ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 353/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.159 din 28 mai 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.a) și d), cu aplicarea art.13, 74-76 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. S-a constatat că inculpații P.S., S.F.P. și T.M. au fost obligați în solidar prin sentința penală nr. 218 din 22 decembrie 1998 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 8197/1997 să plătească părții vătămate T.G.

suma de 300.000 lei despăgubiri civile și a obligat pe inculpatul P.S. în solidar cu ceilalți inculpați, să plătească această sumă. In baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 4 milioane lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 25/26 octombrie 1997, inculpatul P.G. împreună cu alți coinculpați i-au sustras prin violență părții vătămate T.G. (cetățean gruzin) haina cu care aceasta era îmbrăcată în care se găseau 300 dolari SUA, 450 mărci germane și 1.000.000 lire turcești. Totodată, i-au luat din buzunarul pantalonilor suma de 50.000 lei, iar din mașină o geantă cu bunuri personale, actele de identitate și documentele autoturismului, cauzându-i un prejudiciu total de 1.000 dolari SUA.

În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. Ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii au fost deferiți justiției, inculpatul P.G. sustrăgându-se de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de recunoaștere din grup, fotografii judiciare, proces-verbal de predare a bunurilor recuperate, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților coautori și complici la săvârșirea infracțiunii. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 331 din 10 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G.

Împotriva acestei decizii a declarat recursul inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. In conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ținea seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin modalitatea stabilită și cuantumul pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere aceste criterii generale de individualizare a pedepsei, ținând cont atât de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, care a avut drept consecință vătămarea fizică a persoanei vătămate și deposedarea acesteia de bunuri printr-o acțiune colectivă organizată, cât și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale și s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești. Aplicarea circumstanțelor atenunate reținute în favoarea inculpatului au condus la reducerea pedepsei dispuse la 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsă asupra căreia s-a apreciat că este de natură să asigure reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Reducerea și mai severă a acestui cuantum ar lipsi de conținut dispozițiile art. 52 C. pen. privind scopurile pedepsei, nemaifiind de natură să asigure reinserția socială a inculpatului și ar constitui și o încălcare a prevederilor art. 72 C. pen. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) și 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 331 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.