ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința

penală nr. 225 din 29 iunie 2001, a condamnat pe inculpata P.I. după cum

urmează:

- la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., fiind

anulate 11 file C.E.C. emise de inculpată la 20 martie și 9 octombrie 1998

către S.C. L. SRL Company Timișoara, față de care a fost obligată la 20.000.000

lei despăgubiri civile, plus dobânda legală;

- la pedeapsa de un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)

și (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., fiind anulate biletele la

ordin emise către S.C. O.P. SRL Crișana, față de care a fost obligată la

despăgubiri civile în valoare de 22.486.000 lei, plus dobânda legală.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.,

cu referire la O.U.G. nr. 207/2000, s-a dispus schimbarea încadrării juridice

pentru infracțiunile prevăzute în rechizitoriu la pct. 3 - 13 dintr-o singură

faptă, formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2), din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) și (3); art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4) și art. 215 alin. (1), (2) și (4), cu aplicarea art. 33

lit. a) din același cod și s-a dispus condamnarea inculpatei astfel:

- la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)

și (3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., fiind anulate biletele la

ordin emise de inculpată către S.C. T. S.R.L. Suceava, aceasta fiind obligată

la 22.000.000 lei, plus dobânda legală, către această societate;

- la pedeapsa de un an și 8 luni

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă

S.C. M. SA București față de care a fost obligată la despăgubiri civile în sumă

de 87.000.311 lei, plus dobânda legală, anulându-se 40 file C.E.C. emise de

inculpată;

- la pedeapsa de un an și 9 luni

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă

fiind S.C. T. SRL Dâmbovița față de care a fost obligată la 136.671.186 lei,

plus dobânda legală, aferentă, fiind anulate o filă C.E.C. și biletele la ordin

emise de inculpată către această societate în perioada 1 septembrie – 1 noiembrie

1998;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. A. SA

Găiești, inculpata fiind obligată la despăgubiri civile în valoare de

220.282.562 lei, plus dobânda legală, dispunându-se și anularea filelor C.E.C.

emise de inculpată către această societate;

- la pedeapsa de un an și 4 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prejudiciul în valoare de

50.000.000 lei fiind recuperat de S.C. E.I. SRL București;

- la pedeapsa de un an și 9 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(4), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. A.P. SRL

Piatra Neamț față de care a fost obligată la 126.800.844 lei despăgubiri

civile, plus dobânda legală, fiind anulate filele C.E.C. și biletele la ordin

emise către această societate;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind SC V.I. SRL București,

față de care a fost obligată la 311.217.000 lei, plus dobânda legală, fiind

anulate 7 file C.E.C. și 30 bilete la ordin emise către această societate;

- la pedeapsa de 8 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (4), cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind SC F.P. Pitești, față de care a

fost obligată la 2.000.000 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală

aferentă, fiind anulată fila C.E.C. emisă de inculpată către această societate

la data de 9 octombrie 1998;

- la pedeapsa de un an închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. U.C. S.A. Pitești

față de care a fost obligată la despăgubiri civile în valoare de 14.552.269

lei, plus dobânda legală, fiind anulate filele C.E.C. și biletele la ordin

emise către această societate;

- la pedeapsa de un an și 8 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3), cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prejudiciul cauzat S.C. C.C.D. Grup SA

București fiind de 118.927.429 lei;

- la pedeapsa de 8

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(3), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. M. SA

Câmpulung Muscel față de care a fost obligată la 17.969.380 lei, plus dobânda

legală, anulându-se 12 bilete la ordin emise către această societate.

În baza art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la

pedeapsa de un an închisoare și a fost obligată la 377.191.626 lei către bugetul

de stat cu titlu de impozit pe profit.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata termenului de

încercare de 4 ani, calculat conform art. 82, atrăgându-se atenția asupra

dispozițiilor art. 83 din același cod.

Prin aceeași sentință, inculpata a

fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că inculpata, în calitate de administrator la SC A.C.I. SRL

Târgoviște, în baza unor hotărâri infracționale distincte și profitând de

încrederea partenerilor de afaceri, a indus și menținut în eroare

reprezentanții a 13 societăți comerciale de la care a achiziționat în baza unor

contracte, mobilă, aparatură de uz casnic, frigidere, congelatoare și alte

bunuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin și file C.E.C., deși cunoștea

că în contul societății nu exista provizia necesară decontării instrumentelor

de plată, cauzând un prejudiciu total în sumă de 1.189.243.732 lei, faptele

fiind săvârșite în perioada martie 1998 – iunie 1999.

De asemenea, s-a reținut că, în

perioada martie 1998 – septembrie 1999, inculpata nu a înregistrat în

evidențele contabile ale societății A.C.I. SRL Târgoviște, precum și în

documentele contabile ale S.C. V.C. SRL Pucioasa, la care avea calitatea de

administrator, ca venituri, un stoc de marfă în sumă de 517.941.742 lei, în

scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit și T.V.A. în valoare de

196.042.249 lei.

A mai reținut că, în adevăr,

inculpata a ridicat de la SC A.C.I. SRL Târgoviște avansuri de trezorerie în

valoare de 682.452.342 lei, precum și suma de 307.999.312 lei, încasată și

înregistrată ca avansuri de trezorerie la SC V.C.I. SRL Pucioasa, pe care le-a

folosit în interes personal, dar a considerat că folosirea acestor credite nu

s-a făcut cu rea credință în sensul dispozițiilor prevăzute de Legea nr.

31/1990.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin decizia nr. 64 din 5 februarie 2003, a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă D.G.F.P.

Dâmbovița și a desființat parțial hotărârea atacată, atât în latură penală cât

și în latură civilă.

