ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6275/2004

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 282 din 18 decembrie 2002, Tribunalul Suceava, secția penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.U. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de o lună închisoare. În baza art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei rezultante de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 587 din 29 septembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de un an închisoare, aplicată prin sentința penală 103 din 28 ianuarie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, modificată prin decizia 332 din 27 aprilie 1998 a Tribunalului Suceava, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; 8 luni închisoare aplicată prin aceeași sentință pentru art. 12 din Legea 87/1994 și, respectiv, 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 587 din 29 septembrie 1998 a aceleiași instanțe, pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a constatat că sunt concurente infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință, cu cele la care a fost condamnat, prin sentința penală nr. 103 și 587/1998, pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Prin urmare, s-au contopit pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare, cu pedepsele de un an închisoare, 8 luni închisoare și de 6 luni închisoare, aplicate prin sentințele menționate, respectiv 103/1998 și 587/1998, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu art. 37 lit. a) C. pen. și o lună pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 39 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante, de 4 ani și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și care să se execute, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pe care urmează să o execute inculpatul, durata reținerii și arestării preventive, de la data de 28 aprilie 1999, la 3 mai 1999 și de la 13 decembrie 1999, la 16 februarie 2000. Inculpatul a fost obligat la despăgubirile civile după cum, urmează: - SC F.S. SRL Suceava, suma de 295.423.739 lei, despăgubiri civile și 243.847.675 lei dobânzi; - Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin primar, suma de 11.365.000 lei impozit pe venit și taxă viză autorizație și penalități; - SC I.C.I. SRL Milișăuți, suma de 192.060.050 lei, reprezentând actualizarea în raport de rata inflației, a prejudiciului de 77.164.640 lei, până la 15 mai 2001 și în continuare dobândă legală; - SC R.C.

SRL Suceava, suma de 61.000.000 lei; - SC M.E.F.P. SRL Bosanci, suma de 62.874.452 lei; - SC C.P.C. SRL Arbore, suma de 12.500.000 lei; - SC P.H. SRL Vatra Dornei, suma de 47.195.200 lei și 47.200.100 lei, penalități de întârziere; - SC L.S. Vlăsinești, suma de 80.000.000 lei, din care 69.593.720 lei prejudiciu cauzat și 10.466.280 lei dobândă, până la pronunțarea hotărârii și în continuare dobândă legală. - SC S. SA Dorohoi, suma de 71.047.650 lei, despăgubiri, 46.181.037 lei dobânzi, până la 1 decembrie 1999 și, în continuare, dobânda legală; - SC C. SRL Vatra Dornei, suma de 12.920.400 lei; - SC W. SRL Suceava, suma de 20.000.000 lei, actualizată în raport de rata inflației, la data plății; - SC L.P.C.

SRL Câmpulung Moldovenesc, suma de 10.416.340 lei; - SC B. SA Suceava, suma de 31.829.000 lei, reprezentând actualizarea prejudiciului de 11.100.000 lei; - SC Z. SRL Girov, suma de 52.049.703 lei, din care 20.451.750 lei, prejudiciu și 31.597.954 lei majorări de întârziere; - SC M. SRL Suceava, suma de 50.133.612 lei, valoare reactualizată a prejudiciului în sumă de 13.568.825 lei; - SC D.L. SA Dorna Candreni, suma de 36.256.925 lei; - SC D. SA Vatra Dornei, suma de 16.807.815 lei; - SC R.P.C. SRL Râncești, Neamț, suma de 6.759.900 lei și dobânda legală, calculată de la data scadenței, până la achitarea debitului; La cererea părților civile SC I.C.I. SRL Milișeuți și SC F.S. SRL Suceava, s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului.

Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut următoarea situație de fapt: La 11 noiembrie 1994, inculpatul C.U. a înființat A.F.C., având ca obiect de activitate comercializarea produselor industriale, agroalimentare și altele, sens în care a stabilit relații comerciale cu mai multe societăți comerciale de pe raza județelor Suceava și Botoșani. La data de 29 mai 1998, inculpatul a achiziționat produse alimentare în valoare de 43.371.585 lei, potrivit facturii 143422 din 29 mai 1999 de la SC I.C.I. SRL Milișăuți, efectuând plata cu o filă C.E.C., pe care a semnat-o și ștampilat-o, aducând la cunoștința partenerilor de afaceri faptul că, pe moment, contul său bancar nu este aprovizionat, stabilind să plătească prețul efectiv în termen de 15 zile.

