ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4763/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4763/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 627 din 2 iulie
2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A.C.V.
la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de
art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea
preventivă de la 4 aprilie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată SC
D.I. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a
fost confiscat de la inculpat suma de 3.850.000 lei, reprezentând
contravaloarea bunurilor sustrase.
Inculpatul a fost obligat la
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23 martie 2002,
inculpatul A.C.V. a spart geamul ușii de acces al unui chioșc ce aparținea SC
D.I. SRL, a împins pe vânzătoarea L.M. și a lovit-o peste față, după care a
sustras mai multe pachete de țigări.
La individualizarea pedepsei au fost
avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de operare,
persoana inculpatului care a regretat fapta comisă și împrejurarea că în
minorat a mai săvârșit și alte infracțiuni, aceste aspecte neconstituind însă o
formă de recidivă.
Împotriva acestei sentințe penale au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.C.V.
La termenul de judecată a apelurilor
inculpatul A.C.V. a declarat că își retrage apelul, Curtea urmând să i-a act de
această declarație.
Prin apelul Parchetului de pe lângă
Tribunalul București este criticată sentința penală pentru două motive: greșita
individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pe care o consideră prea
blândă față de împrejurarea că acesta deși nu este recidivist, este cunoscut cu
antecedente penale; lipsa rolului activ a instanței, care a dispus, în mod
eronat confiscarea de la inculpat, în baza art. 118 lit. d) C. pen., a sumei de
3.850.000 lei, sumă apreciată de partea vătămată fără vreun criteriu valoric,
deși, din probe rezultă că din valorificarea unei părți a bunurilor sustrase,
inculpatul obținuse numai 400.000 lei.
Curtea de Apel București, secția I
penală, prin decizia nr. 559 din 18 septembrie 2002, a admis apelul declarat de
procuror și a desființat sentința atacată, în sensul că, a dispus, în temeiul
art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpat a sumei de 400.000 lei, în
loc de 3.850.000 lei.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie s-a luat act de
retragerea apelului declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, după ce
apreciază ca just individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de
apel arată că, în raport de dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., suma ce se
impunea a fi confiscată era numai de 400.000 lei, deoarece această sumă a fost
obținută din vânzarea unei părți a bunurilor sustrase.
Împotriva hotărârilor pronunțate a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticându-le
pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului mic al pedepsei aplicate.
S-a arătat că instanțele nu au ținut
cont în suficientă măsură de gradul de pericol social al infracțiunii, de
consecințele produse asupra părții vătămate și de împrejurarea că inculpatul a
suferit mai multe condamnări pentru fapte săvârșite în minorat.
Verificându-se hotărârile atacate
sub aspectul criticii formulate, se constată că, în ceea ce privește pedeapsa
aplicată inculpatului, instanțele nu au avut în vedere toate împrejurările
concrete ale cauzei și datele ce caracterizează persoana acestuia și, în acest
mod să pronunțe o sancțiune corect individualizată. Astfel referitor la
inculpat, se impunea să se aibă în vedere că el a săvârșit o infracțiune
deosebit de gravă, în raport de condițiile concrete în care a acționat,
respectiv, într-un loc public, în miezul nopții, și față de o persoană pe care
o cunoștea, că a mai fost condamnat în repetate rânduri la pedepse cu
închisoare între 1 și 5 ani pentru infracțiuni de furt și tentativă de omor și
că a săvârșit fapta dedusă judecății la un interval de 4 luni în raport de
liberarea condiționată din pedepsele anterioare față de care s-a efectuat
contopirea acestora. Toate aceste elemente puteau să ducă la concluzia că
îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se va
putea realiza prin aplicarea pedepsei de numai 5 ani și 6 luni închisoare,
aceasta fiind prea ușoară în raport de gradul de pericol social al faptei
comise și al inculpatului. Ca atare, se impunea ca instanțele să aplice
inculpatului o pedeapsă în cuantum mai mare.
Neprocedând astfel, instanțele au
pronunțat hotărâri netemeinice, supuse casării.
În consecință, recursul parchetului
fiind întemeiat, urmează a se admite, a se casa hotărârile atacate numai cu
privire la pedeapsa aplicată care va fi majorată la 7 ani închisoare,
dispunându-se potrivit dispozitivului acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.
559 din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind
pe inculpatul A.C.V.
Casează decizia atacată și sentința
penală nr. 627 din 2 iulie 2002 a Tribunalului București, secția I penală,
numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Majorează pedeapsa aplicată
inculpatului de la 5 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2002, la 24 octombrie
2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu
a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 octombrie 2003.