ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2476/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la nr. 4259,

la data de 7 iunie 1999, la Tribunalul Constanța, secția comercială, Ș.Gh. a

solicitat, în contradictoriu cu intimații Gh.H. și SC S.A. SRL Constanța,

revizuirea sentinței nr. 822 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Constanța, secția

comercială, în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii

reconvenționale.

În motivarea cererii se arată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 822/1997, a

admis acțiunea reclamantului Gh.H. și a dispus excluderea pârâtei Ș.Gh., având

calitate de asociat, din SC S.A.U. SRL . De asemenea, a respins, ca nefondată,

cererea reconvențională formulată de pârâta Ș.Gh.

Sentința nr. 822/1997 a Tribunalului Constanța este

irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului, prin decizia nr. 189 din 26

martie 1998 a Curții de Apel Constanța, și a recursului, prin decizia nr. 959

din 10 martie 1999 a Curții Supreme de Justiție.

După pronunțarea acestor hotărâri a intrat în posesia

adresei nr. 10594 din 4 iunie 1999, emisă de B.X. SA, sucursala Constanța, din

care reiese că banca a acordat creditul de 50.000.000 lei SC S.A.U. SRL, prin

administratorul societății Ș.Gh.

Cu actul respectiv face dovada că a respectat

obligațiile asumate, iar actul întrunește condițiile de admisibilitate a

cererii de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

După un prim ciclu de judecată, Tribunalul Constanța,

secția comercială, rejudecând cauza, prin sentința nr. 2572 din 20 octombrie

2000, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 244

pct. 1 și 2 C. proc. civ. De asemenea, a respins, ca nefondată, și cererea de

revizuire.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

următoarele:

Cu privire la cererea de suspendare a judecării

cauzei până la soluționarea plângerii penale, formulate de către revizuientă

față de fostul asociat.

În cauză nu sunt întrunite condițiile art. 244 pct. 1

C. proc. civ., întrucât litigiul dintre părți, cu privire la vânzarea

acțiunilor, nu are relevanță față de cererea de revizuire, respectiv, de

temeiul de revizuire invocat.

Formularea și înregistrarea unei plângeri penale nu

echivalează cu apariția indicilor unei infracțiuni, așa cum prevede art. 244

pct. 2 C. proc. civ.

Cu privire la cererea de revizuire.

Adresa nr. 10594 emisă la data de 4 iunie 1999 de

către fosta B.X. SA, sucursala Constanța, nu poate constitui un înscris reținut

de partea potrivnică sau care nu a putut fi administrat la soluționarea

acțiunii.

Un asemenea act, care privește raporturile

contractuale ale societății cu unitatea bancară, iar nu aspecte legate de

raporturile societare, putea fi supus instanței de fond, în vederea analizării

lui.

Revizuienta a declarat apel împotriva sentinței nr.

2572/2000 a Tribunalului Constanța, invocând că, după data pronunțării

sentinței nr. 822/1997, a intrat în posesia a două acte noi, și anume, adresa

nr. 10599/1999 emisă de B.X. și nr. 321/P/1999 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Constanța. Precizează că, prin adresa nr. 321/P/1990, i se făcea

cunoscut că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea

prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990. Prin cele două acte se

infirmă starea de fapt pe care se întemeiază instanța de fond, atunci când

admite cererea de excludere din societate a asociatului Ș.Gh.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin

decizia nr. 180 din 12 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul revizuientei

împotriva sentinței nr. 2572/2000 a Tribunalului Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut

următoarele:

Actele invocate de revizuientă nu îndeplinesc

condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât au fost emise după

pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere și nu sunt determinante, în

sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, ar

fi influențat soluția pronunțată. Aceste înscrisuri sunt de natură a fi

asimilate unui început de dovadă scrisă, iar acceptarea lor presupune

completarea cu alte probe.

Revizuienta nu a probat că nu ar fi avut cunoștință

de aceste acte și că au fost reținute de partea potrivnică.

Împotriva deciziei nr. 180/2001 a instanței de apel a

declarat recurs revizuienta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și

pct. 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în

esență, următoarele:

Cele două înscrisuri fac dovada unei împrejurări

esențiale pentru soluționarea cererii de excludere din societate, întrucât

temeiul excluderii a fost modul de utilizarea creditului. Ele sunt acte noi, în

sensul practicii judiciare.

Aceste acte nu au putut fi prezentate cu ocazia

judecării cererii, datorită unei împrejurări mai presus de voința revizuientei.

Astfel, cercetările penale nu erau finalizate la data soluționării cererii de

excludere din societate.

Actele fiind emise după pronunțarea sentinței nr.

822/1997, nu putea susține și proba că au fost reținute de Gh.H.

Dacă actele ar fi existat la data judecării cererii

de excludere din societate, ar fi infirmat ceea ce eronat, s-a reținut de

instanță că a folosit creditul bancar contrar destinației contractuale.

Instanța de apel a apreciat greșit actele invocate,

căci ele demonstrează lipsa oricărui temei în justificarea excluderii din

societate a revizuientului.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., revizuirea sentinței se putea cere dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Sub acest aspect, adresele nr. 10594 din 4 iunie 1999

a B.X. și nr. 321/P/1998 din 13 mai 1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Constanța (dosar nr. 1475/1999 a Tribunalului Constanța) nu îndeplinesc

condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, așa cum arată și revizuienta, înscrisurile au

fost emise după pronunțarea sentinței nr. 822 din 5 iulie 1997 a Tribunalului

Constanța și nu au fost reținute de intimatul Gh.H. și, ca atare, nu puteau fi

avute în vedere la pronunțarea hotărârii de către tribunal.

Susținerea revizuientei că nu a putut prezenta actele

cu ocazia judecării cererii de excludere din societate, datorită unei

împrejurări mai presus de voința ei, nu corespunde realității, deoarece B.X.

SA, cu adresa nr. 25889 din 9 decembrie 1996, îi făcea cunoscut că Gh.H. a

sesizat banca, la data de 25 noiembrie 1996, că nu a respectat destinația

creditului acordat SC S.A.U. SRL și îi cerea să depună documentația care face

dovada utilizării creditului potrivit convenției de credit. De asemenea,

anterior adresei băncii, și anume, la data de 3 octombrie 1996, Gh.H. formulase

cererea de excludere din SC S.A.U. SRL, pe motiv că a folosit creditul în alt

scop. În aceste condiții, revizuienta putea și avea motive să solicite băncii

să îi comunice rezultatul analizei băncii în legătură cu utilizarea creditului

acordat SC S.A.U. SRL. Dacă se mai are în vedere și perioada mare de timp în

care s-a judecat cererea de excludere din societate, se constată că nu este o

împrejurare mai presus de voința revizuientei, care să o împiedice să solicite

băncii rezultatul analizei respective, ci de pasivitatea acesteia.

În contextul arătat, curtea reține că este irelevantă

adresa parchetului în soluționarea cererii de revizuire.

Față de cele arătate, se constată că decizia

instanței de apel este temeinică și legală și, în consecință, nefiind

îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va respinge recursul,

fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuientul Ș.Gh. împotriva

deciziei nr. 180 din 12 martie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 mai 2003.