ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3927/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1232 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 22 mai 2002, la 19 decembrie 2002 și în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest. A luat act că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: la data de 22 mai 2002, inculpatul în timp ce se afla pe Șos.

Olteniței a smuls din mâna părții vătămate C.A. suma de 2 milioane lei și buletinul de identitate, după care a părăsit în fugă locul săvârșirii faptei. Activitatea infracțională a inculpatului a fost observată de un echipaj de poliție care a pornit în urmărirea inculpatului și care a reușit prinderea și imobilizarea acestuia. În urma percheziției asupra inculpatului a fost găsită suma de 2 milioane lei sustrasă părții vătămate. Bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Parchetul a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

Apelantul-inculpat a solicitat admiterea apelului și pronunțarea unei decizii de achitare întrucât fapta nu există. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 180 din 3 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și inculpat. A motivat instanța de apel că fapta de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu declarațiile părții vătămate C.A. și ale martorei M.C. În legătură cu pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare s-a apreciat că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se justifică majorarea ei. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul L.G.

Parchetul a criticat decizia pentru greșita individualizare a pedepsei și a solicitat majorarea acesteia. La rândul său inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursurile declarate de parchet și inculpat nu sunt fondate. Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru fapta de tâlhărie, constând în smulgerea din mâna părții vătămate a sumei de 2 milioane lei și a buletinului de identitate, apare ca just individualizată și este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă. Modalitatea în care a fost săvârșită fapta, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului în vârstă de 20 ani, chiar dacă în minorat a mai săvârșit fapte penale, nu justifică un tratament sancționator mai sever.

Pe de altă parte, pedeapsa aplicată a fost stabilită la limita minimă a textului de lege incriminator, astfel că recursul inculpatului care vizează reducerea pedepsei nu poate fi primit. Reținerea de circumstanțe atenuante nu se justifică având în vedere natura infracțiunii comise, poziția nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal și împrejurarea că nu este la prima încălcare a legii penale. În raport de cele reținute, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate. Se va deduce pentru inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 22 mai 2002, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 180 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 22 mai 2002, la 23 septembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.