ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.159 din 28 mai 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul

P.G.

a fost

condamnat la pedeapsa de 1 an și  8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.a) și d), cu

aplicarea art.13, 74-76 lit. b) C. pen. prin  schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d)  cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.

S-a

constatat că inculpații  P.S., S.F.P. și T.M. au fost obligați în solidar prin

sentința penală nr. 218 din 22 decembrie 1998  pronunțată de Tribunalul Suceava

în dosarul nr. 8197/1997 să plătească părții vătămate T.G. suma de 300.000 lei

despăgubiri civile și  a obligat pe inculpatul P.S. în solidar cu ceilalți

inculpați, să plătească această sumă.

In baza

art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să  plătească statului

cheltuieli judiciare în sumă de  4 milioane lei.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În

noaptea de 25/26 octombrie 1997, inculpatul  P.G. împreună cu alți coinculpați

i-au sustras prin violență părții vătămate T.G. (cetățean gruzin) haina cu care

aceasta era îmbrăcată în care se găseau 300 dolari SUA, 450 mărci germane și

1.000.000 lire turcești. Totodată,  i-au luat din buzunarul pantalonilor suma

de 50.000 lei, iar din mașină o geantă cu  bunuri personale, actele de

identitate și documentele  autoturismului, cauzându-i un prejudiciu total de

1.000 dolari SUA.

În urma

agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 1-2 zile de

îngrijiri medicale.

Ceilalți

participanți la săvârșirea infracțiunii au  fost deferiți justiției, inculpatul

P.G. sustrăgându-se de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului  au fost reținute pe baza materialului

probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate,

proces-verbal de  cercetare la fața locului, proces-verbal de  recunoaștere din

grup, fotografii judiciare, proces-verbal de predare a bunurilor recuperate,

acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților coautori

și complici la săvârșirea  infracțiunii.

Curtea

de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 331 din 10 noiembrie 2003, a respins

ca nefondat apelul  declarat de inculpatul P.G.

Împotriva

acestei decizii a declarat recursul inculpatul, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul

reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile  art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen..

Examinând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este

fondat.

In

conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ținea seama de  dispozițiile părții generale a Codului penal, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul  de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana  infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează  răspunderea penală.

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că, prin modalitatea stabilită și

cuantumul pedepsei aplicate, instanța de fond a  avut  în vedere aceste

criterii generale de individualizare a pedepsei, ținând cont atât de gradul  de

pericol social al infracțiunii săvârșite, care a avut  drept consecință

vătămarea fizică a persoanei vătămate și deposedarea acesteia de bunuri

printr-o acțiune colectivă organizată, cât și de persoana inculpatului care nu

are antecedente penale și s-a sustras urmăririi penale și cercetării

judecătorești.

Aplicarea

circumstanțelor atenunate  reținute în favoarea inculpatului au condus la

reducerea  pedepsei dispuse la 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă asupra

căreia s-a apreciat că este de  natură să asigure reeducarea acestuia și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Reducerea

și mai severă a acestui cuantum ar  lipsi de conținut dispozițiile art. 52 C.

pen. privind  scopurile pedepsei, nemaifiind  de natură să asigure reinserția

socială a inculpatului și ar constitui și o încălcare a prevederilor art. 72 C.

pen.

Pentru

aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă ca nefondat recursul

inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza

art. 192 alin. (2) și 189 C. proc. pen.,  recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu,

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 331 din 10 noiembrie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 ianuarie  2004.