ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3588/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 19 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1027/2002, Tribunalul Ialomița, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 94 din 7 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul urmând să execute în total 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 23 august 2001 la 14 februarie 2002 și de la 9 octombrie 2002 la zi.

A luat act că partea vătămată D.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 9 octombrie 2002, minorul D.M., în vârstă de 13 ani, a plecat din satul Cotorca, jud. Buzău, spre București, cu o bicicletă (proprietate personală) și având asupra sa un rucsac. În jurul orelor 14,00, ajungând pe raza comunei Sinești, jud. Ialomița, la ieșire spre București, a oprit și a căutat o fântână pentru a bea apă. În aceste împrejurări, minorul a fost acostat de inculpatul S.C., aflat în stare de ebrietate, care, amenințându-l, i-a luat bicicleta și rucsacul.

Deși minorul a insistat în a-și recupera bunurile, inculpatul l-a amenințat că îl omoară dacă nu i le dă de bună voie, după care a plecat spre domiciliul său din localitatea Măineasca, jud. Ilfov. Minorul D.M. a sesizat organele de poliție care, la scurt timp, l-au identificat pe inculpatul S.C. ca fiind autorul faptei, iar la percheziția domiciliară efectuată au fost găsite bunurile sustrase și, apoi, restituite părții vătămate. Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de percheziție, declarația părții vătămate, declarații martori, fișă cazier, dovadă restituire și declarații inculpat. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul S.C., solicitând desființarea sentinței atacate și, pe fond, prin rejudecarea cauzei, pronunțarea unei pedepse reduse, avându-se în vedere că este tatăl unui copil minor și că prejudiciul cauzat a fost restituit.

Prin decizia penală nr. 177 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă stabilite de lege, pentru infracțiunea de tâlhărie comisă, gravitatea acestei fapte, pericolul social, cât și persoana inculpatului care, deși recidivist, este tânăr, are în întreținere un copil minor, a recunoscut fapta și are un grad redus de instruire. În raport de aceste circumstanțe reale și personale, instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și au coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, așa încât apare ca nefondat motivul de recurs formulat de inculpat, prin care solicită o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Față de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 177 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă perioada executată din pedeapsa anterioară, de la 23 august 2001 până la 14 februarie 2002, și durata reținerii și arestării preventive de la 9 octombrie 2002 până la 9 septembrie 2003. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.