ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4689/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 57 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul G.I.M. a fost

condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 13 C. pen. și

la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 74 și art. 76 și art. 13

C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Totodată, instanța, în baza art. 118

lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei și l-a obligat

la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că inculpatul, în ziua

de 23 iulie 2000, a convenit cu partea vătămată S.C. să-i vândă un set de

tacâmuri, dar pentru că nu s-au înțeles la preț, i-a luat o pereche de pantofi

prin constrângere morală.

În aceeași zi, inculpatul i-a

sustras și o geantă în care avea bunuri în valoare de 728.000 lei.

Prejudiciul a fost acoperit parțial,

rămânând nerecuperată suma de 300.000 lei pentru care partea vătămată nu s-a

mai constituit parte civilă.

Prin decizia penală nr. 168 din 2

iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat prin care solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de tâlhărie în infracțiunea de lovire și furt, și reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

menționat a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său reducerea pedepsei,

temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor

comise, în împrejurările concrete sus-arătate, valoarea redusă a bunurilor

sustrase, cât și al persoanei inculpatului (fără antecedente penale, cu un

nivel intelectual redus, fără instruire școlară), astfel că pedeapsa stabilită

este necesară pentru reducerea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat și a fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr. 168 din 2 iunie

2003 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.