Astfel, conform art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică dintr-un concurs de infracțiuni de

înșelăciune într-o singură infracțiune în formă continuată, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 6

ani închisoare.

Totodată, în baza art. 266 pct. 2

din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, dispunând în temeiul art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) din același cod, ca aceasta să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare, în regim de detenție, prin înlăturarea art. 81 – art.

83 C. pen.

Din această pedeapsă s-a dedus

timpul reținerii și al arestării preventive din 10 februarie 1999 și apoi de la

8 septembrie până la 22 decembrie 1999.

Inculpata a fost obligată și la

plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 377.191.626 lei, la care a

fost obligată către D.G.F.P. Dâmbovița, până la data achitării integrale a

acesteia.

S-a motivat că, prima instanță a

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, însă a greșit cu

privire la încadrarea juridică a faptei.

Faptul că inculpata a comis

infracțiunile în condiții similare, având reprezentarea de ansamblu a faptelor,

a condițiilor și modalităților de săvârșire, vădește că ea a acționat în baza

unei rezoluții infracționale unice, ceea ce justifică aplicarea dispozițiilor

art. 42 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, însușindu-și suma

de 989.451.662 lei în calitate de unic administrator al celor două societăți

comerciale și folosind o serie de bunuri ale societății pentru a achita unele

datorii, inculpata se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata P.I., solicitând în principal menținerea hotărârii instanței

de fond și, în subsidiar stabilirea unor pedepse minime, prin recunoașterea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Recursul inculpatei este întemeiat,

potrivit celor ce urmează.

Pe baza situației de fapt corect

reținută de instanța de fond, instanța de apel a dat infracțiunilor săvârșite

de inculpată încadrarea juridică corectă.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.,

există infracțiune continuată ori de câte ori la diferite intervale de timp,

dar în baza aceleiași rezoluții delictuoase, făptuitorul comite acte materiale

care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

În cauza de față, pe parcursul a 13

luni, inculpata a indus în eroare 13 societăți comerciale de la care a

achiziționat marfă pe care a plătit-o cu file de C.E.C. și bilete la ordin,

deși cunoștea că nu avea provizia necesară acoperirii sumelor pentru care a

emis aceste instrumente de plată.

Ca atare, este realizată cerința

unității de hotărâre delictuoasă, întrucât ea a prevăzut activitatea materială

desfășurată ulterior și rezultatele acesteia, cunoscând și împrejurările

concrete în care va comite acțiunile componente.

S-a stabilit deci corect că, sub

aspect subiectiv, inculpata a acționat pe baza unei rezoluții unice, iar fapta

sa constituie o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată cum a

stabilit instanța de apel.

Față însă de modul în care inculpata

a realizat activitatea infracțională, de prejudiciile cauzate și mai ales față

de comportarea sa atât anterior cât și posterior săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune, pedeapsa aplicată pentru această faptă este prea severă.

O analiză atentă a actelor dosarului

vădește dorința inculpatei de a nu lăsa neacoperite prejudiciile cauzate partenerilor

de afaceri, ea achitând în cursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești, societăților comerciale E.I. SRL suma de 50.000.000 lei, L. SRL

Company suma de 14.390.307 lei; T. SRL Suceava 65.955.608 lei și U.C. SA

prejudiciul total de 14.522.269 lei.

Pe lângă comportarea procesuală

corectă și preocuparea pentru acoperirea pagubelor produse, se impune și

remarca că, în cursul procesului penal, inculpata a născut un copil cu grave

malformații cardiace, pulmonare și renale care au necesitat (și necesită) pe

lângă unele intervenții chirurgicale complicate și o îngrijire maternă atentă

și permanentă.

Aceste elemente sunt de natură a

conduce la concluzia că pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea

de înșelăciune și anume 3 ani închisoare, este suficientă pentru realizarea

scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale.

Totodată, pe baza acelorași elemente

de individualizare și față de împrejurarea că de la data comiterii infracțiunii

au trecut mai mult de 5 ani, se apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat

chiar fără executarea acesteia, dispozițiile art. 86

1

C. pen., fiind

aplicabile în cauză.

În sfârșit, se impune a se constata

că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 este grațiată integral și condiționat, conform art. 1 și art. 7 din

Legea nr. 543/2002.

În sensul celor menționate recursul

inculpatei este întemeiat și va fi admis, urmând a se reduce pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea de înșelăciune la 3 ani închisoare, a se constata grațiată

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a se dispune suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare (ca

urmare a contopirii pedepselor de 3 ani pentru înșelăciune și un an pentru

evaziune fiscală), pe un termen de încercare de 6 ani în care inculpata va fi

supusă măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

7

lit. a) și d)

C. pen.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata P.I. împotriva deciziei nr. 64 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel

Ploiești.

Casează decizia atacată numai cu

privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 215 C. pen., la modalitatea de executare a acesteia și la omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 1din Legea 543/2002.

Înlătură dispozițiile art. 33 și

art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe

care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei,

în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 13 C. pen., de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată în baza art. 266 alin. (2) din Legea 31/1990, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 7 din același act

normativ, atrage atenția inculpatei asupra consecințelor ce decurg din

nerespectarea acestei dispoziții legale.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

contopește pedeapsa de 3 ani închisoare la cât a fost condamnată pentru

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin prezenta decizie

cu pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 13 din Legea 871/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., inculpata urmând să execute 3 ani închisoare.

Potrivit art. 86

1

și art.

86

2

C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, fixând termen de încercare de 6 ani, perioadă la care inculpata

se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

7

lit. a)

și d) C. pen.

În baza art. 395 C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.