Reprezentanții societății au introdus mai repede de 15 zile fila C.E.C. eliberată de inculpat la B. SA Câmpulung Moldovenesc, astfel că s-a refuzat plata datorită lipsei disponibilităților bănești în contul A.F.C., instituind la 4 iunie 1998 interdicția de operare cu astfel de mijloace de plată. În zilele următoare, inculpatul a achitat datoria și litigiul s-a stins. La data de 25 mai 1998, inculpatul a achiziționat produse alimentare de la SC R.G. SRL Suceava, în valoare de 29.728.686 lei, efectuând plata cu fila C.E.C., convenind cu reprezentanții societății ca mijlocul de plată să fie introdus la bancă după un termen de 15 zile. Inculpatul, nu a plătit contravaloarea mărfurilor achiziționate la termenul stabilit, dar nici reprezentanții societății nu au introdus fila C.E.C.

spre executare, astfel că acesta a revenit la data de 29 iunie 1998 și a achitat suma de 15.000.000 lei, achiziționând o nouă serie de produse alimentare, având o datorie în valoare totală de 31.825.920 lei. Inculpatului, deși i se aplicase interdicție bancară, la 4 iunie 1998, nu a făcut cunoscut acest lucru reprezentaților societății că se află în imposibilitatea de a folosi mijlocul de plată, fila CEC, astfel că a garantat debitul de 31.825.920 lei, cu aceeași filă C.E.C. Acesta a vândut repede marfa achiziționată și nu a aprovizionat contul societății fiind nevoit să plătească datorii mai vechi și atunci când reprezentanții SC R.C. SRL Suceava au introdus fila C.E.C., pentru decontare la B. SA Câmpulung Moldovenesc, s-a refuzat efectuarea plății, pe motivul lipsei disponibilităților în cont și a interdicției bancare aplicată.

La data de 8 iunie 1998, inculpatul a achiziționat produse alimentare de la SC M. SRL Bosanci, cu factura din 8 iunie 1998, în valoare de 46.557.840 lei, pentru care a emis fila C.E.C., convenind cu reprezentanții societății, H.C., ca mijlocul de plată să fie introdus pentru valorificare la o bancă abia după termenul de 15 zile, timp în care el se obliga să aprovizioneze contul propriei sale societăți, deși se afla în imposibilitate de a efectua plăți cu file C.E.C. La termenul stabilit a reușit să plătească contravaloarea produselor achiziționate cu bani în numerar, însă la 11 decembrie 1998 a achiziționat din nou mărfuri de la SC M. SRL, în valoare de 62.874.452 lei, pentru care a plătit cu un bilet la ordin scadent la data de 21 decembrie 1998. Inculpatul a vândut mărfurile chiar în aceeași zi, însă nu a achitat contravaloarea acestora, fiind nevoit să stingă datorii mai vechi către alți parteneri de afaceri.

Aflându-se în interdicție bancară, începând cu 4 iunie 1998 și acumulând o datorie de aproximativ 300.000.000 lei față de mai multe societăți comerciale de pe raza județului Suceava, a luat hotărârea de a derula în continuare afaceri, efectuând plățile cu bilete la ordin și în speranța de a acoperi datoriile mai vechi, a început să joace la jocuri de noroc, investind banii din sumele obținute prin vânzarea mărfurilor achiziționate de la alte societăți comerciale. În perioada iunie 1998 – ianuarie 1999, inculpatul a achiziționat mărfuri alimentare de la SC F.S. SRL Suceava, în valoare de 295.423.739 lei de la SC L.P.C. SRL Arbore, în valoare de 12.525.000 lei, de la SC P.H. SRL Vadra Dornei în valoare de 47.195.200 lei, de la SC L.S.

din comuna Miron Costin, jud. Botoșani în valoare de 69.533.720 lei, de la SC S. SA Dorohoi în valoare de 71.047.750 lei, de la SC W. SRL Suceava în valoare de 20.174.500 lei și de la SC C. SRL Vatra Dornei în valoare de 12.929.400 lei, sume cu care aceste societăți s-au constituit ca părți civile. Pentru toate aceste societăți comerciale inculpatul a emis bilete la ordin, scadente la diferite termene, deși știa că nu are disponibil în cont decât sume modice de până la 500.000 lei. Inculpatul a mai fost trimis în judecată și prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 103/P/1999, din 21 septembrie 1999, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în formă calificată și care a făcut obiectul dosarului nr. 1114 din 13 octombrie 1999, reținându-se că în calitate de administrator la A.F.C.

