ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr. 225 din 29 iunie 2001, a condamnat pe inculpata P.I. după cum urmează: - la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., fiind anulate 11 file C.E.C. emise de inculpată la 20 martie și 9 octombrie 1998 către S.C. L. SRL Company Timișoara, față de care a fost obligată la 20.000.000 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală; - la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., fiind anulate biletele la ordin emise către S.C.

O.P. SRL Crișana, față de care a fost obligată la despăgubiri civile în valoare de 22.486.000 lei, plus dobânda legală. În temeiul art. 334 C. proc. pen., cu referire la O.U.G.

nr. 207/2000, s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile prevăzute în rechizitoriu la pct. 3 - 13 dintr-o singură faptă, formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) și (3); art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) și art. 215 alin. (1), (2) și (4), cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod și s-a dispus condamnarea inculpatei astfel: - la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., fiind anulate biletele la ordin emise de inculpată către S.C.

T. S.R.L. Suceava, aceasta fiind obligată la 22.000.000 lei, plus dobânda legală, către această societate; - la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă S.C. M. SA București față de care a fost obligată la despăgubiri civile în sumă de 87.000.311 lei, plus dobânda legală, anulându-se 40 file C.E.C. emise de inculpată; - la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. T. SRL Dâmbovița față de care a fost obligată la 136.671.186 lei, plus dobânda legală, aferentă, fiind anulate o filă C.E.C.

și biletele la ordin emise de inculpată către această societate în perioada 1 septembrie – 1 noiembrie 1998; - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. A. SA Găiești, inculpata fiind obligată la despăgubiri civile în valoare de 220.282.562 lei, plus dobânda legală, dispunându-se și anularea filelor C.E.C. emise de inculpată către această societate; - la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prejudiciul în valoare de 50.000.000 lei fiind recuperat de S.C.

E.I. SRL București; - la pedeapsa de un an și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. A.P. SRL Piatra Neamț față de care a fost obligată la 126.800.844 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală, fiind anulate filele C.E.C. și biletele la ordin emise către această societate; - la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind SC V.I. SRL București, față de care a fost obligată la 311.217.000 lei, plus dobânda legală, fiind anulate 7 file C.E.C. și 30 bilete la ordin emise către această societate; - la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind SC F.P.

Pitești, față de care a fost obligată la 2.000.000 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, fiind anulată fila C.E.C. emisă de inculpată către această societate la data de 9 octombrie 1998; - la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. U.C. S.A. Pitești față de care a fost obligată la despăgubiri civile în valoare de 14.552.269 lei, plus dobânda legală, fiind anulate filele C.E.C. și biletele la ordin emise către această societate; - la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prejudiciul cauzat S.C.

C.C.D. Grup SA București fiind de 118.927.429 lei; - la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. M. SA Câmpulung Muscel față de care a fost obligată la 17.969.380 lei, plus dobânda legală, anulându-se 12 bilete la ordin emise către această societate. În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de un an închisoare și a fost obligată la 377.191.626 lei către bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82, atrăgându-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 din același cod. Prin aceeași sentință, inculpata a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpata, în calitate de administrator la SC A.C.I.

SRL Târgoviște, în baza unor hotărâri infracționale distincte și profitând de încrederea partenerilor de afaceri, a indus și menținut în eroare reprezentanții a 13 societăți comerciale de la care a achiziționat în baza unor contracte, mobilă, aparatură de uz casnic, frigidere, congelatoare și alte bunuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin și file C.E.C., deși cunoștea că în contul societății nu exista provizia necesară decontării instrumentelor de plată, cauzând un prejudiciu total în sumă de 1.189.243.732 lei, faptele fiind săvârșite în perioada martie 1998 – iunie 1999. De asemenea, s-a reținut că, în perioada martie 1998 – septembrie 1999, inculpata nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății A.C.I.

SRL Târgoviște, precum și în documentele contabile ale S.C. V.C. SRL Pucioasa, la care avea calitatea de administrator, ca venituri, un stoc de marfă în sumă de 517.941.742 lei, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și T.V.A. în valoare de 196.042.249 lei. A mai reținut că, în adevăr, inculpata a ridicat de la SC A.C.I. SRL Târgoviște avansuri de trezorerie în valoare de 682.452.342 lei, precum și suma de 307.999.312 lei, încasată și înregistrată ca avansuri de trezorerie la SC V.C.I. SRL Pucioasa, pe care le-a folosit în interes personal, dar a considerat că folosirea acestor credite nu s-a făcut cu rea credință în sensul dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 64 din 5 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă D.G.F.P.

