ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4797/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 672 din 19 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 623/2004 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul L.E. și s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu există acele împrejurări speciale, care să conducă la consecințe grave pentru condamnat sau familia lui, dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei pe timpul prevăzut de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen condamnatul solicitând și pe această cale admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe motive familiale, respectiv situația cu care se confruntă mama sa, în vârstă de 64 ani, pensionară, cu un venit modest și bolnavă.

Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul condamnatului, reținând că în mod corect prima instanță a apreciat că situația dificilă în care se află familia condamnatului este preexistentă încarcerării acestuia, este o situație de durată și nu ar putea fi ameliorată în termenul maxim de 3 luni de zile, prevăzut de lege pentru întreruperea executării pedepsei în cazul de față. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acestora și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul nu este fondat. Pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., este necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situație specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru aceasta. Astfel spus întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură acele consecințe grave vor putea fi evitate. În cauză, prima instanță a respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere că situația familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și, ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială”, în sensul textului menționat și pe de altă parte apreciind că, oricum această situație nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.

Ca urmare, decizia instanței de apel care a menținut hotărârea primei instanțe este corectă, astfel încât recursul declarat împotriva acesteia este neîntemeiat și va fi respins ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.E. împotriva deciziei penale nr. 518 din 9 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2004.