Câmpulung Moldovenesc, la data de 9 iulie 1999, s-a dus la SC D.L. SRL Dorna Candreni și a ridicat în baza facturii cantitățile de 501 kg cașcaval și 100 kg șvaițer, în valoare de 21.320.880 lei. Pentru această sumă a emis bilet la ordin scadent la 2 august 1999, pentru B. Câmpulung Moldovenesc, deși știa că nu are disponibil în cont. La data de 15 iulie 1999, inculpatul s-a prezentat din nou la aceeași societate și în baza facturii, a ridicat cantitatea de 567 kg. cașcaval în valoare de 17.937.045 lei, întocmind și de această dată, bilet la ordin scadent la 5 august pentru B. Câmpulung Moldovenesc, deși, nu avea disponibil în cont cauzând un prejudiciu de 39.257.925 lei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, prin rechizitoriul nr. 778/ P din 20 decembrie 1999, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, precum și pentru evaziune fiscală cu aplicarea stării de recidivă, reținând că la data de 23 august 1999, a achiziționat de la SC D. SA Vatra Dornei, brânzeturi în valoare de 16.807.815 lei, pentru care a emis bilet la ordin, neavând disponibil bănesc la B. Câmpulung Moldovenesc, iar data scadentă fiind 31 august 1999. De asemenea inculpatul nu a avut autorizație de funcționare a A.F.C. pe anul 1998 și nu și-a achitat obligațiile fiscale pe anul menționat.

Cauza a format obiectul dosarului nr. 1430 din 21 decembrie 1999. La termenul de judecată din 5 ianuarie 2002, Judecătoria Vatra Dornei, a dispus conexarea dosarului nr. 1430/1999 la dosarul nr. 1114/1999 și schimbând încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune reținute în sarcina sa, respectiv din 2 infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., una cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de falsificare de monedă sau alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., iar una cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. și două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., din care una din ele în formă continuată și pentru toate starea de recidivă postcondamnatorie.

În raport de noua încadrare juridică, prin sentința penală nr. 6 din 5 ianuarie 2000, Judecătoria Vatra Dornei și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava, astfel că s-a format dosarul nr. 426 din 14 ianuarie 2000. La termenul din 24 mai 2000, instanța a dispus conexarea dosarului 426/2000 al Tribunalului Suceava, la dosarul nr. 8749/1999 al aceluiași tribunal.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, la 8 iunie 2000, prin rechizitoriul nr. 825/ P a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată și cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada mai 1997 – octombrie 1999, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în derularea activității sale comerciale, fiind administrator a indus în eroare un număr de 5 societăți comerciale, prin emiterea de bilete la ordin fără acoperire, iar la momentul scadenței folosindu-se de manopere dolozive, a cauzat un prejudiciu de 67.996.815 lei față de SC L.P.C.

SRL Câmpulung Moldovenesc, SC M. SRL Suceava, SC B. SA, SC Z. SRL și SC R.P.C. SRL Răucești, județul Neamț. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 6019 din 12 iunie 2000 și acest dosar a fost conexat la dosarul nr. 8749/1999 al aceluiași tribunal. În urma schimbărilor de încadrare juridică și conexării dispuse în cauză s-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului este de: infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (3) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen. Starea de fapt, vizează sesizarea instanțelor cu rechizitoriile nr. 522/P/1999, 103/P/1999, 779/P/1999 și 125/P/2000, referitoare la activitatea materială, desfășurată de către inculpat pe perioada arătată, astfel că acesta, acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, prin inducerea în eroare a societăților comerciale arătate, de la care a ridicat mărfuri, neachitând contravaloarea acestora și emițând file C.E.C.

sau bilete la ordin pentru care nu avea disponibil în cont, sau la termenul fixat contul său nu era alimentat și constituie o singură infracțiune de înșelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. și continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în condițiile legii mai favorabile, respectiv art. 13 C. pen., schimbându-se deci încadrarea juridică într-o singură infracțiune, cea menționată, texte de lege, în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. S-a mai reținut că, inculpatul a comis și infracțiunile de exercitarea unei profesii fără autorizație, prevăzută de art. 281 C. pen. și de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea 87/1994, pentru care s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat la pedepse de o lună închisoare și de 2 ani închisoare.