Dâmbovița și a desființat parțial hotărârea atacată, atât în latură penală cât și în latură civilă. Astfel, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dintr-un concurs de infracțiuni de înșelăciune într-o singură infracțiune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare. Totodată, în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, dispunând în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în regim de detenție, prin înlăturarea art. 81 – art. 83 C. pen.

Din această pedeapsă s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive din 10 februarie 1999 și apoi de la 8 septembrie până la 22 decembrie 1999. Inculpata a fost obligată și la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 377.191.626 lei, la care a fost obligată către D.G.F.P. Dâmbovița, până la data achitării integrale a acesteia. S-a motivat că, prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, însă a greșit cu privire la încadrarea juridică a faptei. Faptul că inculpata a comis infracțiunile în condiții similare, având reprezentarea de ansamblu a faptelor, a condițiilor și modalităților de săvârșire, vădește că ea a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, ceea ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 42 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, însușindu-și suma de 989.451.662 lei în calitate de unic administrator al celor două societăți comerciale și folosind o serie de bunuri ale societății pentru a achita unele datorii, inculpata se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata P.I., solicitând în principal menținerea hotărârii instanței de fond și, în subsidiar stabilirea unor pedepse minime, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Recursul inculpatei este întemeiat, potrivit celor ce urmează. Pe baza situației de fapt corect reținută de instanța de fond, instanța de apel a dat infracțiunilor săvârșite de inculpată încadrarea juridică corectă.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., există infracțiune continuată ori de câte ori la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții delictuoase, făptuitorul comite acte materiale care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. În cauza de față, pe parcursul a 13 luni, inculpata a indus în eroare 13 societăți comerciale de la care a achiziționat marfă pe care a plătit-o cu file de C.E.C. și bilete la ordin, deși cunoștea că nu avea provizia necesară acoperirii sumelor pentru care a emis aceste instrumente de plată. Ca atare, este realizată cerința unității de hotărâre delictuoasă, întrucât ea a prevăzut activitatea materială desfășurată ulterior și rezultatele acesteia, cunoscând și împrejurările concrete în care va comite acțiunile componente.

S-a stabilit deci corect că, sub aspect subiectiv, inculpata a acționat pe baza unei rezoluții unice, iar fapta sa constituie o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată cum a stabilit instanța de apel. Față însă de modul în care inculpata a realizat activitatea infracțională, de prejudiciile cauzate și mai ales față de comportarea sa atât anterior cât și posterior săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, pedeapsa aplicată pentru această faptă este prea severă. O analiză atentă a actelor dosarului vădește dorința inculpatei de a nu lăsa neacoperite prejudiciile cauzate partenerilor de afaceri, ea achitând în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, societăților comerciale E.I.

SRL suma de 50.000.000 lei, L. SRL Company suma de 14.390.307 lei; T. SRL Suceava 65.955.608 lei și U.C. SA prejudiciul total de 14.522.269 lei. Pe lângă comportarea procesuală corectă și preocuparea pentru acoperirea pagubelor produse, se impune și remarca că, în cursul procesului penal, inculpata a născut un copil cu grave malformații cardiace, pulmonare și renale care au necesitat (și necesită) pe lângă unele intervenții chirurgicale complicate și o îngrijire maternă atentă și permanentă. Aceste elemente sunt de natură a conduce la concluzia că pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune și anume 3 ani închisoare, este suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale.

Totodată, pe baza acelorași elemente de individualizare și față de împrejurarea că de la data comiterii infracțiunii au trecut mai mult de 5 ani, se apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia, dispozițiile art. 86 1 C. pen., fiind aplicabile în cauză. În sfârșit, se impune a se constata că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este grațiată integral și condiționat, conform art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002. În sensul celor menționate recursul inculpatei este întemeiat și va fi admis, urmând a se reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune la 3 ani închisoare, a se constata grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare (ca urmare a contopirii pedepselor de 3 ani pentru înșelăciune și un an pentru evaziune fiscală), pe un termen de încercare de 6 ani în care inculpata va fi supusă măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 7 lit. a) și d) C. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata P.I. împotriva deciziei nr. 64 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., la modalitatea de executare a acesteia și la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 1din Legea 543/2002. Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 alin. (2) din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 7 din același act normativ, atrage atenția inculpatei asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea acestei dispoziții legale. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani închisoare la cât a fost condamnată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin prezenta decizie cu pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea 871/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata urmând să execute 3 ani închisoare. Potrivit art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând termen de încercare de 6 ani, perioadă la care inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 7 lit. a) și d) C. pen.

În baza art. 395 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2004.