Decizia nr. 2711/2004 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 107/2001 — recurs

Obiectul cauzei a. Creditoarea S.C. R. SRL a reclamant executarea silită a sentinței civile nr. 197/1998, irevocabilă prin decizia nr. 280 R/1999, formându-se dosarul execuționale nr. 168/E/2001 și dosarul nr. 317/E/2001 al Judecătoriei sectorului 5 București. La data de 11 iunie 2001 debitoarea S.C. B.A. SRL a introdus contestație la executarea silită pornită de S.C. R. SRL, iar, la 10 septembrie 2001 S.C. C. S.A. a introdus cerere de intervenție în interesul intimatei creditoare. b. Motivele contestației la executare constau în: - invocarea pornirii executării și - imposibilitatea obiectivă și legală de executare în natură a obligației principale, ceea ce atrage și exonerarea de plata daunelor cominatorii. 1.

Hotărârile pronunțate a. Prin încheierea din 25 iulie 2001 Judecătoria Timișoara a suspendat executarea silită în dosarul nr. 168/E/2001 până la soluționarea contestației la executare. b. Prin sentința civilă nr. 14410 din 10 septembrie 2001 aceeași instanță a anulat formele de executare silită din dosarul nr. 168/E/2001 și a respins cererea de intervenție accesorie, întrucât contestatoarea nu mai era în măsură să execute obligația principală. c. Prin decizia civilă nr. 1795/R din 28 noiembrie 2001, irevocabilă, a fost casată sentința și încheierea din 18 septembrie 2001, de îndreptare, fiind respinsă contestația la executare întrucât nu poate fi un motiv de imposibilitatea executării în natură a obligației principale rezilierea judecătorească definitivă a contractelor de antrepriză dintre S.C. R. S.A. și S.C. A., nefiind finalizat obiectivul de investiție, iar executorul judecătoresc a calculat daunele cominatorii conform art. 371 2 C. proc. civ. 2. Motivele din recursul în anulare 2.1. Titlul executoriu, sentința civilă 197/1998, constă într-o ordonanță președințială irevocabilă prin care debitoarea a fost obligată să-i permită creditoarei S.C. R. accesul, prin demontarea sistemelor de închidere a spațiului destinat sucursalei A. Timișoara, cu daune de un milion de lei pe zi de întârziere. 2.2. În speță erau aplicabile dispozițiile art. 580 2 C. proc. civ., întrucât nu era „cazul unei obligații cu caracter personal (ca de exemplu în cazul artistului) nu se putea recurge la măsuri de constrângere directă (daune cominatorii), ci se aplica procedura din textul citat. De altfel, la 5 iulie 2001 executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal în care se atestă că „deși S.C. R. a predat cheile imobilului în litigiu, a insistat, totuși, în plata daunelor cominatorii”, așa încât rezultă clar că acest creditor nu a cerut executarea în natură a obligației principale, ci, obiect a celei subsidiare – de plata daunelor cominatorii. În sfârșit, la data înregistrării cererii de executare silită, debitoarea se afla în imposibilitate de a executa obligația principală, întrucât „predase imobilul în discuție beneficiarului A. (procesul verbal de recepție din 2 octombrie 2000), iar creditoarea S.C. R. a fost evacuată judecătorește (sentința civilă 1664 din 24 octombrie 2000, irevocabilă) din spațiul la care se referă titlul executoriu.

Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, a se casa decizia nr. 1795 R din 25 noiembrie 2001, irevocabilă, a Tribunalului Timiș și a se respinge recursul S.C. R. SRL ca nefondat. 3.1. Obligația principală a contestatoarei, instituită prin titlul executoriu, sentința civilă nr. 197/1998, irevocabilă prin decizia nr. 280 R/1999, constă într-o obligație de a face având ca obiect asigurarea accesului intimatei S.C. R. în incinta imobilului în execuție al cărui beneficiar (proprietar) era S.C. A. SRL. În baza acestui titlu executoriu S.C. R. a formulat, mult mai târziu cereri de executare silită, deși temeiul juridic a fost dispozițiile art. 581 C. proc. civ.: - la 13 noiembrie 2000, în dosarul nr. 3436/Ex./2000 la Timișoara, - la 2 iulie 2001 în dosarul nr. 168/Ex./2001 (poprire 5.000.000 lei), - la 9 iulie 2001 în dosarul nr. 107/2001 la București (poprire 5,1 miliarde lei daune cominatorii), toate vizând executarea obligației subsidiare, de plata daunelor cominatorii. 3.2. La data de 2 octombrie 2000 S.C. R., constructorul imobilului în litigiu, l-a predat beneficiarului S.C. A. prin procesul verbal de recepție, iar, prin sentința civilă nr. 1664 din 24 octombrie 2000 (irevocabilă prin decizia nr. 481 A din 26 februarie 2001), la cererea A. s-a dispus evacuarea intimatei S.C. R. din spațiul care face obiectul titlului executoriu de față. 3.3. Așadar, creditoarea intimată S.C. R. SRL cunoștea că, ulterior emiterii titlului executoriu și înainte de începerea executării silite, obligația principală nu mai putea fi executată, în mod obiectiv, de către debitoarea contestatoare. Deși, la 2 octombrie 2000 S.C. R. SRL a predat bunul beneficiarului A., ulterior, cum s-a relevat, a declanșat executarea silită numai pentru daunele cominatorii, în baza aceluiași titlu executoriu care, conform art. 581 C. proc. civ., a fost emisă în 1998 și este dat cu execuție provizorie. Considerentele instanței de recurs sunt, prin urmare, vădit contrare legii, încălcând dispozițiile din art. 1075 – 1077 C. civ. și pe cele din art. 580 2 C. proc. civ., contractul de legalitate a executării silite fiind corect efectuat de prima instanță. 3.

Obligația de a face instituită prin titlul executării a avut, pe de o parte, un caracter provizoriu, izvorât din cererea reclamantei creditoare și din dispozițiile art. 581 C. proc. civ., iar, pe de altă parte ea nu are caracter intuitu personae, fiind susceptibilă de executare după distincțiile făcute prin art. 580 2 C. proc. civ. Textul prevede că: „dacă debitorul refuză să îndeplinească obligația de af ace cuprinsă în titlul executării, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat în instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului”. Creditoarea S.C. R. nu a utilizat această procedură și nici nu a cerut executarea, de îndată, ca măsură provizorie, a titlului până la 2 octombrie 2000 când a predat imobilul beneficiarului, dată de la care debitoarea S.C. B.A. SRL și -a pierdut calitatea procesuală pasivă, iar raporturile juridice între R. și A. au încetat. Așadar, creditoarea nu a cerut executarea obligației principale, iar, ulterior a declanșat executarea silită numai pentru daunele cominatorii, deși cunoștea că obiectul obligației principale nu mai putea fi executat, ea însăși predând bunul și fiind, apoi, evacuată judecătorește din incinta acestuia. 3.

Este de principiu că daunele cominatorii se datorează până la executarea obligației principale, fiind deci, numai un mijloc de constrângere a debitorului în acest scop și, totodată, de asigurare a executării în natură a acestei obligații. Ele nu pot fi acordate când executarea în natură a obligației nu mai este posibilă ori când creditorul nu a cerut executarea în natură a acesteia. De aceea, creditorul nu poate trece la executarea silită a obligației subsidiare și accesorie celei principale, având ca obiect plata daunelor cominatorii, astfel că instanța de recurs a săvârșit o încălcare esențială a legii, fiind îndeplinite condițiile din art. 330 pct. 2 C. proc. civ.