Față de fișa de cazier a inculpatului, din conținutul căreia rezultă că prin sentința penală nr. 103/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, acesta a fost condamnat la pedepse de un an închisoare, pentru art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și de 8 luni închisoare, pentru art. 13 din Legea 87/1994, iar prin sentința penală nr. 587 din 29 septembrie 1998 la 6 luni închisoare, pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994, s-a reținut starea de recidivă. Pedepsele de un an închisoare și de 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală 103/1998, au fost contopite și s-a dispus prin aceasta, aplicarea art. 81 C. pen.

Față de dispozițiile art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sus-menționata sentință și s-au descontopit pedepsele, fiind repuse în individualitatea lor și în temeiul art. 33, art. 34, art. 36 și art. 39 C. pen., au fost contopite toate pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, faptele fiind concurente. La individualizarea pedepselor, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel că pedepsele aplicate prin sentința de față, au fost contopite cu cele aplicate prin sentințele penale 103 și 587, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen., de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a menționat că latura civilă a cauzei a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile, către părțile civile în limita sumelor menționate în prima parte a considerentelor deciziei și justificate cu actele de la dosar. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat și, Curtea de Apel Suceava a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare, prin decizia penală nr. 84 din 17 martie 2003, pe considerent că este lovită de nulitate, inculpatului apelant, neasigurându-i-se apărarea, caz de nulitate, prevăzut de art. 197 alin. (2) C. pen.

În fond, după casarea cu trimitere, Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 191 din 25 iunie 2003, l-a condamnat pe inculpat la aceeași pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune în formă calificată și continuată, cu reținerea legii mai favorabile. De altfel, dispozitivul sentinței penale nr. 191 din 25 iunie 2003, este identic cu cel al sentinței penale nr. 282 din 18 decembrie 2002 și ca atare nu se mai impune a fi reprodus.

În această sentință, instanța a reținut așa cum s-a menționat, nu numai condamnarea inculpatului la pedepse identice și care au fost contopite, rezultând o pedeapsă pe care o va executa inculpatul de 4 ani și 6 luni închisoare, contopindu-se și pedepsele aplicate prin sentințele penale 103/1998 și 587/1998, pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, dar și s-a anulat potrivit art. 85 C. pen., suspendarea condiționată vizând pedeapsa rezultată de un an închisoare, aplicată prin sentința penală 103/1998. De asemenea, latura civilă a fost soluționată în baza acelorași texte de lege și obligat inculpatul în limita acelorași sume către părțile civile și precizate în dispozitivul sentinței penale nr. 282/2002.

Această sentință a fost atacată cu apel potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., tot de către inculpat, pe considerent că este vădit nelegală și esențial netemeinică, fiind condamnat pentru fapte care nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, făcând referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., în sensul că biletele la ordin nu constituie mijloace de plată și ele nu pot fi socotite ca mijloace frauduloase, astfel că greșit a fost condamnat, solicitând achitarea. De asemenea, nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale celorlalte infracțiuni, respectiv, art. 281 C. pen. și art. 12 din Legea 87/1994 și ca atare se impune achitarea sa de orice penalitate și cu privire la acestea.

Curtea de Apel Suceava, secția penală, a examinat apelul declarat de inculpat în raport de motivele invocate, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 22 din 19 ianuarie 2004, a respins apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. În considerentele deciziei s-a menționat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum și a răspunderii penale prin durata pedepsei aplicate și modalitatea de executare.

S-a mai arătat că potrivit lucrărilor de la dosar, criticile invocate nu se regăsesc în probatoriul de la dosar și că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții unice de a-și înșela partenerii, cu care a avut contact în relațiile sale comerciale, folosindu-se de mijloace frauduloase și amăgindu-i, dându-le în prima fază senzația că este un partener serios și onest. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care în motivele scrise, cum și cu ocazia susținerilor orale, a formulat critici care ar constitui motive de casare, înscrise la punctele 12, 13, 14, 17 și 17 1 de la art. 385 9 C. proc. pen. Într-un prin motiv, s-a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., prin emiterea a două file C.E.C.

