ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2080/2004

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 258 din 26 martie 2002, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat, săvârșită de inculpații Z.T., Ș.S. și I.E. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 208 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. ultim C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 13 C. pen. și a condamnat pe fiecare inculpat la câte 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., instanța a constatat prejudiciul parțial acoperit prin restituire și parțial acoperit prin echivalent, respectiv depunerea la C.E.C. a sumei de 5.460.000 lei, la dispoziția părții civile D.S. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.E. a două leviere de metal și s-a respins cererea de confiscare a autoturismului, dispunându-se ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra lui și restituirea către proprietarul I.E. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 30 ianuarie 1998, inculpații s-au întâlnit, în jurul orei 20,00, în zona străzii Barbu Văcărescu, unde au parcat autoturismul, proprietatea inculpatului I.E., și după ce au făcut unele verificări, au pătruns într-un imobil, de unde, după 15-20 minute au ieșit cu mai multe bagaje voluminoase, pe care le-au pus în autoturism.

S-au deplasat spre Piața Obor, unde au fost reținuți de organele de poliție. La data de 31 ianuarie 1998, numitul D.A., cetățean canadian, a formulat plângere penală, arătând că, în seara zilei de 30 ianuarie 1998, a constatat la locuința sa de serviciu, urme de forțare a sistemului de închidere a ușii de acces din spatele imobilului, iar din interior i s-au sustras mai multe bunuri în valoare de 150.000.000 lei. Au fost recuperate, de către organele de poliție o mare parte din bunuri, iar pentru diferența rămasă a fost depusă la C.E.C., pe numele părții civile suma de 5.460.000 lei. Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie în ce privește pedepsele aplicate, care sunt prea blânde și a solicitat înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 678 din 29 octombrie 2002, a admis apelul, a desființat parțial sentința și a înlăturat aplicarea art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen., aplicând prevederile art. 71 C. pen., raportate la art. 64 C. pen., cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. În termen legal, împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a susținut că pedepsele aplicate nu sunt bine individualizate, în raport de gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările săvârșirii sale și persoana inculpaților. De asemenea, și inculpații au declarat recurs susținând că, în mod greșit s-a dispus înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 640 din 3 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au respins ca fiind nefondate recursurile declarate, considerându-se că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor și că în mod corect a fost înlăturată suspendarea condiționată a executării pedepselor. Împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate, în temeiul art. 386 C. proc. pen., au formulat contestație în anulare condamnații Z.T. și Ș.S., susținând că soluționarea cauzelor, s-a făcut fără citarea corespunzătoare a părții vătămate. Verificând în temeiul art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Art. 386 C. proc. pen., precizează în mod expres care sunt cazurile în care se poate face contestație în anulare, împotriva unor hotărâri penale și anume: când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) și i), cu privire la care existau probe în dosar și când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive, pentru aceeași faptă.

Se observă, că motivele pe care se sprijină contestația în anulare nu se încadrează în nici unul din cazurile, prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. invocat, se referă la situația când pentru partea interesată, respectiv în speță cei doi condamnați, la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura nu a fost îndeplinită potrivit legii și nu la situația când partea vătămată (care de altfel a fost și despăgubită) nu a fost legal citată. Considerând că motivele invocate, pe care se sprijină contestația nu sunt dintre cele, prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației nu s-au depus și nu s-au invocat dovezi, care nu sunt la dosar, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., să respingă ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnații contestatori Z.T. și Ș.S., împotriva deciziei penale nr. 640 din 3 februarie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă pe contestatori să plătească statului suma de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.