ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3588/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 19 februarie

2003, pronunțată în dosarul nr. 1027/2002, Tribunalul Ialomița, în baza art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 – art.

76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 94 din 7 februarie 2002, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul urmând să execute în

total 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 23 august 2001 la 14 februarie 2002 și

de la 9 octombrie 2002 la zi.

A luat act că partea vătămată D.M.,

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 9 octombrie 2002, minorul

D.M., în vârstă de 13 ani, a plecat din satul Cotorca, jud. Buzău, spre

București, cu o bicicletă (proprietate personală) și având asupra sa un rucsac.

În jurul orelor 14,00, ajungând pe

raza comunei Sinești, jud. Ialomița, la ieșire spre București, a oprit și a

căutat o fântână pentru a bea apă.

În aceste împrejurări, minorul a

fost acostat de inculpatul S.C., aflat în stare de ebrietate, care,

amenințându-l, i-a luat bicicleta și rucsacul.

Deși minorul a insistat în a-și

recupera bunurile, inculpatul l-a amenințat că îl omoară dacă nu i le dă de

bună voie, după care a plecat spre domiciliul său din localitatea Măineasca,

jud. Ilfov.

Minorul D.M. a sesizat organele de

poliție care, la scurt timp, l-au identificat pe inculpatul S.C. ca fiind

autorul faptei, iar la percheziția domiciliară efectuată au fost găsite

bunurile sustrase și, apoi, restituite părții vătămate.

Faptele și vinovăția inculpatului au

fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la

fața locului, procesul verbal de percheziție, declarația părții vătămate,

declarații martori, fișă cazier, dovadă restituire și declarații inculpat.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul S.C., solicitând desființarea sentinței atacate și, pe fond, prin

rejudecarea cauzei, pronunțarea unei pedepse reduse, avându-se în vedere că

este tatăl unui copil minor și că prejudiciul cauzat a fost restituit.

Prin decizia penală nr. 177 din 2

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul S.C., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.

La individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de

pedeapsă stabilite de lege, pentru infracțiunea de tâlhărie comisă, gravitatea

acestei fapte, pericolul social, cât și persoana inculpatului care, deși

recidivist, este tânăr, are în întreținere un copil minor, a recunoscut fapta

și are un grad redus de instruire.

În raport de aceste circumstanțe

reale și personale, instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante și au coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, așa

încât apare ca nefondat motivul de recurs formulat de inculpat, prin care

solicită o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 177 din 2 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă perioada executată

din pedeapsa anterioară, de la 23 august 2001 până la 14 februarie 2002, și

durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2002 până la 9

septembrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.