și a mai multe bilete la ordin, cu care a garantat executarea unor obligații comerciale, deoarece în raport de împrejurările și condițiile în care au fost săvârșite aceste fapte, ele nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a dezvoltat acest motiv de recurs, arătându-se că voința legiuitorului, referitor la textul încriminator al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., vizează numai C.E.C. - urile ca titlu de credit, excluzând alte mijloace de plată, în speță, biletul la ordin. Fapta sa, vizând emiterea biletelor la ordin, nu ar constitui elementele infracțiunii de înșelăciune, ci ale Legii nr. 59/1934, art. 84 alin. (1) pct. 3, cu modificările survenite și ca arate se impune schimbarea încadrării juridice.

Un alt motiv, se referă la faptul că, în mod greșit a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 281 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, neavizarea autorizației nu presupune comiterea acestei infracțiuni. O altă critică, se referă la greșita condamnare a sa pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 pe considerent că, simpla neplată a obligațiilor fiscale nu poate fi considerată infracțiune de evaziune fiscală.

Ultima critică și subsidiară, vizează greșita individualizare a pedepsei ca durată și modalitate de executare, pe motiv că nu au fost interpretate corect prevederile art. 72 C. pen., în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele și de datele sale personale, contând în aceea că are în întreținere 3 copii minori și că sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă mai mică, iar ca modalitate de executare prevederile art. 81 sau art. 86 1 C. pen. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit criticilor invocate. Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, de actele și dovezile de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de care înscrise la art. 385 9 C. proc.

pen., se constată că recursul de față este fondat, însă pentru alte motive decât cele arătate de recurentul inculpat. Constituie infracțiunea de înșelăciune, și prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. La aliniatul 2 se stipulează că „înșelăciunea săvârșită prin folosiri de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, constituie forma agravantă a infracțiunii de înșelăciune”. La aliniatul 3 se arată că o altă formă agravantă a infracțiunii de înșelăciune o constituie inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

În aliniatul 4, legiuitorul dă o formă agravantă infracțiunii de înșelăciune în condițiile emiterii unui C.E.C. asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage după emitere provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plătii înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat și prevăzut la alin. (1) și dată s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului. Au fost descrise elementele materiale ale infracțiunii de înșelăciune identic cum au fost prevăzute de legiuitor, pentru a analiza dacă activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale vreuneia din formele infracțiunii de înșelăciune și înscrise în articolele 215 alin. (1) și (4) C. pen., sau fapta sa, nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, avându-se în vedere primul motiv de recurs.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune reglementate în alin. (3) și (4) ale art. 215 C. pen., trebuie dovedite alături de elementele specifice toate condițiile generale ale infracțiunii de înșelăciune, astfel cum sunt determinate în aliniatele 1 și 2. Pe fondul activității materiale desfășurate de inculpat, care a emis 2 bilete C.E.C., cunoscând că nu are disponibil în cont, după care a emis mai multe bilete la ordin în vederea garantării produselor ridicate de la partenerii de afaceri și cărora le-a cauzat o pagubă totală în sumă de 639.810.967 lei, așa cum s-a menționat în considerentele deciziei și reținut de către instanță, acoperindu-se numai suma de 44.500.600 lei, folosindu-se de manopere de inducere în eroare prin comportament și folosirea de titluri de plată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă calificată și continuată, atât din punct de vedere al elementului material cât și din punct de vedere al intenției.

Vasta activitate materială desfășurată de inculpat, pe parcursul a 2 ani de zile, în condițiile în care a mai suferit condamnări pentru infracțiuni similare, respectiv înșelăciune și care constituie primul termen al recidivei, că în calitate de administrator al A.F.C. a avut reprezentarea înșelării partenerilor de afaceri și cauzarea de prejudicii, întrucât cunoștea că are o datorie de 300.000.000 lei, iar după ce se aproviziona cu produse pe care le vindea de multe ori în aceeași zi, în loc să-și achite mărfurile, sau să-și mărească contul, banii îi folosea în interes propriu, de cele mai multe ori pentru practicarea jocurilor de noroc. Deci, față de starea de fapt, cum corect a fost reținută de către instanțe, inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă și prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., constând în aceea că a emis 2 file C.E.C.

cunoscând că nu are disponibil în cont, iar când s-au sesizat reprezentanții societăților furnizoare și i s-a aplicat interdicție bancară, acesta a continuat să emită, atât file C.E.C. cât și bilete la ordin, cu care garanta produsele cumpărate deși la termenele stipulate conturile sale nu numai că nu erau alimentate, dar nici nu aveau disponibil. Ca atare, având reprezentarea activității materiale desfășurată, în sensul de a emite titluri pentru mărfurile ridicate, deși cunoștea că nu are disponibil în cont și nici că-l poate alimenta, banii folosindu-i în interes personal sau pentru jocuri de noroc, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă calificată prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.

și cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. Nu se poate disocia activitatea desfășurată de inculpat, vizând emiterea C.E.C. - urilor de cea a biletelor la ordin în condițiile în care inculpatul a acționat în baza unei rezoluțiuni infracționale unice, prin inducerea în eroare a conducerii societăților, cărora le-a cauzat prejudicii semnificative și din care nu a achitat decât o mică parte. În consecință, critica invocată nu este întemeiată, întrucât inculpatul a acționat cu intenție în comiterea acestei infracțiuni și în baza unei rezoluții unice, astfel că, se va înlătura motivul de recurs atât din punct de vedere a schimbării încadrării juridice cât și a achitării. Și critica referitoare la greșita condamnare a sa, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, pe considerent că simpla neplată a obligațiilor fiscale nu constituie această infracțiune, se constată că este neîntemeiată.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 87/1994, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării, în scopul obținerii de venituri. Inculpatul a intrat în relații comerciale cu reprezentanții părților civile, care au suferit prejudiciul, deci nu se poate vorbi de faptul că el nu a desfășurat activitate economică și nu a obținut profit. Elementul material al acestei infracțiuni îl constituie tocmai nedeclararea a acestor venituri impozabile, pe care legiuitorul le sancționează în mod imperativ în textul de lege menționat mai sus. Fiind deci întrunite ambele elemente, atât din punct de vedere material cât și subiectiv și acest motiv de recurs se va înlătura.

Referitor la achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., se constată că este de asemenea neîntemeiată întrucât, A.F.C. nu era autorizată, și deci nu putea desfășura activități în conformitate cu prevederile legii. Ultimul motiv de recurs invocat, vizează greșita individualizare a pedepsei ca durată și modalitate de executare. Instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, împrejurările și modul în care au fost comise și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și datele personale care este recidivist și persistă în comiterea de fapte cu un pericol social ridicat.

Ca atare, nu se justifică reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare, pedeapsa pe care urmează să o execute nu este o pedeapsă mare, exagerată, fiind orientată către limita minimă prevăzută de lege, ea reflectând gravitatea faptelor, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Recursul este fondat în legătură cu faptul că, în mod greșit s-a reținut starea de recidivă post condamnatorie cu privire la infracțiunea, prevăzută de art. 281 C. pen. Potrivit art. 37 lit. a) C. proc. pen., constituie recidivă post condamnatorie situația în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru cea de a doua infracțiunea este închisoarea mai mare de un an.

Infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., are ca limită de pedeapsă de la o lună la un an închisoare. Ca atare, în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului ca fiind comisă infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., în stare de recidivă condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. În consecință, se va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 22 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Se va casa decizia în totalitate și în parte sentința penală nr. 191 din 25 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Suceava numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, în dispozițiile art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Se va înlătură aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen.

și repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare, stabilită în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și cea de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 36 C. pen. Se va înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele de o lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o lună închisoare.

Conform art. 39 alin. (1) C. pen., se va contopești pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pedeapsa de 4 ani și 6 luni stabilită, conform art. 36 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopești pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor cu pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru art. 281 C. pen., urmând ca în final inculpatul C.U. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.U., împotriva deciziei penale nr. 22 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Casează decizia în totalitate și în parte sentința penală nr. 191 din 25 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Suceava numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, în dispozițiile art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Înlătură aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare, stabilită în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și cea de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită în temeiul art. 36 C. pen. Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele de o lună închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și cea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o lună închisoare. Conform art. 39 alin. (1) C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și pedeapsa de 4 ani și 6 luni stabilită, conform art. 36 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, cu pedeapsa de o lună închisoare, aplicată pentru art. 281 C. pen., urmând ca în final inculpatul C.U. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2004.