ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2003

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din 27

august 2002, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul P.G., zis G., la:

- un an și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 74 lit. a) și

c) și art. 76 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, deducându-se perioada arestării preventive începând cu 10 martie

2002.

S-a constatat recuperat prejudiciul

în sumă de 3.500.000 lei cauzat părții vătămate M.D.C., care nu s-a constituit

parte civilă, întrucât bunurile sustrase de inculpat i-au fost restituite.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 9 martie 2002,

inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, l-a urmărit pe partea

vătămată, minorul M.D.C., aflat într-un cartier din Corabia, l-a amenințat cu

lama unei unghiere, l-a condus într-un loc izolat și l-a forțat să se dezbrace

de haina de piele, de pantaloni, l-a descălțat, lăsându-l dezbrăcat și desculț.

Inculpatul a fost identificat a doua

zi, iar bunurile sustrase au fost găsite la domiciliul său și restituite părții

vătămate.

Situația de fapt reținută a fost

dovedită cu declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, procesul

verbal de reconstituire, planșe foto, dispozițiile martorilor L.C., Z.M., C.A.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpatului, constatând că nu se impunea

reținerea circumstanțelor atenuante, supraevaluându-se poziția sinceră în

timpul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, împrejurări lipsite de

relevanță în contextul gravității accentuate a faptelor comise.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 466 din 24 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Olt, a descontopit pedepsele și a înlăturat dispozițiile

art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) de la ambele infracțiuni,

condamnându-l pe inculpat la câte 5 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 189 alin. (2) și art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.,

urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.

Instanța de apel reținând aceeași

situație de fapt, a relevat pericolul social major al faptei comise,

concretizată într-o acțiune violentă asupra unui minor, pe care l-a lăsat

dezbrăcat și desculț, afară pe o vreme geroasă.

Recunoașterea inculpatului

reprezintă un act formal în condițiile în care bunurile sustrase de inculpat au

fost găsite la domiciliul său.

Nemulțumit de această hotărâre,

inculpatul a atacat-o cu recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de

Justiție.

El critică decizia Curții de Apel

Craiova sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea mare în

raport de faptele comise.

Recursul formulat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Instanța de apel a făcut o

judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., care se referă la

criteriile generale de individualizare a pedepsei pe care le-a raportat la

împrejurările concrete care evidențiază gravitatea faptelor comise, astfel că

pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni corespund scopului

coercitiv-educativ al acestora.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr.

466 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 martie 2002 până

la 4 martie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

martie 2003.