ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

12 august 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ, reclamanta T.A. a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, să se anuleze hotărârea nr. 6035 din

25 iulie 2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să îi

recunoască calitatea și drepturile acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut

că în anul 1940, părinții săi D.B. și A.B. au fost obligați pe motive etnice,

să se refugieze în Arad, din localitatea de domiciliu, satul Porți, comuna

Leșmir , județul Sălaj, astfel că și ea are calitatea de refugiat, fiind

născută la 30 septembrie 1941, în comuna Tămașda, județul Bihor, deoarece mama

sa a mers pentru a fi ajutată și supravegheată de rude.

Prin sentința nr. 332 din 15

septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu s-a născut în

refugiu, în teritoriul românesc, ci în județul Bihor, comuna Tămașda.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, care critica hotărârea, ca fiind nelegală, în

sensul că instanța, prin aprecierea greșită a probelor și interpretarea eronată

a legii, a pronunțat o hotărâre nelegală.

Recursul se constată a fi nefondat,

conform considerentelor ce se vor expune.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu. În art. 2 din Normele elaborate pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. 127/2002, este precizată noțiunea de persoană strămutată în

altă localitate, în sensul că aceasta este persoana care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate.

În cauză, nu se constată că părinții

reclamantei au fost obligați pe motive etnice să își părăsească domiciliul, dar

se reține că reclamanta a fost născută în localitatea Tămașda, județul Bihor.

Față de susținerile reclamantei,

făcute prin acțiune, instanța avea obligația legală să lămurească în

conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., toate aspectele

pentru aflarea adevărului.

Se impunea a suplimenta

probatoriile, în scopul determinării cu certitudine a motivelor pentru care

reclamanta s-a născut în localitatea Tămașda, dacă această localitate era în

zonă de refugiu, precum și alte măsuri să determine cu exactitate dacă

reclamanta este beneficiară sau nu, a drepturilor acordate prin Legea nr.

189/2000.

Neprocedând în acest mod, instanța

de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, urmând a fi admis recursul și casată

sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.A.

împotriva sentinței nr. 332/CA/2003 – P din 15 septembrie 2003, a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2004.