele sunt acte noi, în sensul practicii judiciare.

Aceste acte nu au putut fi prezentate cu ocazia judecării cererii, datorită unei împrejurări mai presus de voința revizuientei. Astfel, cercetările penale nu erau finalizate la data soluționării cererii de excludere din societate. Actele fiind emise după pronunțarea sentinței nr. 822/1997, nu putea susține și proba că au fost reținute de Gh.H. Dacă actele ar fi existat la data judecării cererii de excludere din societate, ar fi infirmat ceea ce eronat, s-a reținut de instanță că a folosit creditul bancar contrar destinației contractuale. Instanța de apel a apreciat greșit actele invocate, căci ele demonstrează lipsa oricărui temei în justificarea excluderii din societate a revizuientului. Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței se putea cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Sub acest aspect, adresele nr. 10594 din 4 iunie 1999 a B.X. și nr. 321/P/1998 din 13 mai 1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța (dosar nr. 1475/1999 a Tribunalului Constanța) nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, așa cum arată și revizuienta, înscrisurile au fost emise după pronunțarea sentinței nr. 822 din 5 iulie 1997 a Tribunalului Constanța și nu au fost reținute de intimatul Gh.H.

și, ca atare, nu puteau fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii de către tribunal. Susținerea revizuientei că nu a putut prezenta actele cu ocazia judecării cererii de excludere din societate, datorită unei împrejurări mai presus de voința ei, nu corespunde realității, deoarece B.X. SA, cu adresa nr. 25889 din 9 decembrie 1996, îi făcea cunoscut că Gh.H. a sesizat banca, la data de 25 noiembrie 1996, că nu a respectat destinația creditului acordat SC S.A.U. SRL și îi cerea să depună documentația care face dovada utilizării creditului potrivit convenției de credit. De asemenea, anterior adresei băncii, și anume, la data de 3 octombrie 1996, Gh.H. formulase cererea de excludere din SC S.A.U.

SRL, pe motiv că a folosit creditul în alt scop. În aceste condiții, revizuienta putea și avea motive să solicite băncii să îi comunice rezultatul analizei băncii în legătură cu utilizarea creditului acordat SC S.A.U. SRL. Dacă se mai are în vedere și perioada mare de timp în care s-a judecat cererea de excludere din societate, se constată că nu este o împrejurare mai presus de voința revizuientei, care să o împiedice să solicite băncii rezultatul analizei respective, ci de pasivitatea acesteia. În contextul arătat, curtea reține că este irelevantă adresa parchetului în soluționarea cererii de revizuire. Față de cele arătate, se constată că decizia instanței de apel este temeinică și legală și, în consecință, nefiind îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., se va respinge recursul, fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuientul Ș.Gh. împotriva deciziei nr. 180 din 12 martie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 mai 2003.