ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4797/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 672 din 19

mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 623/2004

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

formulată de condamnatul L.E. și s-a dispus obligarea lui la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că în cauză nu există acele împrejurări speciale, care să

conducă la consecințe grave pentru condamnat sau familia lui, dacă nu s-ar

dispune întreruperea executării pedepsei pe timpul prevăzut de lege.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, în termen condamnatul solicitând și pe această cale admiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei pe motive familiale, respectiv

situația cu care se confruntă mama sa, în vârstă de 64 ani, pensionară, cu un

venit modest și bolnavă.

Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul condamnatului, reținând că în mod corect prima instanță a

apreciat că situația dificilă în care se află familia condamnatului este

preexistentă încarcerării acestuia, este o situație de durată și nu ar putea fi

ameliorată în termenul maxim de 3 luni de zile, prevăzut de lege pentru

întreruperea executării pedepsei în cazul de față.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie solicitând casarea acestora și pe fond admiterea cererii de

întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Pentru amânarea sau întreruperea

executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este

necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situație specială, din care

cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru

aceasta. Astfel spus întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o

durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură

acele consecințe grave vor putea fi evitate.

În cauză, prima instanță a respins

în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere

că situația familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și, ca

atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială”, în sensul

textului menționat și pe de altă parte apreciind că, oricum această situație nu

ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3

luni, care este maximul îngăduit de lege.

Ca urmare, decizia instanței de apel

care a menținut hotărârea primei instanțe este corectă, astfel încât recursul

declarat împotriva acesteia este neîntemeiat și va fi respins ca atare, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul L.E. împotriva deciziei penale nr. 518 din 9 iulie 2004

a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

septembrie 2004.