ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3927/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1232 din 19

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.G. la

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția

inculpatului de la 22 mai 2002, la 19 decembrie 2002 și în baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest.

A luat act că partea vătămată C.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut următoarele: la data de 22 mai 2002, inculpatul în

timp ce se afla pe Șos. Olteniței a smuls din mâna părții vătămate C.A. suma de

2 milioane lei și buletinul de identitate, după care a părăsit în fugă locul

săvârșirii faptei.

Activitatea infracțională a

inculpatului a fost observată de un echipaj de poliție care a pornit în

urmărirea inculpatului și care a reușit prinderea și imobilizarea acestuia.

În urma percheziției asupra inculpatului

a fost găsită suma de 2 milioane lei sustrasă părții vătămate.

Bunurile sustrase au fost restituite

părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința instanței

de fond ca netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate inculpatului.

Apelantul-inculpat a solicitat

admiterea apelului și pronunțarea unei decizii de achitare întrucât fapta nu

există.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 180 din 3 aprilie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de parchet și inculpat.

A motivat instanța de apel că fapta

de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu declarațiile

părții vătămate C.A. și ale martorei M.C.

În legătură cu pedeapsa aplicată de

5 ani închisoare s-a apreciat că aceasta a fost just individualizată în raport

de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se justifică

majorarea ei.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

L.G.

Parchetul a criticat decizia pentru

greșita individualizare a pedepsei și a solicitat majorarea acesteia.

La rândul său inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile declarate de parchet și

inculpat nu sunt fondate.

Pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată inculpatului pentru fapta de tâlhărie, constând în smulgerea din mâna

părții vătămate a sumei de 2 milioane lei și a buletinului de identitate, apare

ca just individualizată și este de natură să asigure atât finalitatea

preventivă, cât și cea educativă.

Modalitatea în care a fost săvârșită

fapta, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului în vârstă de 20

ani, chiar dacă în minorat a mai săvârșit fapte penale, nu justifică un

tratament sancționator mai sever.

Pe de altă parte, pedeapsa aplicată

a fost stabilită la limita minimă a textului de lege incriminator, astfel că

recursul inculpatului care vizează reducerea pedepsei nu poate fi primit.

Reținerea de circumstanțe atenuante

nu se justifică având în vedere natura infracțiunii comise, poziția nesinceră a

inculpatului pe parcursul procesului penal și împrejurarea că nu este la prima

încălcare a legii penale.

În raport de cele reținute, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondate recursurile declarate.

Se va deduce pentru inculpat

reținerea și arestarea preventivă de la 22 mai 2002, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul

L.G. împotriva deciziei penale nr. 180 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 22 mai 2002, la 23 septembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.